OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

La Universitatea de Arhitectura s-a deschis, pe 3 decembrie, Trienala Internationala de Arte Textile.
O expozitie de asemenea anvergura este un eveniment pentru slujitorii stravechii tehnici a impletirii firelor textile. Evenimentul este cu atit mai important cu cit el genereaza un fructuos dialog intre generatiile de plasticieni, dar si intre tehnici de lucru si conceptii artistice diferite. Fara a fi stereotipa sau plictisitoare, Trienala – aflata deja la a patra editie – produce necesara emulatie intre participantii autohtoni si cei din strainatate care, anul acesta, sint invitati pentru prima data la noi. Expozitia va fi deschisa la Galeria Artis (Teatrul National, parter, intrarea din dreapta, spre Salile 3/4) si la Universitatea de Arhitectura, in intervalul 3-19 decembrie 2003.

Confruntat cu un numar mare de exponate si de stiluri de lucru, cronicarului ii este dificil sa faca o prezentare exhaustiva. Totusi, se va stradui sa analizeze un numar cit mai mare de lucrari si de expozanti, fara a face o ierarhizare sau o dezavantajanta – si neavenita – selectie. Pentru usurarea urmaririi discursului am optat pentru gruparea in functie de afinitati elective, de tehnici si de motive asemanatoare.
Cei care folosesc tehnica haute lisse sint reuniti, in marea lor majoritate, si prin pasiunea pentru vietatile minuscule, pentru frumusetile peisajului si ale anotimpurilor. I-am putea identifica, in cadrul expozitiei, prin idealul iluminist al „intoarcerii la Natura“.

Leontina Mailatescu, decana de virsta a expozantilor si fosta profesoara a multora dintre ei, este atrasa de efectele cromatice blinde pe care le descopera in Amurg si in Freamatul frunzelor; propune, insa, si o lucrare cu mesaj, in care tematica sociala se imbina cu aceea demografica: Oameni de ieri... oameni de miine.... Lectia lui Jean Lurça se simte ca a fost bine asimilata de Alexandru-Dan-Liviu Roseanu in Padurea toamna. Galbenul stralucitor si muzical folosit de Lucia Puscasu in Anotimp (Vara) si in Copac inflorit are efecte calorice asupra privitorului. O prezentare secventiala a mirificului renasterii naturii, asa cum o observa, cu uimire si cu entuziasm, un ochi sensibil de artist, se intilneste in compozitia Mugurii se deschid a lui Ioan Deac-Bistrita; cromatica sa rafinata pastreaza transparenta si vibratia culorilor de apa. Si Claudia Mladin-Bunea este fascinata de vietatile minuscule care traiesc printre fire de iarba si crengi inflorite: decorativismul aripilor gracile si frumos colorate este preluat si sintetizat in chip laudabil in Compozitie cu fluturi. Gabriela Draghici supradimensioneaza motivul penelor de fazan pentru a obtine o expresiva picturalitate din divizionismul petelor. Cochiliile lui Traian Boicescu aduc misterul si inefabilul adincurilor albastre ale marii.

O analiza geometrica a sectiunii, prin eleganta voluta a unei Cochilii, efectueaza Viorela Mihaescu, in vreme ce Marilena Ioanid, fara a se indeparta de acelasi mediu acvatic, imagineaza o confruntare plina de imediatete in Rac si scorpion. De mare efect sint Paunul si Copacul Lidiei Stares Ovejan, care combina tehnica traditionala cu interventiile ulterioare, cu acul, accentuind grafismul lucrarilor ce pastreaza in ele nervozitatea ductului dintr-o schita rapida, trasata sub imperiul trairilor de moment in fata motivului. Incercarea de surprindere a momentului evanescent, a vitezei, a miscarii eoliene este preocuparea majora a Marianei Oloier si a lui Filaret Oloier. Iluziile subconstientului si cromatica onirismului se imbina in Visul lui Vintila Mihaescu. Inspirata parafraza plastica la Triumful nebuniei de Erasmus din Rotterdam, pe care a realizat-o, cu spirit critic si forta narativa, Gabriela Cristu in La Folie du Monde, este foarte sugestiva si propune profunde teme de meditatie. Naturile statice „nobile si sentimentale“ ale lui Gheorghe Gogescu par fragmente de goblenuri frantuzesti din Secolul Luminilor – chietudinea si stranietatea lor le confera o aura metafizica. In sfera abstractiunilor lirice se inscrie Ruxandra Sibil Mermeze cu Reverberatia sa.

