OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Carti postale helvete

O cronica plastica romano-elvetiana scrisa in toamnele lui ‘99 si 2000, in continuitate de rind, ca in „araturile“ inscriptiilor elene, are la capetele cu bucla doua nume: Stela Lie si Bruno Landis. Cei doi artisti au reusit cu tenacitate capitonata cu delicatete sa realizeze din initiativa personala un schimb cultural demn de luat ca pilda. Voletul romanesc este gazduit acum la etajul Muzeului Literaturii Romane si este o proba de expozitie de grup bine proportionata ca „voci“, usor transportabila si de mare acuratete profesionala.
O mapa sobra cu cele doua cataloage ale echipelor de artisti romani si elvetieni in care numele Stelei Lie si al lui Bruno Landis apar in ambele expozitii (cea din galeria Antonigasse din Bremgarten si cea din Bucuresti, la M.L.R.) sta marturie despre „lucrul bine facut“, fara grandilocventa propagandistica a schimburilor culturale „plastifiate“. Pentru ce recomandam expozitia elvetiana ca pe o strategie de calitate? Pentru ca cei sapte artisti din cantonul Aargau ori Stela Lie fac, in vizual, un inteligent act de comunicare. Invitatii elvetieni nu sint neaparat proaspetele vedete ale steagului federal la marile expozitii internationale, dar au ceva personal de spus, nefluctuant la mercurialul a „ce se poarta“. Cercetarile lor plastice meticuloase si autoreflexive asupra mijloacelor – grafice prin excelenta – au formate mici si par scoase din sertarele unui bonheur-du-jour“ care a apartinut cindva insomniatorului M.C. Escher.
Dar pentru ca jocurile „gestalt“-iste fac acum fericirea publicitarului, as pune expozitia sub o alta egida. (Chiar daca avem la indemina, pe simeza, punerea in abis a „Purtatorului de tablou“ in tablou, in tablou... semnata de Guido Nussbaum.) Ne vine in ajutor concluzia cartii celebrului genevez Jean Piaget despre „Psihologia inteligentei“, care poarta un subtitlu tocmai bun de extrapolat expozitiei elvetiene „Ritmuri, reglari, grupari“.

Este prima sedimentare dupa parcurgerea salilor. Apare apoi travaliul de descifrare „in adinc“ a cadrelor „dense de semn“, cu surprize inteligent-umoristice livrate mai ales de arpegiile intre bi- si tridimensionalul spatiului. Calitatile sint repartizate pe registre personale: de la cromatism (pe trama deco-infantila la Gabi Fuhrimann) pina la texturi grafice primare cu densitati de mare sugestie material-valabila, realizate in creion (la Marianne Kuhn). Punctele de plecare ale artistilor au un numitor ce poate fi comun, fortat de exegeza noastra de a-i intimpina, conjunctural, drept grup, ceea ce nu sint, de fapt. Acest punct de vedere comun are distanta si detaliu in acelasi timp, absorbtie descifratoare, ca si cum am privi in adinc de fintina oglindiri ale celui ce priveste.
Otto Grimm este eroul eponim al acestui punct de vedere. Desenatorul isi priveste telescopat propriul creion de grafit si-l transforma in motiv angular sau hexagonal (vazut dinspre cap) al unor cimpuri grafice „neuronale“: inteligent-economic-semnificante. Selectia de fata face parte din „Cartea neagra a grafitului“. Producator inteligent al unei serii de imagini de pe urma unui „witz“ este si Guido Nussbaum, cu a sa „Euroacuarela“, harta expandata geopolitic, regasita si in fotografiile cu mingi imprimate cu acelasi logo pseudo-geografic. Cele mai tinere expozante, Agatha Zobrist si Theres Walckerlin, semneaza in comun carti postale, cu cite o perla („de cultura“) grafica, mai ales in analiza suprafetei texturate si a „taieturii“ de semn.

Adincimea pina la care te poti „oglindi“, cu toata inventivitatea si placerea permutarilor, pe formate-concept dialogheaza pe cei doi pereti de limita ai salilor de la etajul Muzeului Literaturii. Caci cele doua artiste, a doua oara in Romania, dupa invitatia din primavara de la Periferic 4-Iasi, isi raspund expozitional aplierilor lui Bruno Landis, artist care a vizitat acum doi ani Romania si ne studiaza temeinic, de atunci, limba. Procedurile lui Landis au, declarat, si prin formatele preferate – timbre, carte postala – o particulara intensitate „comunicationala“. Sint discrete optic dar persistente pe memorie vizuala. Au efect de greblaj al nisipului intr-o gradina zen „portabila“.
Bruno Landis are o mare placere a detaliului zoo-vegetal, dar si a literei integrate imaginii. Dar, mai presus de toate, cultiva, sub licenta noastra poetica, bonsaiuri de esente rare: cercetari in micro pe mari probleme ale activarii suprafetelor grafice. Stau marturie nebuloasele amprentarilor cu plastilina si geometrizarea permutationala a cifrei „4“, din linogravurile cu retea de triunghiuri si careuri din familia jocului japonez tangram.
Stela Lie, invitata si gazda pe aceasta punte romano-elvetiana, are un pretios „colt de portelan pictat cu mina“. Decodarea este urmatoarea: desenatoarea, cum ii place sa fie inteleasa, pensuleaza de fapt cu un poigné kokoschkian, pe foi de placaj montate pereche, in „picturi de colt“. Universul obiectelor statator-iradiante din tihna unei case burgheze este meditatia si confesiunea de mai multi ani a Stelei. Pe un carton mare ingenunche, alaturat, un inger de ghips supradimensionat. Iar pe un mic servetel cu broderie perforata fixat pe sasiu, artista picteaza aproape in trompe-l’oeil un ibric pintecos de portelan. Stela Lie are usuratatea petei si nonsalanta inscriptionarii inocent poetice peste pictura. Aproape ca un ukiyo-e (imagini ale lumii efemere) din Mittel europacuarelata.