OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In aceasta perioada, pictorul timisorean Constantin Flondor implineste 70 de ani. Este un moment care indeamna la o privire retrospectiva asupra operei unuia dintre importantii artisti contemporani, un artist care, in cei aproximativ cincizeci de ani de creatie, a traversat o experienta complexa in domeniul cercetarii interdisciplinare, al experimentului plastic, intorcindu-se, in perioada anilor ’80, la pictura.

Am rezumat in citeva rinduri un capitol important al plasticii noastre contemporane, dar nu trebuie sa uitam faptul ca Timisoara, in anii ’60, a fost centrul unei experiente plastice ce ne plasa intr-o concordanta de timp si spatiu cu arta europeana. Trei artisti timisoreni – Constantin Flondor, Stefan Bertalan si Roman Cotosman (de curind disparut) – au fost preocupati de experiente in domeniul artei si cercetarii vizuale. Asa s-a nascut la inceput grupul „111“, ulterior acesta a devenit grupul „Sigma“, cel care, in 1969, participa cu mult succes la Bienala de Arta Constructivista de la Nürenberg, impreuna cu criticul Octavian Barbosa. Acesta a fost unul dintre momentele cele mai importante de afirmare a plasticii romanesti, din punct de vedere al cercetarilor in domeniul limbajului plastic, al afirmarii unei miscari de grup, al unei politici de promovare a noilor idei si in domeniul pedagogiei plastice. „Repercusiunile“ au fost benefice pentru viata artistica de aici. A influentat intreaga suflare artistica de pe malul Begai, dar mai ales, este notabila experienta in domeniul cercetarii vizuale facuta la Liceul de Arta din Timisoara.

in toate aceste proiecte, Constantin Flondor s-a angrenat cu toata convingerea, iar la inceputul acestui an, a pus la dispozitia publicului iubitor de arta un album care rezuma un parcurs extrem de interesant, arunca o privire inapoi si trece in revista felul in care el a trait doua tipuri de experiente plastice, facute din perspective diferite.
Acest text il scriu cu citeva zile inaintea unei mari expozitii ce se va deschide la Muzeul de Arta din Timisoara, semnata de Constantin Flondor, si regret faptul ca nu pot sa vorbesc direct despre eveniment. Dar voi intimpina acest moment aniversar cu citeva ginduri pe care le scriam despre expozitia deschisa de Constantin Flondor la Palatul Mogosoaia, in urma cu doi ani.
Expozitia de atunci, fara a fi o retrospectiva, punea in valoare profilul unui artist despre care putem spune ca a consumat, prin propria experienta, momentele cele mai importante ale fenomenului plastic contemporan. Constantin Flondor a facut, de-a lungul anilor, instalatii, performance, a scris, a practicat mail-art, a facut film, a desenat, a pictat, a avut interventii in natura, impreuna cu alti artisti si cu elevii liceului din Timisoara, a cercetat intelesurile lumii vii, a fost preocupat de structura, de constructia si de logica fenomenelor din mediul ambiant. intr-un cuvint, putem spune ca el a preferat metoda hazardului.

Dupa o asemenea experienta in perioada anilor ’80, el se intoarce la pictura, construindu-si mecanismele laboratorului sau in relatie cu natura, pe alte coordonate. De la elaborarea unor constructii, reprezentind elemente care pun in valoare sistemul, intr-un raport ce urmareste integritatea unui sistem vizual, deschiderea unor cai de comunicare, ce aveau ca scop introducerea limbajului artistic in ansamblul existentei noastre, intoarcerea la pictura se petrece sub semnul contemplatiei. Asa cum spune pictorul, „un fel de a privi cu grija, de a privi indelung, cu admiratie, de a cunoaste prin revelatie“.
Expozitia de la Palatul Mogosoaia a fost edificatoare pentru ce s-a intimplat in pictura lui Constantin Flondor in ultimii ani. Din 1985 el participa la expozitiile gruparii Prolog, fondatorul acesteia fiind pictorul Paul Gherasim. intilnirile in natura ale acestui grup de pictori se petrec sub semnul intelegerii picturii ca o treapta, un mijloc de a cunoaste prin revelatie, sub semnul comunicarii si al prieteniei.

Este un fel cu totul personal de a raspunde provocarilor acestui timp, venite din partea unui artist care a parcurs cu toata convingerea o perioada – sa o numim rationalista, de interventie si integrare, de unitate intre actiunea umana si natura. Nu putem exclude de aici o forma de orgoliu, de atitudine provocatoare a actului artistic in general, ce tinde sa puna un semn de egalitate intre „dat“ si propria imaginatie.
Fara indoiala, acest moment al contemplatiei sta sub semnul intelegerii profunde, din perspectiva acestei experiente, a rolului artistului, a celui care este „un mijloc, un canal vertical, unde sus se afla providenta, iar jos pictorul“, aflam din insemnarile lui Constantin Flondor. Numai asa privind, lucrurile incep sa aiba adincimi, se construiesc cu ragazul necesar intelegerii.
Pictura lui Constantin Flondor este un exercitiu extrem de necesar pentru contemporanul nostru, in aceasta goana superficiala cu care devoram, mai ales vizual, lumea in care traim. A putea ramine „treji“ in fata firescului, a ne bucura de lucruri obisnuite este dovada ca inca sintem stapini pe propriile noastre judecati, sintem nepervertiti, nemanipulati, neintegrati total in sistemele artificiale ale unei epoci ce da dovada de exces de consum.
Constantin Flondor prefera acest „joc“ al asteptarii, al descoperirii, ca un moment al adevarului, in acordul dintre sine si lumea din preajma.

Ratiunea este acum dominata de simturi, de trairi, de ceva mult mai greu detectabil, ce pune privirea in acord cu universul. Gestul pictorului este elementul solist al acestui discurs, el face din materialitatea cromatica purtatoarea unor reverberatii, cu inflexiuni ce duc privirea dincolo de perdeaua grea a lumii concrete. in pictura lui Constantin Flondor, aerul este un element perceptibil. Nimic solid, totul este trecere, o anume febrilitate face ca totul sa para tulburat, iar sentimentul privitorului este acela ca se afla in fata unui lucru viu si traieste momentul.
Pentru Constantin Flondor, pictura este un poem transpus cu maiestrie, recuperata printr-o experienta profunda, prin cunoastere, prin capacitatea artistului de a traversa si de a atinge esente, ce dau greutate semnului.
ii dorim ca de aceasta implinire sa mai aiba parte inca mult timp de aici inainte.