O foarte interesanta asimilare a frumosului natural in cel artificial, creat de om, incearca Victoria Zidaru si Nicoleta Albu, prin inlocuirea materialului din fibre textile cu frunze uscate, in lucrarile intitulate Cub si Tesatura. Si astfel, pe nesimtite, am patruns in alta categorie, aceea a tapiseriei tratate ca sculptura, a pieselor tridimensionale. Amplele compozitii modulare ale Danielei Frumuseanu, Aspiratie si Sobrietate, se preteaza la varii posibilitati de expunere, parietala sau pavimentara. Tornada Dorinei Horatau este creatoare de sinestezii: e sugerat vuietul vintului, culorile disonante se combina si formeaza o masa neutra de obiecte, straine unele de altele, ridicate si mistuite de vijelia din calea careia incerci sa te feresti. Antipodul acestei agitatii violente il constituie diafanele filfiiri albastre ale Arianei Nicodim, care readuc linistea si pacea sufleteasca. Fluturii suspendati ai Justinei Silvana Ursu prind viata la cea mai mica adiere. Jocul firelor aspre de sisal si al suprafetelor lucioase, metalice creeaza un expresiv dialog in lucrarile Marianei Grumazescu-Voicu, Oglinda din adincuri si Insinguratul din umbra. Manuela Botis a inchipuit o suita de broderii cruciforme pentru a defini Vesnicia. Creatiile ei fac legatura cu arta sacra, careia ii sint devotati mai multi expozanti.

Arcaturile marete ale Catedralei Neamtu constituie „lacasul“, locul sacru, spatiul purificat. Mariana Macri urmeaza traditiile lucrului cu acul, indeplinit, cu dragoste, de maicute, in noptile lungi de iarna: acordul subtil de alb si crem al atei se potriveste cu fondul tesaturii produse in gospodaria taraneasca. Prin combinatii de diferite texturi, Georgia Lavric reuseste sa evoce intreaga drama a Rastignirii. Intr-o „tehnica proprie“, Zoe Vida Porumb traseaza conturul unor Arcade sau silueta Precistei in Eleusa. Ingenioasa instalatie a Marianei Gheorghiu, Navodul lui Petru, este formata din mici broderii manuale cu simboluri paleocrestine – peste, ancora, cruce, barca – prinse intr-o retea.
Tot o cruce, subtil desemnata prin degradeuri, formeaza si compunerea de casetoane ce contin cite un cap minuscul, prin care Nicolae Zimbroianu si-a imaginat Regasirea – acea regasire de sine prin multiplele fatete ale eului pe care artistul il investigheaza plastic. Plasata intre op-art si orfism, creatia lui Zimbroianu este puternic evocatoare.

Colajul textil este bine reprezentat in expozitie. In Fereastra sufletului, Elena Cimpeanu a intins pe un cadru mai multe fragmente de dantele si perdele ce impun un iz revolut si, in acelasi timp, revela vulnerabilitatea sinelui creatorului. O baniera de turnir medieval, sfisiata in lupte cavaleresti, inchipuie, pentru Miruna Hasegan, Sfirsitul de ev. Spiritul ludic juvenil este adus de Zmeele Mariei Bandarau. Spiritul Art Nouveau strabate lucrarile Herminei Csata atit prin compozitie, cit si prin cromatica: profiluri gratioase (Mesajul nerostit), arhitecturi fantastice (Cetatea magica) si siluete elansate (Demetra) sint sustinute in colajele din piele, matase si broderie. Aceleasi motive stilistice, cu aceleasi linii moi si aceeasi cromatica melancolica se intilnesc in Jocurile solare ale Corinei Urzica.
Un suflu nou aduce tinara generatie, si anume proaspetii absolventi ai Universitatii de Arte, chiar daca atractia pentru tehnica haute lisse, cu unele exceptii, se simte mult diminuata in favoarea tehnicilor mixte si a materialelor netraditionale, cu mai multe posibilitati de agrementare a ambientului cu instalatii spectaculoase, indraznete.

