OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Expozitia retrospectiva de grafica si arta decorativa a Hortensiei Masichievici-Misu (n. 1917) de la Teatrul National, Galeria Etaj 3/4, este cea mai ampla prezentare a operei acestei remarcabile artiste, posesoare a numeroase premii nationale si internationale (Premiul UAP pentru grafica, 1992; Premiul „Ioan Andreescu“ al Academiei Romane, 1994; Medalia de aur a Academiei Tommaso Campanella, Roma, 1972, Premiul „Le Parchemin d’honneur“ la Trienala Mondiala a stampei, de la Chamalières, Franta, 2000). Sint expuse 230 de opere (gravura, desen, tehnici combinate, grafica pe computer, tapiserie), din perioada 1943-2002.

Laborioasa si daruita artei. Sub aceste auspicii se desfasoara viata graficienei Hortensia Masichievici-Misu, iar opera ei bogata releva o nobila constiinta a creatiei, o marturie sensibila a nelinistilor unui artist intr-o epoca istorica contradictorie, martor neputincios al cataclismului social antrenat de cel de-al doilea razboi mondial, apoi participant pasiv si traumatizat la epocile de „mari impliniri“ ale anilor ’50-’90.

Provenind dintr-o familie din nordul Bucovinei, cu vocatii artistice si solida educatie germana in traditia vechiului Imperiu Austro-Ungar, Hortensia Masichievici-Misu a fost dislocata de furia razboiului din ambianta protectoare a caminului din Cernauti si proiectata, singura si lipsita de experienta, intr-un Bucuresti strain, unde insa, cu greu, a reusit sa-si afle adevarata vocatie: aceea de slujitoare a artelor. Dupa un promitator debut la Salonul Oficial de desen si gravura din 1943, ea reuseste sa absolve Academia de arte frumoase (in contextul tulbure al evenimentelor de dupa razboi, care au modificat conceptia invatamintului academic), avind ca profesori doi reputati maestri: Camil Ressu si Nicolae Darascu si, pentru o scurta perioada, pe Alexandru Ciucurencu.
Silita sa faca fata greutatilor vietii, Hortensia Masichievici-Misu a avut un noroc nesperat in colaborarea pe care un mare profesionist al picturii religioase si al gravurii i-o ofera cu generozitate: Dumitru Dimitriu-Nicolaide (1901-1957), artist cu formatie solida, in spiritul riguros al picturii de traditie bizantina, pe care a practicat-o stralucit. De la el, Hortensia Masichievici-Misu a deprins disciplina muncii si a asimilat viziunea monumentala a picturii bizantine, nuantata, in cazul ei, de elemente decorative inspirate din arta populara. Tot Nicolaide i-a relevat posibilitatile infinite ale gravurii in relief, carora Hortensia Masichievici-Misu li se va dedica cu toata ardoarea tineretii, optind pentru placa de gravura, ca mediu ideal de exprimare a fortei sale creatoare. Drumul anevoios, cu solutii complicate si elaborari ce presupun ore, zile si ani de truda de munca al gravorului, cu pendularea lui intre mestesug si fantezie, va deveni insasi conditia de a exista a artistei.
Primele lucrari sint realizate pe linoleum, materie moale, usor de strunit, a carui tehnica se preta oarecum la interpretari apropiate ca factura de claritatea si precizia sintetica a picturii bizantine. Subiectele, atent studiate, sint instantanee inspirate din viata de zi cu zi, de la orase si sate, in consens cu dezideratele realismul imediat, imbratisat de ideologia „obsedantului deceniu“ sase.

Expozitiile personale constituie repere decisive in analiza ecuatiei sale stilistice, axata dintr-un inceput pe constructia monumentala a figurilor, pe echilibrul compozitiei si ritmul melodic al liniei, trasaturi caracteristice, subliniate de Petru Comarnescu, inca din 1960. Robustetea imaginilor prezentate atunci era sporita si de asimilarea legilor cromatice si decorative ale artei populare, indeosebi a ceramicii si a tesaturilor, pentru care Hortensia Masichievici-Misu va pastra un adevarat cult.
Experimentarea tehnicilor de gravura in tipar inalt o conduce inevitabil spre xilogravura, in care linia dobindeste o noua fermitate, iar asocierea culorii confera planselor un caracter de virtuozitate personala. Anul 1966 marcheaza o etapa distincta in creatia artistei, in sensul unei abstractizarii treptate a viziunii, amintind de tipul de figurare masiva a unora dintre personajele lui Picasso din perioada clasicizanta, a anilor ’30.

Din 1966, artista se va dedica exclusiv gravurii pe metal cu acizi care, dupa cum avea sa declare intr-un interviu din 1991, avea sa o conduca „spre o arta a ideii“. Retetele precise din tratatele de gravura sint insusite in litera lor, experimentate, imbogatite si modelate astfel incit procedeul tehnic devine o varianta proprie, o cheie de decodificare a unor rafinate si surprinzatoare inovatii. Hortensia Masichievici-Misu va reusi sa stapineasca, dupa ani de migala si munca tenace, un medium cu atit mai dificil cu cit este mai greu previzibil, acidul muscind neregulat si intempestiv placa. Hirtia, cernelurile si imprimarea vor constitui, alaturi de prelucrarea savanta a placii, un exemplu de disciplina, de virtuozitate, dar si de meditatie filozofica asupra lumii. Alegorii, portrete, subiecte fantastice cu rezonante cosmice sau, dimpotriva, lumea de la firul ierbii, seminte, flori, fluturi vor constitui de acum un univers magic, pe care acul gravorului il configureaza febril.
Expozitia din 1970 releva o pendulare intre monumental si decorativ (Hortensia Masichievici a lucrat, de asemenea, cu succes tapiserie si mozaic). Figurinele de turta dulce, motivele de pe ouale incondeiate, cu desenul lor acuzat, ii sugereaza cresterea posibilitatilor atacului pina la perforarea placii de acizi. Ductul puternic, agresiv, muscatura violenta demonstreaza forta ei remarcabila in prelucrarea metalului (cupru, zinc) si unde linia rezultata din atac are acum o truculenta, o savoare si o pregnanta aproape senzuala.
Inovarea in domeniul perforarii placilor si a suprapunerii lor sau in experimentarea gradului de viscozitate a cernelurilor (la una sau mai multe treceri prin presa) confera de multe ori exemplarelor imprimate valoarea unui unicat. Rivnita de gravori, pretiozitatea culorii va transforma gravurile sale in adevarate picturi sui generis, calde, feminine, in pofida travaliului de vehementa forta a elaborarii lor.

