OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Dacă în anii ’90 deschiderea unei galerii de artă în România era un act masochist sau chiar sinucigaş din punct de vedere financiar, în ultima perioadă lucrurile au început să se mai schimbe. Motivele şi paşii urmaţi într-o astfel de întreprindere ţin mai degrabă de antropologie culturală decît de loterie economică. Lipsa relativă a banilor face ca domeniul la care ne referim să fie deocamdată, dacă nu imaculat, cel puţin neîntinat de interese şi personaje îndoielnice.

 

În rîndurile de mai jos, aducem în discuţie două studii de caz, acela al recent ieşitei din underground Galerii DanaArt şi pe cel al Galeriei Zorzini, al cărei sistem de iluminare este în plin proces de instalare la data redactării articolului. Am vizitat spaţiile şi am stat de vorbă cu persoanele aflate în spatele acestor frumoase poveşti. Formula prin care îl vom pune în temă pe cititor cu subiectul propus este aceea a prezentării unor interviuri sinoptice, care au la bază acelaşi set de întrebări.

Dana Zbarcea, artist plastic, restaurator, despre galeria sa

„DanaArt Gallery s-a născut în 2009, avînd ca punct de plecare realizarea unui site unde am reunit iniţial portofolii ale unor artişti, prieteni de-ai mei. În 2010, după ce am început colaborarea cu Adrian Panaite, am reuşit să punem la cale o strategie de materializare a acestei galerii virtuale. Artiştii pe care îi reprezentăm activează în pictură, sculptură, fotografie, grafică, textile, dar şi în alte domenii precum restaurarea sau design-ul. Tot timpul însă am avut alături de noi o serie de colaboratori şi parteneri media importanţi. 

 

Pe parcursul a doi ani, neavînd o galerie proprie, ci mai degrabă un brand, am itinerat expoziţiile noastre în spaţii alternative precum Teatrul Masca, Opera Română, Librăria Cărtureşti sau chiar în staţii de metrou, în grădini, la Palatul Cantacuzino. La finele anului trecut am reuşit să obţinem un frumos spaţiu în incinta Teatrului Odeon. Pentru noi este foarte important că am fost primiţi şi că proiectele ne sînt susţinute. Deoarece nevoia ne-a îndrumat pe coordonate virtuale şi itinerante, deşi avem în prezent un sediu, nu renunţăm la cele două rute alternative de dezvoltare în care am căpătat experienţă.

Ideea de la care am pornit, aceea de conexiune prin artă, este de a face legătura între artişti, dar şi între oameni din alte domenii, precum arhitectura, teatrul, muzica. În consecinţă, am avut colaborări pe partea de artă cu Festivalul Săptămîna Muzicii Noi, cu un alt festival de artă digitală, şi lista ar putea continua.

 

Evenimentele DanaArt din prima parte a anului 2012 sînt expoziţia personală de grafică a Lidiei Alina Nicolae, expoziţia de grup Far Too Much Purple, ambele vernisate în decembrie şi încheiate deja pînă la mijlocul lui ianuarie. În februarie, cînd împlinim doi ani de existenţă, avem programată participarea la o licitaţie, dar şi expoziţia de grup numită Singurătate în mulţime; pentru martie propunem o expoziţie de instalaţie/design a artistei Corina Sârbu, în aprilie o expoziţie de fotografie, iar în mai sau iunie o expoziţie caritabilă de susţinere a copiilor cu distrofie musculară. În afară de numele deja citate, în prezent îi reprezentăm cu predilecţie pe Nadina Pascariu, Eugen Vasile Iovan, Alina Manole şi Ingrid Juncanariu.

