OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Colectia „Ligia si Pompiliu Macovei“ este diversa. Alcatuita mai ales din obiecte ce provin din domenii si zone diferite, care, de-a lungul anilor, au atras atentia celor doi colectionari, putem constata, totusi, citeva preferinte. Domeniul artelor decorative este bine reprezentat, mai ales de piesele de mobilier, de covoare, de obiectele de sticla sau metal, dar nu lipsesc nici lucrarile de arta plastica purtind semnatura unor importanti maestri din perioada interbelica a picturii romanesti si, bineinteles, exista in aceasta colectie si o mare biblioteca.

Continuam dialogul cu domnul Pompiliu Macovei, un adevarat ghid pentru felul in care un viitor colectionar ar trebui sa priveasca, sa analizeze si sa aleaga obiectele. Vom constata vasta cultura a colectionarului, importanta documentarii asupra a tot ceea ce urmeaza sa fie achizitionat.

Domnule Macovei, cred ca in acest moment puteti considera colectia inchegata. Cum ar trebui gindita o colectie, acum, dupa ce aveti ani buni de experienta in acest sens?
Din punctul de vedere al colectiei, si acum se intimpla sa mai gasim cite ceva si sa mai achizitionam. Am mai spus lucrul acesta, nu am pornit de la inceput cu gindul sa facem o colectie, nu am avut o conceptie. Lucrurile s-au strins in functie de ce am gasit, ce am vazut, ce ne-a placut, ce am considerat necesar pentru interiorul nostru. Cred ca o colectie de arta este o intreprindere mult mai precisa, trebuie sa fie mult mai precis definita. Valoarea unei colectii de arta sta tocmai in faptul de a fi cit mai contemporana. O colectie facuta in aceasta perioada ar trebui sa se refere tocmai la aceste vremuri. Este o cale prin care se pastreaza lucrurile – bineinteles doar daca sint alese cu competenta si cu informatia corespunzatoare – si care dau o imagine despre aceasta epoca.

Colectionarii din perioada dintre cele doua razboaie asa au procedat, ei au avut si sansa unei infloriri exceptionale a artelor noastre plastice si a altor domenii, au avut atunci si bani, posibilitati materiale ca sa cumpere, au avut si competenta, dar si de unde sa cumpere. Multi dintre artisti erau mult mai bine reprezentati in colectiile particulare decit in cele de stat. Colectionarii au avut intuitia sa-i cumpere pe marii nostri clasici de astazi, iar fenomenul nu s-a intrerupt. in continuare, se fac lucruri foarte bune si astazi, avem tineri tot mai evoluati care prezinta lucruri remarcabile, in expozitiile din ce in ce mai putin vizitate, din pacate. Ma gindesc citi colectionari de arta contemporana avem azi.
V-ati referit acum, in primul rind, la arta plastica. Dar as dori sa vorbim despre o alta parte a colectiei dumneavoastra. Despre mobilier, arta decorativa, covoare, parti ce constituie un ansamblu remarcabil in colectia dumneavoastra.

La noi constituirea unei colectii in domeniul artelor aplicate, a mobilierului era posibila dupa al Doilea Razboi Mondial pentru ca o parte importanta a societatii noastre, care a reusit sa aduca din strainatate lucruri valoroase, a fost lichidata economiceste si era obligata sa vinda, uneori cu preturi absolut derizorii, lucruri de foarte mare valoare, in toate domeniile. Si noi am putut cumpara citeva, in anii de dupa razboi, la preturi ridicole fata de cele care se plateau pe piata mondiala sau fata de cele care se cer astazi. Faptul ca, profesional, am avut diferite activitati peste hotare ne-a permis ca si acolo sa gasim lucruri care sa largeasca orizontul achizitiilor noastre, dar in niste limite pe care veniturile ni le permiteau. Aici ar trebui sa spun ca Ligia a vindut in strainatate lucrarile ei, a vindut uneori mai multe lucrari decit in tara, asta a facut sa putem cumpara si de acolo unele lucrari de arta aplicata, piese de mobilier sau din alte categorii. Am avut o conditie particulara in achizitionarea acestor lucruri, poate formatia mea de arhitect ne-a ajutat in domeniul mobilierului. Am preferat intotdeauna mobilierul masiv, arhitectural, construit. Am admirat la Paris, in colectii publice, in locuinte somptuoase, mobile de epoca Louis XV, Louis XVI, care au corespuns unei perioade de decadere a evolutiei serioase a mobilierului.

