OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Vineri, 11 decembrie 2009, a avut loc la Centrul Naţional al Dansului, Bucureşti, vernisajul unei interesante expoziţii, intitulate …de porc. Artiştii reuniţi cu această ocazie, în ordinea în care au fost trecuţi pe afiş, sînt: Ion Bârlădeanu, Ion Grigorescu, Iosif Kiraly, Teodor Graur, Marian Zidaru, Matei Bejenaru, Victor Man, Ovidiu Feneş, Dumitru Gorzo, Mircea Suciu, Dan Perjovschi, Vlad Nancă, Suzana Dan şi Tara (von Neudorf).

Erwin Kessler, curatorul expoziţiei, a pornit în discursul de susţinere al celor întîmplate de la faptul că povestea porcului în arta romånească recentă, o poveste de şuncă şi spată, de lipsă, dorinţă şi violenţă, este una dintre cele mai săţioase, palpitante şi semnificative istorii vizuale ale timpului nostru.

„De la Mioriţa la Bisisica şi de la Nicolae Grigorescu la Ion Theodorescu-Sion, oile erau cîndva animalul-fetiş, totemul naţional. Însă în epoca de aur socialistă, în tranziţia postcomunistă şi în consumismul actual, porcul a luat partea leului.

Porcul este semnul lipsei în arta anilor ’70-’80. Porcul devine semnul plinului în arta de după 1989. Uneori chiar semnul prea-plinului, al insuportabilului. De la porcul mitic de Crăciun la mititeii miticilor la iarbă-verde şi de la aceştia la cotletul preambalat igienic, din vitrinele frigorifice ale supermarketurilor (unde nu se mai numeşte porc, ci devine un cod: «ofertă specială», «două bucăţi» etc.) este un întreg parcurs pe care se însăilează diverse unghiuri, junghiuri şi înjunghieri ale fratelui din cocină.

În urmă cu un an, în aceeaşi decadă a lunii decembrie, Muzeul Ţăranului Român propunea o expoziţie de succes, pe o temă similară: Trăiască porcul!. Finalitatea era alta, altele erau şi mijloacele de expresie, dar cert este că în perioada sărbătorilor de iarnă, a Cîrnilegilor (cum sînt denumite în tradiţiile populare), porcul ocupă un loc important, indiferent de conjuncturala gripă de anul acesta, căreia i-a împrumutat numele.

„Asumarea individuală a precarităţii şi nedesăvîrşirii operelor expuse“

Pornind de la premisa că nu există operă «fără rest», artiştii participanţi caută să identifice potenţialul de resursă creativă şi de semnificaţie a lucrurilor lăsate în urmă, oarecum stinghere, neexploatate în proiecte şi colaborări. Mai mult, chiar greu integrabile în ceea ce s-ar putea numi stilul recongnoscibil al artistului, într-un ciclu, într-o familie de lucrări. Construcţii auxiliare provizorii conţine piese cu potenţial scăzut de expunere, pe care un proiect curatorial «dezlegat» de intimitatea cu procesul creativ al artistului le-ar trece, în mod obişnuit, cu vederea.

Recycle Nest va expune – declară Adriana Oprea – artişti care pun problema resurselor, fie prea puţine, fie prea multe, difuze ori greu de asumat, devenind astfel o sursă pentru colecţionarii avizaţi şi interesaţi de arta contemporană românească“.

Sperăm ca noua galerie de artă (necomercială) să reuşească în temerara sa încercare. În ultimii ani sîntem obişnuiţi mai degrabă cu închiderea unor astfel de spaţii.

Coincidenţă sau nu, într-o lună decembrie pe care o putem caracteriza ca fiind una a recesiunii şi a incertitudinilor financiare, la nivel macro şi micro, artiştii români continuă să se exprime şi tind să o facă în grup. Gîndindu-ne la acest posibil aspect, fără a da curs speculaţiei, ne amintim că în urmă cu o sută de ani, în Italia anului 1909, apărea Manifestul Futurist al lui Marinetti. Tendinţa de reunire sub o aceeaşi egidă, indiferent de formele pe care le poate îmbrăca aceasta, exista şi atunci.