OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ce nu trebuie să facă intelectualul alb sau gadjo? În primul rînd, să nu proiecteze asupra romilor tendinţele sale reacţionar-romantice refulate. Acesta este obiceiul – chiar atunci cînd diferă în conţinut – colonialiştilor şi al anticolonialiştilor, deopotrivă.

Despre cei asupriţi se obişnuieşte să se spună că sînt sălbatici, pasionali, senzuali – popoare naturale. Meritul lor nu este capul, ci inima, nu raţiunea, ci corpul.

Şi ochii rasiştilor convinşi se învîrtesc cu mare plăcere în orbite cînd vine vorba de minunatele şi excitantele ţigănci. Şi rasiştii convinşi îi admiră pe atleţii negri. Şi rasiştii convinşi aplaudă simţul muzical al poporului jazzului, bluesului şi al gospelului.

Cînd cei care se află sus le recunosc celor de jos meritele care n-au de-a face cu Raţiunea, atunci este vorba întotdeauna de subjugare.

Nu a fost oare lăudată timp de milenii frumuseţea femeilor, disponibilitatea lor amoroasă, cuvioşia, smerenia lor, dragostea de mamă, în timp ce li se negau capacităţile raţionale şi chiar sufletul uman? Oare nu e ilustrată şi astăzi, în revistele onorabile, orice temă despre femei cu imagini seminude ale unor fete frumoase? Oare nu apreciază orice idiot homofob meritele designerilor de interior, ale creatorilor de modă, coaforilor sau cîntăreţilor de operă homosexuali? (Care sînt conotaţiile? Senzual, alunecos, frivol, fapt divers, secundar.)

Poporul este, precum ştim, o adunătură de fraieri de bună credinţă, atîta timp cît agitatori nemiloşi, pe ungureşte lelketlen izgatók („subversivi fără suflet“ – expresie minunată de pe vremea monarhiei cezaro-crăieşti), nu îi îndeamnă la grevă.

Susţinătorii romilor văd foarte des în aceştia (la fel ca în indienii americani sau în eschimoşi) o enclavă premodernă, precapitalistă, şi astfel găsesc în ei pretextul pentru exprimarea antimodernismului şi a anticapitalismul lor romantic. Evident, după părerea lor, acest lucru nu e valabil în privinţa noastră, a albilor. Albii sînt, desigur, moderni şi raţionali. Ce putem asculta la întruniri antirasiste? Muzică ţigănească, folclor. Ce iubesc la romi cei care pretind că îi iubesc? Obiceiurile poetice, credinţa, legendele, melodiile, muzicalitatea religioasă. Inima, nu mintea. Romul (precum şi femeia, indigenul sau cel cu pielea colorată) este ori infantil, ori de o „sălbăticie nobilă“. Este nestricat, nereglementat, spontan, needucat, instinctiv. Într-un cuvînt, iraţional.

Există, evident, o diferenţă între rasismul binevoitor dispreţuitor şi cel criminal. Omul sărac găteşte şi cu apă; uneori, trebuie să facem un compromis cu primul, pentru că nu avem timp să refuzăm prejudecăţile învechite atunci cînd trebuie să salvăm vieţi.

Acest compromis trebuie făcut uneori, dar acest lucru încă nu absolvă reacţiunea romantică de păcatele ei.

Romii – să citim, în sfîrşit, critic vulgata liberală – nu au revendicări, interese sau strategii. Ei au „drepturi“. Ei nu sînt subiecţii, ci obiectele dreptului liberal. Ei nu fac legea, ci sînt eliberaţi de justiţiarul alb, masculin. Atîta timp cît clasele şi popoarele lipsite de capital şi de putere politico-culturală nu dispun de subiectivitate politică (şi se află, prin urmare, pe o poziţie subalternă), „emanciparea modifică de sus“ lucrurile, dar păstrează totuşi condiţiile ierarhice (inegale).

Cealaltă categorie: să-i ajute „societatea majoritară“ (respectiv clasa dominantă proprietară, albă şi masculină) pe romi să îşi păstreze modul de viaţă „tradiţional“ (adică pe cel creat în urma prăbuşirii industriei grele, acum douăzeci de ani) şi să creeze condiţii economice în acest sens (adică să dea bani).

Grupurile subalterne – cele lipsite nu numai de autoreprezentare, ci de subiectivitate politică! –, ni se sugerează, să se privească în oglinda puterii şi a ierarhiei şi să fie aşa cum sînt văzute de imaginaţia politică (albă, masculină şi burgheză). Aceasta este revendicarea tuturor care se află în poziţia de a fi văzuţi şi auziţi.

Dar noi, în schimb, să fim atenţi la ceea ce este încă invizibil. Să avem grijă de acea logică care este încă nescrisă. Să ne imaginăm ce fel de parteneri ne-ar fi romii şi ceilalţi stigmatizaţi în acea comunitate de frăţie care nu există.

 

Traducere de Sebestyén György Székely

 

Corectură de Veronica LazĂr

Articole in legatura

A iubi e ţigănesc

Despre obiectele lui Lali Gábor