Tematica expozitiei din 1975 releva o noua dimensiune acordata „lumii celor marunte“, larve ce se trezesc la viata, seminte in curs de germinare, toate prinse intr-un virtej magic, al transformarii si al vietii. Miezul, nucleul, raza de lumina sint asociate acum timpului si scurgerii lui implacabile. Plansele sint tratate mai ales din perspectiva luminii, a contrastelor, la care se adauga, ca intr-un limerick, o sarada, o ghicitoare, un joc in aparenta nevinovat, dar cu adinci implicatii filozofice, care confera uneori imaginii o atmosfera suprarealista. Este perioada in care lucrul in atelier, pentru suflet, devine o necesitate imperioasa pentru a putea suporta capcanele impuse de tematica politicii culturale. O evitare discreta o constituie abordarea portretului istoric, atent studiat din documente si nuantat prin elemente decorative inspirate din manuscrise sau broderii de epoca. Contrastele puternice, de lumina si umbra, obtinute din acvaforte, zgiriata transant cu acul si pete mari de acvatinta, in tonuri moi, catifelate si adinci, au rezonante rembrandtiene.

Anii ’80 focalizeaza interesul crescind spre lumea germinativa, spre „Mirabila saminta“ si Big Bang-ul creatiei. Astfel, sfere si sori rasar si apun din retele agresive, simili-abstracte, simili-naturaliste alcatuite din ierburi, alge, aducind in prim-plan ecouri ale unui romantism de tip nordic pe care Mihai Driscu il descifra in expozitia din 1986 cind, mai nou, artista prezenta, alaturi de gravura, tusuri colorate si colaje, cu surprinzatoare imbricari, la care utiliza fragmente din propriile opere. Raportat la gravura, desenul era expresia mai spontana, mai directa a ideii care pe masa gravorului se elabora indelung, in etape succesive. Optiunea pentru desen a Hortensiei Masichievici-Misu a fost rezultatul firesc al nevoii de exprimare rapida, dar si al celei de suprafata, care nu mai era restrictiva, in functie de dimensiunile placii sau ale presei, ci putea atinge cote maxime.

Hortensia Masichievici-Misu practica in a doua parte a anilor ’80 un tip de peisaj sui-generis, „peisaje imaginare“ de sorginte acvatica cu afilieri de Land-art, ce vor culmina cu lucrarile vizionare prezentate in 1992 la Teatrul National, unde, parca din cabina de pe Nautilus a capitanului Nemo, lumea adincurilor apare in desfasurari ample, halucinante cu rezonante din lumea bestiariului romanic si a diableriilor medievale. Pasari, copaci, amestecuri intre regnuri, arbori teposi si magme incandescente, incendii si aluviuni, flacari negre si archeopterix, seminte supradimensionate si stele de mare, toate se confrunta cu inversunare intr-un univers ce a evoluat spre lumea incifrata si infernala a lui Bosch.

Dupa 1989, imaginile Hortensiei Masichievici-Misu s-au radicalizat in formulari binare: viata-moarte, mediate de foc, de incendii, de arderi (sublimate de o simbolistica cromatica adecvata: rosu-negru) si s-au desfasurat epopeic precum in expozitia Manole – poem filozofic in prezentare sinestezica, din 1995, unde un desen se desfasura pe o lungime de 7 metri.
Viziunile apocaliptice, cu montaje piranesiene sau trompe l’oeil-uri escheriene, cu scari si poduri ce nu duc niciunde, cu tesaturi de plante, radacini si copaci incarcati de spini, caracteristice ultimului deceniu si unui orizont de asteptare dramatic-neinfaptuit dupa evenimentele din 1989 sint abandonate si, intr-o eroica dorinta de adaptare si cu o vitalitate de nedezmintit, Hortensia Masichievici-Misu a schimbat creionul si daltita cu mouse-ul calculatorului.

Ultimele sale opere (rafinate combinatii de gravura cu acizi si color printing) releva o noua orientare spre decorativ si vegetal precum si asocierea unui medium modern – calculatorul. Cu posibilitatile lui infinite, acesta ii faciliteaza experimentarea in directia structurii formelor, dar mai ales a spectrului cromatic, prin care artista diafanizeaza – la scala, claritatea egala si neutra a desenului obtinut cu mouse-ul. Studiate si lucrate ca unicate, exemplarele obtinute la imprimanta sint apoi „mixate“ prin imprimari succesive, cu placi realizate in tehnicile traditionale cu acizi, prin colaje decupate din gravuri sau direct prin interventii, astfel incit operele realizate pe calculator de Hortensia Masichievici-Misu anticipeaza, prin ineditul lor, arta viitorului.

(Fragment din textul introductiv al catalogului expozitiei)