OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

La zece ani de la disparitia pictorului, o mare expozitie Florin Niculiu este binevenita pentru a evalua mostenirea artistica pe care acesta ne-a lasat-o. O expozitie realizata cu lucrari aflate in patrimoniul familiei, al colectionarilor si al muzeelor da o imagine convingatoare asupra creatiei unui artist ce ocupa un loc special in plastica noastra contemporana.

Galeria Veroniki Art isi redeschide programul sau expozitional cu acest eveniment (27 septembrie-21 octombrie), menit a face cunoscut un destin artistic remarcabil, un artist a carui biografie, marcata de momente dramatice, ar putea explica o existenta traita aproape exclusiv in plan cultural. O structura complexa – era pasionat de muzica si literatura, scria poezii si eseuri –, un puternic sentiment religios il ajuta sa treaca mai usor, in opera sa, pragul realitatii, spre sferele infinitului poetic.

Florin Niculiu se naste la Hudesti-Botosani, un loc fantastic, incarcat de traditie, de unde aduce multe amintiri, fapt ce explica, intr-un fel, bogata imaginatie de mai tirziu. Viziunea lui plastica a pornit intotdeauna de la real, dar depaseste experienta senzoriala, prefera lumea simbolurilor, unde imaginarul sau este captat de o intelegere a spatiului si a timpului la scara cosmica. Stradania lui a fost de a se apropia de esenta primordiala, de un univers citit in permanenta existentei sale, dar si de natura, surprinsa in perioadele maxime ale vigorii sale. Biografia lui poate fi lamuritoare pentru intelegerea modului atit de personal in care a abordat raportul finit-infinit. Viata sa a fost presarata cu evenimente dramatice, cu incercari dificil de trecut: si-a pierdut de timpuriu sotia, si-a pierdut fiul si chiar sfirsitul lui a fost unul surprinzator. De toate acestea nu putem face abstractie, privindu-i opera, gasim in acest fel explicatia unei tensiuni, a unei anume dimensiuni dramatice existente, dar totodata descoperim incarcatura cu care el surprinde natura in plina explozie vitala. in esenta, putem vorbi despre o lume ce se afla aici si dincolo, un intreg din care nu cunoastem decit o parte.

Cu referire la ambele teme ale picturii sale, „Gradinile“ si „Tarmurile infinite“, putem vorbi despre o poetica a nemarginitului. Florin Niculiu a fost un artist care s-a format la scoala unor mari maestri ai picturii romanesti, legati de experienta realului (Nicolae Darascu, Camil Ressu, Alexandru Ciucurencu), a inteles foarte bine lectia naturii, complexitatea legilor ei. Cu un astfel de „bagaj“, el a stiut sa echilibreze cele nascute din intuitia sensibila cu rigoarea constructiei mentale, iar felul in care a asociat aceste planuri pune in valoare un al treilea element ce tine de personalitatea sa artistica: capacitatea de a transfigura. Pictura sa il recomanda ca un mare colorist ce a actionat cu toata libertatea, a reusit sa treaca dincolo de capcanele realului, a stiut sa-si disciplineze trairile, sa puna in acord planul mental cu cel senzorial. intelesurile picuralitatii sale stau sub semnul memoriei, al continuitatii lumii vii. „Gradinile“ si „Tarmurile infinite“ – realitate si inchipuire – reprezinta cele doua trasee ale picturalitatii sale, in care imaginatia lui descopera fantasticul in datele realitatii, conduce la o poetica a spatiului nemarginit.

Florin Niculiu a fost unul dintre cei mai profunzi artisti, capabil, prin experienta personala, sa-si asume destinul, sa inteleaga dimensiunea acestor experiente dramatice, sa depaseasca in mod fundamental determinarile experientelor cotidiene si sa construiasca totul in spiritul perenitatii. Explicatia unei asemenea atitudini o gasim si in latura religioasa a personalitatii sale. Lumea sa, chiar si atunci cind exacerbeaza explozia vegetalului, iese din dimensiunea temporalitatii, nu este marcata de identitate, ci este un simbol al momentului. Experienta sa artistica trece dincolo de provocarea senzoriala, universul sau tine si in cazul „Gradinilor“ de intelegerea unei dimensiuni ce depaseste limitele particularului, fiind o reactie culturala la ceea ce vede. Atunci cind picteaza in propria gradina, ii place sa-si numeasca una dintre lucrari Esenta gradinii.
Pentru pictura romaneasca, el este artistul ce proiecteaza vizualul dincolo de dimensiunea palpabila. Preocuparea sa a fost aceea de a pune in valoare elementaritatea la nivel de simbol. El s-a raportat de multe ori la elementele fundamentale – apa, aer, foc, pamint –, la semnificatiile lor filozofice, a facut trimiteri spre intelesurile lumii aflate sub semnul infinitului. Pictura sa da privitorului o dimensiune ampla.

S-a vorbit despre sonoritatea si muzicalitatea lucrarilor sale, despre capacitatea lor de a trimite imaginatia spre un spatiu fantastic, ce pune in circulatie nu reperele imediate ale realului, ci semnificatiile profunde ale acestuia. Chiar daca pictura lui Florin Niculiu s-a nascut din provocarile pe care destinul i le-a scos in fata, el a avut capacitatea de a da un echivalent vizual unui intreg program ideatic, traind insa cu voluptate dimensiunea expresivitatii cromatice, a mizat pe atmosfera nascuta in tot acest angrenaj al asocierii contrariilor.
Realitate si inchipuire, acestea sint cele doua planuri in care trebuie sa descifram picturalitatea lui Florin Niculiu. Viziunea lui asupra naturii este plina de taina, de multe ori dramatica, tensionata, cu deschideri catre universalitate. Am putea spune ca gestul sau are, uneori, o forta demiurgica si este, capabil, la nivel mental, sa sugereze dimensiunea cosmica. Calitatile sale sint bine puse in valoare. Cu un simt cromatic innascut, el gindeste picturalitatea la nivelul limbajului poetic, tonalitatile sale au sonoritati speciale, asemenea semnelor folosite, ele sustin dimensiunea simbolica a semnificatiilor.

Locul lui Florin Niculiu intr-o istorie a picturii romanesti contemporane este singular. El continua o traditie a picturalitatii noastre, prin atasamentul pentru figuratie, dar felul in care intelege raportul cu aceasta il duce spre o dimensiune poetica, in care primeaza semnificatiile ideatice. De asemenea, el consolideaza in pictura noastra contemporana dimensiunea dramatica, inteleasa ca factor existential determinant, iar elementele limbajului plastic capata in contextul creatiei sale dimensiuni simbolice.