Fata de mobila masiva, care impune prin prezenta ei, prin calitatile ei naturale nefalsificate, care impune forme, acest mobilier pretios da mai mult o impresie decit o valoare in sine. S-au facut, fara indoiala, lucruri remarcabile pe aceasta linie, dar eu nu pot sa nu asociez aceste marchetarii, diversitatea materialelor pe suprafata cu perioada perucilor acelora pe care valetii le spalau si le parfumau, iar dedesubt existau diferite vietati ce traiesc pe spinarea omului. in acest spirit mobilele pe care le-am preferat au fost cele care se refereau la perioade mai vechi. Cea mai veche piesa de mobila pe care o avem este o fata de lada care, dupa armoariile incrustate, credem ca a apartinut unui episcop. Este o adevarata sculptura in stilul gotic flamboaiant din jurul lui 1400. Mai avem mobile care sint bisericesti, mai sobre si prin destinatia lor, dar care au pastrat acea prestanta pe care poate si timpul le-a dat-o. Avem un dulap de sacristie, de pilda, care, prin dispozitia panourilor si a usilor, are fixata pe fatada principala o cruce decorata cu arcade, elemente caracteristice pentru perioada romana. Nu stiu daca mobila este chiar de atunci, dar, indiscutabil, ea reia forme din acea perioada. Ea a fost ulterior restaurata, se cunoaste acest lucru, insa este prinsa in cuie de lemn, dupa toate rigorile epocii.

in Franta s-au dezvoltat si mobilele provinciale, normande, care au o nota specifica, pe care o sesizam mai ales in decoratia lor. O mobila foarte folosita este comoda, care este la originea primului mobilier. Prima mobila pe care omul si-a confectionat-o a fost o lada in care el isi punea lucrurile. Apoi, au aparut dulapurile si alte mobile de continut, facute sa depozitezi lucruri in ele. Avem citeva lazi, din tari si perioade diferite. Avem una din perioada goticului spaniol, din stejar legat in fier. Ea a apartinut arhitectului Ion Mincu, care, dupa ce si-a terminat studiile in Franta, a facut o calatorie in Spania, de unde a cumparat aceasta lada. Tot de la urmasii lui am cumparat si alte mobile, o comoda, un dulap cu mai multe sertare, inclusiv lampa lui de lucru care pentru mine are o mare valoare.
Am gasit in Bucuresti o masa spaniola, ce are fata dintr-o singura bucata de mahon masiv, de peste trei metri lungime. Si acum ea este impecabila, materialul are acele straluciri care parca au transparenta, privirea patrunde imprejurul fibrelor in toate sensurile.

Dupa parerea mea, este foarte frumoasa. Ea se impune prin masivitatea ei, dar si prin calitatea deosebita a materialului. Poate adevarata valoare a lemnului este tocmai aceasta, iti creeaza o senzatie tactila, iti vine sa-l atingi, este prietenos, cordial, cald. Sint aici mobile pe care le-am luat, desi sint din placaj, nu din lemn. Este perioada de dupa Maria Tereza, apoi piesele de mobilier Biedermeier, stil clasat de specialisti pe o perioada foarte scurta, intre 1816-1848, care insa a generat poate cea mai lunga succesiune de mobila. Si astazi se fabrica in „stil Biedermeier“. Tot in perioada aceea, chiar mai inainte, se facea mobilier din placaj, dar era un placaj de trei milimetri, in grosimea caruia se putea lucra. Avem citeva piese de mobilier din perioada aceasta, un tabernacol, un fel de dulap cu doua parti, o vitrina. Mobilierul din aceasta perioada este un mobilier comod, nepretentios si, in acelasi timp, foarte frumos. El corespunde gustului unei societati medii.