In Joc = Lupta, Andreea Cornel apeleaza la hirtii colorate si la materiale plastice in culori complementare pentru a defini confruntarea cotidiana animalo-umana, pe un virtual teren de sport, cu invingatori si invinsi, cu dintii inclestati de ura si concentrare; lucrarea ei este, de fapt, o parabola a existentei contemporane, cu suisurile si coborisurile ei, necrutatoare fata de cei slabi si foarte darnica fata de cei puternici – un motto potrivit ar fi celebrul dicton al lui Plaut: Homo homini lupus. Otilia Amitoaiei, in tripticul sau Viata latenta, combina tesatura cu lemnul pentru a sugera celule primare care stau la baza organismelor vii, folosind ritmarea petelor de alb, negru, gri, ocru. Inserind bucati de oglinda in tesatura traditionala – in care a impletit si pene divers colorate –, Cristina Toma evoca Desfasurarea printr-o suprafata puternic vibrata, ca o magma in clocot, formind noi continente. Tot rodul unei combinatii de tehnica haute lisse si de nod persan este si lucrarea Mihaelei Moldovan, intitulata Univers aparent. Este vorba de o instalatie care are ca piesa centrala tapiseria, inconjurata de o cantitate impresionanta de confetti negre si de baloane in acelasi ton, menite sa aminteasca de miscarea astrelor in jurul unei planete-mama.
Un cuvint trebuie spus si despre participantii din strainatate, majoritatea optind pentru expunerea de miniaturi textile. Simonetta Battoia din Italia, indragostita de vietatile marine, a prezentat doua foarte interesante si ingenios lucrate cochilii intitulate Figlia del mare 3 si 7 care, expuse pe o mica gramada de pietre de riu, dau un efect deosebit.

Variatiuni pe aceeasi tema, etichetate sugestiv Similar in Difference, propune Angelika Hecht-Schneewolf din Germania, prin alaturarea unor panouri cu imprimeuri de texturi si modele diferite, care confera iluzii optice atit datorita irizarilor, cit si prin diversele falduri si plisari aranjate de artista, ca accent. Elvetianca Mary-Lise Beausire expune citeva lucrari din hirtie manuala, caci, nu-i asa, si celuloza la origini a fost o planta cu fibre care, la nevoie, puteau fi tesute. Paginile deschise radial, variatele plieri si mototoliri compun obiecte perisabile, dar expresive. Citind textilele precolumbiene, Rita Esposito prezinta doua lucrari: L’Ordine e il chaos – alaturare de portrete schematice si de pete abstracte – si Le Agavi, un portret cadrat fotografic. O remarcabila prezenta au avut textilistii din tarile nordice: Susanne Nielsen din Danemarca, cu doua mici lucrari Fara titlu, care speculeaza semnele grafice primare, simple: cercul, patratul si crucea; Brigitta Hallberg, cu trei compozitii avimorfe, foarte stilizate, Bird Cliff II, III, IV, si Gunvor Nervold Antonsen din Norvegia care valorifica traditia runelor strabune, dar, in chip ironic, la adresa contemporaneitatii si a letrismului, inlocuindu-le cu semnele masinii de scris, intr-o insiruire fara noima, pe lungile si diafanele sale broderii.

In concluzie, cea de-a patra Trienala de Arte Textile, avind anul acesta si un caracter international, se prezinta ca o expozitie-eveniment ce reuneste plasticieni din generatii diferite, cu viziuni diferite, dornici sa se prezinte publicului cu lucrarile lor recente si, in acest fel, sa-si exprime optiunile si traiectele pe care le urmeaza in opera lor.
Ca semn de apreciere a eforturilor artistice ale participantilor, dar si ca o incurajare pentru activitatea viitoare au fost acordate doua distinctii: Marele Premiu al Trienalei si Premiul pentru Tineret. Pentru cel dintii au fost nominalizati trei plasticieni: Mariana Gheorghiu pentru lucrarea Navodul lui Petru, Gabriela Draghici pentru Compozitie cu pene si Ioan Deac-Bistrita pentru tapiseria Mugurii se deschid. Laureatul a fost Ioan Deac-Bistrita. Pentru al doilea premiu au fost tot trei nominalizari, dupa cum urmeaza: Alina Otilia Amatoaiei pentru Viata latenta, Cristina Toma pentru Desfasurare si Mihaela Moldovan pentru Univers aparent, distinctia revenindu-i celei din urma tinere artiste.