Numele lui Cristian Samfira este
cunoscut în rîndul tinerilor creatori de modă. Format la
Academia de Artă din Cluj-Napoca, el a venit în Bucureşti,
unde reuşeşte, de cîţiva ani, să atragă atenţia celor
interesaţi asupra creaţiilor sale vestimentare. Cu cîteva
zile în urmă, la Galeriile Fundaţiei, el a deschis o
expoziţie care a surprins pe majoritatea celor prezenţi la
vernisaj. Amintiri furate, acesta era titlul evenimentului la care el
îşi invită publicul. Nu a fost aşa cum mulţi se aşteptau,
o prezentare de modă, ci o expoziţie de pictură, unde creaţia
vestimentară puncta preocupările pictorului, într-o
corespondenţă plastică interesantă.
Cristian Samfira expune pentru prima
dată pictura sa. El este unul dintre tinerii designeri contemporani
pentru care creaţia vestimentară este rodul unei experienţe
artistice complexe, al unei viziuni elaborate. În cazul lui,
aceasta capătă expresie pe mai multe planuri, toate însă
avînd în centrul preocupărilor „eternul feminin“. De
la designul vestimentar la pictură, de la accesorii la fotografie,
ansamblul expoziţiei este gîndit unitar, în spiritul
unui concept coerent. Dacă în designul vestimentar ne-a
convins că nu preferă „femeia-decor“, a cărei personalitate se
ascunde în spatele veşmintelor, în pictură, feminitatea
simbolizează locul recuperator, cel în care regăsim un trecut
de care nu dorim să fim despărţiţi. Pictura lui Cristian Samfira
este dominată de o expresivitate gravă şi reţinută. Siluete
feminine trăiesc nostalgic în spaţii imaginate. În
expoziţia Amintiri furate, cum foarte sugestiv îşi
intitulează acest proiect, Cristian Samfira recuperează un benefic
„timp pierdut“. Este vorba despre orizontul profund şi lumea
interioară sub patronajul căreia se structurează prezentul.
Contururile ferme, jocul suprafeţelor articulează aceste forme care
eludează detaliul. Pictorul mizează pe expresia de ansamblu, pe
gest şi pe atmosferă, pe structuri materiale ce induc nevoia de
obiectual, de tactil. Pictura lui Cristian Samfira are o poezie
interioară gravă, dar nu tristă, personajele lui sînt
pregătite pentru a înfrunta viaţa, conştientizează binele
şi răul, au o voluptate reţinută, venită din acceptarea unui
destin ce nu poate fi schimbat.
Pictura lui face parte dintr-un
spectacol pe care privitorul îl descoperă parcurgînd
expoziţia. Despre expresia epurată a obiectului ce pune în
valoare construcţia, forma, articulînd personalitatea celui
care-l poartă, vorbim şi în creaţia sa vestimentară.
Regăsim aici aceeaşi sinteză a viziunii plastice, jocul echilibrat
dintre regulă şi nevoia continuă de schimbare, preocuparea de a
„reevalua“ frumosul în spiritul coordonatelor epocii.
Pentru Cristian Samfira vestimentaţia reprezintă un exerciţiu
făcut în zona cercetării plastice, a raportului dintre
diferitele materialităţi folosite şi propria viziune artistică, a
corporalităţii şi a atitudinii gîndite pentru modelele sale,
între mişcare şi expresia de ansamblu a obiectului. Cromatica
este reţinută, la fel ca în pictură, preferînd zona
griurilor colorate. Lucrează şi aici cu volumetrii şi dă o
atenţie specială detaliilor. În ţinutele pentru ocazii nu
ezită să aibă intervenţii picturale, să pună accente sau să
creeze jocuri gîndite asemenea unei compoziţii plastice.
Legătura este evidentă în tot ceea ce face. Atît în
pictură, cît şi în creaţia vestimentară, el impune un
„model“ feminin în care spiritul şi inteligenţa desenează
imaginea femeii de acţiune, a individualităţii ce cucereşte şi a
cărei prezenţă se împlineşte atît în planul
frumuseţii fizice, dar mai ales prin ceea ce personalitatea emană.
Unul dintre principiile lui Cristian Samfira este acela de a lucra
pentru fiecare femeie în parte, de a imagina în funcţie
de personalitatea fiecărui client. Acest lucru justifică succesul
lui, faptul că putem privi această colecţie cu satisfacţia de a
vedea ceva aflat în modă, dar, în acelaşi timp, şi
foarte personal. Iar concluzia pe care o aduce expoziţia este
preferinţa sa pentru prêt-à-porter, pentru femeia
activă, cu personalitate, dar care nu este robită de aparenţe, ci
încearcă să-şi promoveze propria imagine.
Designul vestimentar îşi găseşte
locul în contextul artelor plastice contemporane şi răspunde
nevoii de schimbare, creează imaginea directă şi complexă a unei
realităţi în care socialul, politicul şi factorul cultural
se regăsesc în expresia şi în starea de spirit pe care
moda o induce. A fi „la modă“, „a fi în trend“ pe
diversele paliere ale existenţei noastre, este aproape o condiţie a
contemporaneităţii, a unei societăţi în care publicitatea,
reclama fac parte din experienţa zilnică. Felul în care te
îmbraci şi tendinţele din modă determină comportamente,
atitudini, provoacă reacţii în lanţ, estompează
personalitatea, dar pun în valoare imaginea lumii în care
trăim. A discuta despre modă din perspectiva demersului plastic, a
designului, a unui concept ce analizează obiectul pornind de la
formă, cromatică şi de la relaţia cu corpul uman, ca despre o
artă capabilă să ofere cele mai surprinzătoare imagini, acesta
este un lucru întîlnit mai rar într-o prezentare de
modă. O expoziţie de vestimentaţie plasează fenomenul în
rîndul unor experienţe artistice care pun în valoare un
concept, o idee şi dau structură unui fenomen aflat în
continuă mişcare.