OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ne aflam la inceput de primavara si gindul m-a purtat cu ani in urma, cind, de ziua martisorului, in atelierul lui Ion Dumitriu, era un adevarat pelerinaj. Era ziua lui si numerosii sai prieteni nu incetau sa vina aici pe tot parcursul zilei. Anul acesta ar fi implinit 65 de ani, dar, din pacate, in septembrie se vor implini zece ani de la disparitia lui. O viata scurta, dar intensa, bogata mai ales prin creatia sa, dar si prin cultul prieteniei, care l-a definit atit de bine pe Ion Dumitriu.

Atelierul sau din Piata Amzei era un punct important de popas, nu numai pentru prietenii plasticieni, caci, asa cum s-a spus, el a fost si „prietenul unei generatii literare“. Spatiul atelierului definea foarte bine personalitatea pictorului, acel univers alcatuit cu multa grija, cu darul sau de a scoate din anonimat lucrurile. Obiecte vechi de tot felul, numeroase carti, majoritatea purtind autografe, lucrarile lui, intoarse cu fata la perete, totul intr-un spatiu mic, dar intr-o ordine desavirsita. Rar era singur in atelier! Asa cum ii placea sa se inconjoare de obiecte, tot asa prefera sa aiba intotdeauna oamenii aproape. Erau multi prietenii care urcau scarile in podul lui Ion Dumitriu. Prezenta sa „discret-activa“ stimula. Atmosfera din atelierul sau, in acei ani tristi, era benefica, iar odata ajuns acolo, intelegeai ca pictorul nu a ocolit niciodata adevarul, concretul, lumea lui era de o autenticitate incapabila de dedublari. Discursul sau pictural aduce in prim-plan observatia, realismul poetic, un mod atit de personal de a lua in posesie obiectul concret. Documentele fotografice realizate de el poarta amprenta privirii sale, prin intermediul lor el a studiat direct realitatea, a inteles corporalitatea obiectelor, forma, iar picturalitatea sa a fost rezultatul acestei experiente nemijlocite.

Astazi nu voi vorbi despre pictura lui Ion Dumitriu. Am amintit doar atmosfera creata in jurul personalitatii sale, constatind cu bucurie ca posteritatea fructifica asa cum se cuvine mostenirea pe care artistul a lasat-o. Prin grija familiei si a numerosilor sai prieteni s-a infiintat Fundatia „Ion Dumitriu“, a carei activitate pune in valoare opera sa. in anul 1999, a aparut, la Editura Paralela 45, Cartea cu Ion Dumitriu – O viata de pictor, in care sint reunite numeroasele materiale care s-au scris despre pictura lui, corespondenta lui, colectia de autografe si o serie de documente fotografice. Scoala numarul 167 a primit numele „Ion Dumitriu“, iar pe parcursul acestor ani s-au deschis o serie de expozitii, unele dintre ele prezentind materiale inedite descoperite in atelierul sau. in acest sens, as aminti expozitia de acuarele deschisa in 2003 la Galeria „Sabina si Jean Negulescu“, iar in 2007, la Galeria Posibila, au fost expuse fotografii realizate de Ion Dumitriu.

in acelasi sens, putem vorbi si despre Margareta Sterian, despre efortul depus cu consecventa de catre domnul Mircea Barzuca, de a pune in valoare bogata mostenire culturala ramasa de la ea. Anul acesta, pe 16 martie, se implinesc 101 ani de la nasterea sa, motiv pentru care vom enumera citeva dintre cele mai importante evenimente post mortem ce au pus in valoare creatia ei. La un an de la disparitie, in 1993, s-au instituit Premiile „Margareta Sterian“, acordate anual pentru „cea mai buna expozitie de patrimoniu si cea mai buna expozitie de arta contemporana“, iar pe parcursul anilor care au urmat au fost deschise numeroase expozitii de pictura si grafica in cele mai importante muzee de arta din tara, dar si in citeva centre culturale din strainatate. S-au realizat filme de televiziune, emisiuni, dar efortul cu adevarat important a fost facut prin editarea a numeroase carti, albume si cataloage; in acest moment, putem vorbi despre o importanta bibliografie in jurul operei Margaretei Sterian, atit in domeniul plasticii sale, cit si al literaturii.

Citeva dintre aceste carti trebuie amintite. in 1995 apare monografia Margareta Sterian, scrisa de Vasile Florea, in anul 2000, sub egida Muzeului National de Arta al Romaniei, apare volumul Margareta Sterian, cu un studiu introductiv, antologie de texte si bibliografie de Mariana Vida. in anul 2003 apare volumul Margareta Sterian – opera grafica, autor Mariana Vida, cu o prefata de Razvan Theodorescu. in anul urmator, cu ocazia decernarii Premiilor „Margareta Sterian“, este lansata editia a doua a cartii Margaretei Sterian, Poeme. Imagini. Proze, iar in 2005, la Muzeul Literaturii, sint lansate volumele Aud cintind America, Antologie de poezie moderna americana (editia a treia) si Poezii, valorificind opera ei literara si preocuparile de traducator. Calitatea grafica a tipariturilor, faptul ca fiecare dintre aceste aparitii au fost prezentate in cadrul unor importante evenimente vorbesc despre efortul continuu facut pentru memoria artistei. in anul 2006 apare volumul intre cer si pamint. Gradinile de vis ale Margaretei Sterian, semnat de Mariana Vida, fiind dedicat picturii de flori a artistei, iar in 2007, cu prilejul centenarului, apare, sub semnatura aceleiasi autoare, volumul Margareta Sterian – Opera pictata. El cuprinde si o evocare a lui Iordan Chimet, Indian Woman, vorbind despre generatia anilor ’30, despre cea care a fost angrenata in promovarea noilor expresii ale artei, fara a renunta, asa cum ne spune autorul, la spiritul critic, la simtul masurii.

Am simtit nevoia sa consemnez aceste lucruri intrucit se sterg cu prea mare usurinta urmele celor disparuti, constiinta memoriei, datoria fata de trecut devine o povara. Facem parte dintr-o lume avida de consum, presata de timp, capabila de a privi doar inainte sau mai precis in prezent, oamenii fiind putin preocupati de a continua si contribui la cladirea acelei arhitecturi imaginare, pe care o numim „memoria culturala a unui popor“. in domeniul artelor plastice, lipseste institutia care, in mod programatic, sa studieze, sa creeze evenimentul, sa valorifice resursele culturale deloc de neglijat ale acestui limbaj, in ultimii saizeci de ani. Iar atunci cind constatam ca, prin initiativa privata, se incearca, chiar si arbitrar, realizarea unei „bibliografii“ in domeniul artei romanesti postbelice, acest lucru trebuie consemnat.