 

În primii doi ani de existenţă nu ne-am axat pe partea de vînzare, ci pe proiecte, artiştii noştri vînzînd exclusiv în cadrul expoziţiilor sau tîrgurilor (cum ar fi cel de la Strasbourg, la care am participat în 2011). Nu am creat nici măcar un magazin virtual. Partea comercială este un al doilea lucru la care ne gîndim. Ne interesează în primul rînd promovarea artistului şi crearea unei platforme cît mai potrivite pentru acesta de a obţine vizibilitate.
Sper ca galeriile existente în Bucureşti şi în ţară să poată comunica în vederea reprezentării intereselor comune, dincolo de concurenţă. A existat la un moment dat un tîrg de artă în Capitală, dar fără sprijinul logistic al municipalităţii un astfel de deziderat are mici şanse de materializare.“

Adina Zorzini, istoric de artă

„Ideea deschiderii unei galerii mi-a venit în 2010. Pe parcurs m-am asociat cu Roxana Gamarţ, galeristă şi PR, şi cu Andreea Mogu, grafic designer şi creator de bijuterie. Noul spaţiu, care va fi inaugurat în martie printr-o expoziţie a lui Nicolae Comănescu, se va numi Zorzini Gallery, iar site-ul va fi disponibil în curînd.

 

Încă din facultate am scris articole pe subiecte de artă contemporană, am lucrat cu Liliana Popescu doi ani la Point Gallery, ulterior am devenit freelancer, continuînd să colaborez cu galeriile Prospekt şi Anca Poteraşu, pentru care am curatoriat două evenimente la Noaptea Galeriilor 2011.

 

Cel mai recent eveniment în care am fost implicată s-a derulat tot în relaţie cu Prospekt şi Oblica, asociaţie culturală care doreşte să sprijine proiectele din sfera artelor vizuale, teatrului, muzicii şi nu numai. Este vorba despre o expoziţie personală a artistului din Republica Moldova Andrei Gamarţ, de fapt o instalaţie scenografică, compusă din peste două sute de metri pătraţi de folie plastică neagră şi o serie de obiecte, nu în ultimul rînd din lucrări de pictură. Destul de cunoscut peste Prut, în România se află, prin expoziţia The Counter Realist din Palatul Ştirbei, la prima personală.

Pe Gamarţ l-am cunoscut în 2007 la Chişinău, unde ajunsesem în mod total neplanificat, ocazie cu care i-am şi luat un interviu. În 2009, acesta s-a stabilit în Bucureşti. Este un tînăr artist de treizeci şi unu de ani, care face legătura cumva între foarte tînăra Veronica Neacşu şi consacratul Nicolae Comănescu, artiştii Galeriei Zorzini în acest moment. La portofoliu se pot adăuga şi alte nume pe parcurs, în funcţie de disponibilitate, interese comune sau agenda estetică a galeriei. Deocamdată ne axăm pe grafică, pictură şi instalaţie.

 

Ne vom ocupa de introducerea artiştilor pe care îi reprezentăm în exclusivitate în circuitul internaţional al pieţei de artă. Cu Veronica sîntem încă în tratative, iar pe Nicolae îl coreprezentăm împreună cu Dan Popescu de la H’Art Gallery. Pe lîngă cei enumeraţi, nu vom ezita să încercăm lansarea altor artişti cu potenţial de creştere a cotei. Acest fapt înseamnă participări la bienale, tîrguri, colaborări şi parteneriate cu galerii şi instituţii din străinătate. Prima mişcare în acest sens este itinerarea expoziţiei de la Ştirbei la Chişinău.

 

Galeria Zorzini este una comercială, deci se raportează la piaţa de artă, asemenea tuturor celorlalte galerii private de la noi. Întrucît piaţa locală este încă în formare, ca să nu spunem inexistentă, singura soluţie de a atinge vizibilitatea este activitatea internaţională.

 

Criza economică pe care o traversăm îşi are paradoxurile sale. Discutam în primele zile ale lui 2012 cu o curatoare londoneză, care mi-a spus că anul trecut a depăşit toate recordurile de vînzări. Casele de licitaţie importante au mers de asemenea foarte bine. Sper că, păstrînd toate proporţiile, galeria noastră îşi va găsi un loc al său.“

Credem că, într-o perioadă a protestelor stradale şi a derutei politice, ambele dictate de factorul economic, faptul de a lua în calcul arta şi investiţia în artă reprezintă primul pas spre ieşirea din criza morală care o dublează pe cea financiară.