OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

În deceniile din urmă, gravura a reprezentat un mediu ideal pentru experiment. Multiplele posibilităţi privind tehnicile, instrumentele sau suportul, relaţionate cu progresul tehnic, constituie mari provocări artistice, temperate poate doar de accesul la o presă (de gravură). Aşa cum apariţia fotografiei a eliberat pictura de datoria consemnării ad litteram, putem spune că şi gravura şi-a definitivat matca artistică odată cu dezvoltarea paralelă a tiparului.

Absenţa relativă a unor expoziţii de gravură

Pentru cititorii nefamiliarizaţi cu această ramură a artelor vizuale, amintim că termenul de „gravură“ reprezintă un tip de tehnică, precum şi rezultatele ei, în formă finită. Tehnica presupune săparea, incizarea, perforarea sau obturarea prin procedee fizice ori chimice a unei suprafeţe (în principiu, plane), în vederea imprimării şi a multiplicării ulterioare a imaginii (realizate, în principiu, în negativ). Termenul poate fi folosit şi pentru decorarea unor obiecte. Fără a intra în detalii, tehnicile standard sînt: aquaforte, aquatinta, pointe sèche sau stencil. Ca finalitate, după criterii ce ţin de tipar sau de procesele chimice controlate, se disting xilogravura, linogravura, serigravura, fotogravura ori litografia. Acestea pot cunoaşte multiplicarea. Există însă şi direcţii care conduc doar spre lucrări unicat, cum se întîmplă în monotipie, monoprint, pirogravură sau gravură laser.

Dacă introducem în ecuaţie şi suportul care poate primi gravura, este lesne să anticipăm complexitatea fenomenului artistic şi apetenţa pentru experiment a celor care se manifestă în ramură. De altfel, în urmă cu doi ani, Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti Mogoşoaia a fost gazda celei de-a treia Bienale Internaţionale de Gravură Experimentală, despre care Observator cultural a scris pe larg la acea dată.

Întorcîndu-ne la expoziţia de la Otopeni, organizată de autorităţile locale în parteneriat cu Universitatea Naţională de Arte, aceasta incită prin măiestria lucrărilor şi prin diversitatea tematică. Ca părere personală, în această situaţie, libertatea de exprimare este un rezultat (favo-rabil) al individualismului artiştilor. În absenţa relativă a unor expoziţii de gravură, aceştia şi-au extras ideile mai degrabă din activităţile personale colaterale decît prin împrumuturi. De aici rezultă şi puternica latură experimentală, concretizată inclusiv în modul de expunere (la înălţime, pe plafonul ce delimitează balconul interior al atriumului din modernul Centru Cultural „Ion Manu“).

*

Andrei Ciubotaru, curatorul evenimentului, a avut amabilitatea de a ne oferi un interviu în exclusivitate. „Ideea organizării acestei expoziţii mi-a venit în momentul în care am văzut spaţiul, ocupat în prezent de lucrări. Iniţiativa a fost bine primită, cu atît mai mult cu cît gra-vura este mai puţin întîlnită prin expoziţii şi mai mult ca ilustraţie de carte. Despre participanţi, colegi la Catedra de grafică, aceştia au acceptat invitaţia mea, inclusiv de a lucra pe formate de aceleaşi dimensiuni, fapt care mă onorează. Grecii antici spuneau că dacă vrei să cunoşti pe cineva, trebuie să îl iei pe mare. În lumea graficienilor, este îndeajuns să lucrăm într-un acelaşi proiect.“

Expoziţia poate fi văzută pînă pe 20 iunie.