OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In suita expozitiilor recente de pe simezele bucurestene – incepind cu cele ale absolventilor de anul acesta – expozitia deschisa la sfirsitul lunii octombrie, la galeria Apollo, are un statut putin diferit, singular chiar, daca ne raportam la virsta artistului. Desi foarte tinar, Dragos Burlacu ne propune, cu surprinzatoare maturitate, un exercitiu reflexiv si etic totodata, o confesiune necesara despre conditia actului creator si a „actantilor“ sai, la timpul prezent. Numita Insomnia, expozitia reuneste lucrari de mari si mici dimensiuni, centrate – toate – in jurul eului, al individului macinat de intrebari, bintuit de cosmaruri si viziuni, care incearca sa comunice, sa suscite reactii si sa obtina un raspuns despre identitate, modele si perspective imaginare.

Aflat aproape de „gradul zero“ al definirii de sine – la prima personala in Bucuresti, dupa un debut la galeria Alfa din Bacau, patru premii si citeva participari notabile la expozitii colective si de grup – Dragos Burlacu ni se dezvaluie ca un tip cerebral, deschis catre experiment, dar atent la optiuni, un artist care stie ca superficialitatea este un pericol permanent si pentru care exigentele adevarului depasesc aspiratiile pur formale ori placerile frumosului. Daca insomnia presupune un psihism intens, alimentat de angoase si neimpliniri, pentru el pare sa fie mai mult, un resort si un filtru inconstient al nevoii de expresie cu mijloacele artei.

Interogatiile sale vizeaza, in primul rind, nu valoarea contemplativa a imaginii, nu virtutile materiei picturale sau calitatile semnului plastic, ci actualitatea mesajului si forta continutului ideatic, articulate pe dominanta greu sondabila a autoreferentialitatii. Aceasta nu inseamna ca tot ce iese la suprafata pinzelor sale vine din adincuri virgine, fara urme sau ecou. Regasim sugestii si influente variate, de la Robert Rauschenberg (prin tehnica Combine Painting) la Chuck Close (hipertrofierea detaliilor fizionomice dupa fotografii, cu ajutorul unui caroiaj), sau de la Gerhard Richter (insertia fotografica a unor personaje in miscare) la Francis Bacon (deformari portretistice terifiante, sugerind alienarea si echilibrul psihic fragil al omului). Toate tin, insa, de un exercitiu firesc, de o poetica a cautarii, devenirii si cunoasterii de sine realizabila numai prin asimilari si raportari valorice consacrate. Fata de lucrarile anterioare – seria Trafic expusa la inceputul anului la Galeria Noua, in cadrul expozitiei Dincolo de fotografie… pictura – asistam acum, totusi, stilistic si semantic, la o schimbare de registru. De la hiperrealismul transant artistul a trecut la un neoexpresionism figurativ nuantat; de la recuperarea polemica a unor motive celebre din istoria picturii la integrarea si amplificarea fragmentelor din imaginarul cotidian; de la regimul diurn la cel nocturn; iar in plan tehnic, de la pictura in ulei si colaj la abordari mai complexe, la un limbaj mixt care conjuga pictura cu fotografia, arta video si interventiile digitale.

Desi tinarul expozant are valente incontestabile in structurarea spatiului plastic (pe suporturi bidimensionale mari) si stapineste bine stiinta acordurilor si alternantelor cromatice (intre oranjurile „arse“ de bec si brunurile sau griurile potentate de misterul noptii), prezenta sa, mai departe, pe teritoriul picturii, sta – cred – sub semnul intrebarii. Dincolo de rigoarea suprafetelor pictate, pentru Dragos Burlacu se deschid multiple universuri alternative, inscrise speculativ in profunzimea spatiului virtual. Daca pina acum mediile sale predilecte erau pictura si fotografia, intr-o relatie de dependenta si schimb reciproce, o data cu aceasta expozitie artistul este tentat – ludic, dar si pragmatic, daca ne gindim la tendintele majore din arta contemporana occidentala – sa exploreze si sa exploateze noi posibilitati de configurare a discursului vizual, cu ajutorul noilor media. Departe de rutina gesturilor invatate in anii studentiei si de canoanele reprezentarii in doua dimensiuni, Dragos pare liber sa incerce. Ii dorim, in consecinta, insomnii cit mai fertile si free your mind... but not completely!