Toate aceste piese de mobilier sint intr-o armonie bine gindita cu obiectele de arta decorativa, dar mai ales cu covoarele.
Covoarele, care sint prima decoratie a corturilor de pe timpuri – un covor a fost gasit, de exemplu, in Siberia, inghetat – sint foarte diverse. Sint putine covoare garantate. De pilda, dintre covoarele acestea de tip Siebenburgen, care au circulat la noi, inceputul secolului al XVll-lea este cea mai veche datare posibila. Dar aceasta nu inseamna mare lucru, covoarele s-au dezvoltat foarte mult in secolul trecut. Noi am cautat covoarele in general numite „persane“, nu sint toate persane, cele tip „persan“ sint cu noduri, facute din lina si chiar din matase. Avem apoi covoare din Asia centrala, la rasaritul Persiei, sint apoi covoarele din Caucaz si covoarele turcesti din Anatolia. Acestea sint cele patru mari zone in care s-au facut covoare tip „persan“, unele se mai numesc si „turcesti“. La noi sint cunoscute cele turcesti, multe covoare Siebenburgen sint turcesti, comenzi facute de catre pelerini. Asa au putut fi datate unele, pentru ca pe ele era trecuta data la care le comandau pelerinii din Transilvania. in colectia noastra se gasesc toate aceste patru categorii. Diferenta intre ele este de tehnica, de material, de motive, e o intreaga stiinta sa ajungi sa recunosti tipurile specifice.

Farmecul acestei colectii, in afara picturii, este dat de micile obiecte care obliga ochiul sa se opreasca, sa le priveasca la fiecare pas.
Ele, in afara de frumusetea lor in sine, satisfac o necesitate functionala. Aceste pahare din cristal de Boemia au devenit, pur si simplu, decorative. in domeniul sticlei avem citeva piese din epoca romana, foarte interesante, atragatoare, in forma de ciorchini. Avem o sticla venetiana, care este mai veche, avem doua cupe mari din secolul al XVll-lea. Dar cele mai multe obiecte de sticla sint indiscutabil de Boemia. Cele mai vechi cristale de Boemia sint din secolul al XVlll-lea. Noi avem citeva exemplare. Este interesant ca, desi sticla ca material este aceeasi, cele mai vechi exemplare au alta structura la contactul cu pielea, sint altceva. Dar cele mai multe sticle de Boemia s-au facut in secolul trecut, nu intimplator in statiunile balneare, pentru ca acolo se ducea toata nobilimea europeana si acolo veneau mesterii de la Murano, care faceau pahare cu care se beau apele minerale. Multe dintre ele infatisau vederi din localitatile respective. Exista, de asemenea, sticlaria spaniola ce se dezvolta in secolele al XIV-lea-al XV-lea, de foarte mare valoare. Noi am gasit in Spania sticle din acea perioada, reproduse mai tirziu. La Barcelona este un centru de arta artizanala, unde sint mesteri foarte calificati. De fapt, daca privesti mesterii sticlari, este fascinanta precizia cu care lucreaza, rapiditatea...

Colectia „Ligia si Pompiliu Macovei“ propune o incursiune culturala in epoci si locuri diferite. Amplasata intr-o frumoasa casa din Bucurestiul inceputului de secol XX, ea este o oaza de cultura si verdeata, iar intilnirea cu amfitrionul ei este o adevarata lectie despre calitatea, semnificatia si importanta fiecarui obiect. Concluzia este ca ne-am intilnit cu unul dintre putinii si, poate, ultimii adevarati colectionari.