OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Este de ajuns sa intri in lumea artistica a lui Aurel Vlad, condensata la Galeria Simeza, intr-o expozitie ce i-a insotit lucrarea de doctorat in arte vizuale, pentru a vedea cum, in toate abordarile sale, omul se opreste din jocul propriei sale drame intr-un gest unic. Artistul abia trecut de virsta de 50 de ani, care in anul 2000 primea Premiul Academiei Romane pentru Sculptura, iar in 2003 obtinea Premiul al III-lea pentru Sculptura in Spania, la Fuente Palmera, ne invita acum in „laboratorul“ sau de gesturi.
Daca accepti aceasta provocare de a intra in „laboratorul gestului“, te gasesti prins intr-un spatiu ludic al volumelor si al materialelor puse in slujba miinii modelatoare care decupeaza febril pina cind forma incepe sa se sustina prin propria sa suflare. Nimic nu este finisat, mina se opreste in momentul in care se iveste profilul si materia bruta, acum, a prins contur si se defineste prin insasi prezenta sa. Forta cu care creatorul sau „ataca“ lumea sa grosolana se opreste acum pentru a asculta la rindul ei, supusa, de noua sa compozitie, lasind-o sa se releve in acel moment de totala daruire.

Personajele lui Aurel Vlad, miniaturi din bronz sau giganti din lemn ori papier-maché, surprinsi in ipostaza lor de „aplaudaci“, parasesc individualitatea, pentru a plasmui o expresie umana aproape absurda. Senzatia de irational este cu atit mai puternica cu cit gestul este privit in multiplicitate. Fizionomia acestor indivizi, barbati ce nu exprima nimic, devine un element indispensabil pentru conceperea unor fantose al caror rol este sa execute perfect un singur gest.

Prin aceasta suita de miniaturi si de uriasi se produce o transfigurare a expresiei, gestul devenind el insusi o modalitate de exprimare. Aurel Vlad ajunge la un tip de comunicare non-verbala, cu atit mai intensa, mai vie, cu cit sursa acestui limbaj este omul cu spaimele sale. Identificind acea imagine care-l bintuie, ducindu-l pina la obsesie, sculptorul reuseste sa cuprinda, intr-o lucrare intitulata Pelerinii, intreaga fiinta umana privita in forma ei duala. Sincretismul dintre animalul cu falcile inclestate si omul cu privirea indreptata spre divinitate, spre propria lui credinta, este evident, efectul fiind cel al unei fotografii in care expresia ramine incremenita, suprimind in ea pluralitatea gestului uman. Ceea ce ramine in spatele fiecarui personaj din „laboratorul“ lui Aurel Vlad este vidul, un loc in care aceste prezente himerice sint exteriorizate in gesturi simple, unice, dar si intr-un gest multiplu, cu o forta crescinda.