OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Acesta ar fi cuvintul potrivit pentru pictura lui Ilie Boca. Cu fiecare noua expozitie energia pictorului este mai debordanta, tusa mai proaspata, pictura mai implinita in sensuri. Creatia lui Ilie Boca este surprinzatoare prin bogatia imagistica, prin placerea cu care el consuma „actul facerii“. Chiar daca nu ai fost niciodata in atelierul lui, picturalitatea il tradeaza, face simtit gestul neintrerupt, te convinge ca pentru pictorul Boca atelierul este viata sa. Ilie Boca picteaza precum respira, spuneam cu un alt prilej. Pictura lui reflecta o stare, un cumul misterios de simboluri, este miracolul adus in fata noastra, purtind cu ea sinceritatea si bucuria expresiei.

In fata picturii lui Ilie Boca nu-ti pui intrebari asupra maestrilor pe care i-a avut, nu doresti sa cunosti etapele formarii sale. Ele exista cu siguranta, dar, in acelasi timp, Boca pare a fi asa dintotdeauna. Modul in care asterne culoarea pe diferitele materiale face ca gestul sau sa fie unic. In ani, motivele au variat, dar structura limbajului sau a fost intotdeauna de o mare coerenta.
Ne intrebam acum, in preajma zilei sale de nastere, la peste 40 de ani de cind Ilie Boca isi „scrie“ opera, ce se petrece in acest creuzet atit de bogat si imprevizibil?

Asa cum marturisea el insusi cindva, pictorul poarta cu sine locul de unde vine. Dincolo de metafora ce ne trimite pe meleaguri bucovinene, sensurile sint mult mai adinci, plasindu-ne in zona pe care ar trebui sa o investigam: teritoriul culturii populare, altfel spus sinteza spirituala a unui popor. Sursele, autenticitatea picturalitatii sale isi gasesc radacinile aici. Generic, pictura lui Ilie Boca o putem defini ca fiind imaginea noastra, a tuturor, a locului unde s-a nascut ceramica de Cucuteni, a covoarelor si tesaturilor atit de rafinate, a tot ceea ce stim, dar continua sa ne uimeasca de cite ori revedem imagini de autentica expresie a culturii populare. In acest caz trebuie sa vorbim despre un simt special al armoniei, al expresiei cromatice, al capacitatii de a stiliza, de a lucra cu repere emblematice. Toate acestea sint purtatoare de legaturi profunde, nevazute, acoperind o arie de interes mult mai larga decit frumusetea lor imediata. Pictura lui Ilie Boca poarta misterul nasterii sale. Nu neaparat semnele, simbolurile folosite, ci miracolul ce se savirseste pe suprafata ne trimite dincolo de pata de culoare, elementul solist al picturalitatii sale, dincolo de semnul grafic, de simbolul pe care-l identificam. Este o lume creata din fragmente, o lume construita la nivelul elementelor si a carei coerenta se implineste in afara ei. Lumea lui Boca reprezinta lumea noastra privita in timpi diferiti, un trecut-prezent amestecat, gindit de fiecare data ca un inceput. Libertatea gestului nu lasa loc zbuciumului interior, orelor de truda, felului devorator in care pictorul consuma acest exercitiu zilnic.

De-a lungul anilor accentele s-au schimbat, linia s-a modulat diferit, la fel si intensitatile cromaticii sale, dar spiritul acestei picturi a ramas acelasi. Este lipsit de interes sa periodizezi pictura lui Ilie Boca. Definit inca de la inceput ca expresionist, operind cu o imagine de factura sintetica, decupind din realitate elemente purtatoare de sens, el a construit in spiritul lumii ce il inconjoara.
Cita incredere, cita libertate interioara, de cita siguranta a dat dovada pentru a se putea strecura cu detasare prin toate framintarile artistice ale contemporaneitatii fara a fi complexat de provincialismul in care cu totii traim? Ilie Boca a avut pe tot acest parcurs curajul marilor invingatori. Bataliile au fost purtate cu armele picturalitatii, cu convingerea ca existenta noastra ne da dreptul sa afirmam tot ce avem profund in noi. Marea „cronica“ pictata de Ilie Boca vorbeste despre permanenta lumii noastre. Un alfabet generic, alcatuit din portrete, din obiecte, din lucruri ce apropie timpurile trecute prezentului, transforma trecatorul in peren si ne spune ca nimic din cele ce exista nu dispare in neant. „Urma“ este mereu prezenta in pictura sa. Intotdeauna, in spatele prim-planului, freamata lumea peste care ne asternem, totul este generat de ceva aflat inaintea lui.

Ilie Boca are capacitatea de a reda universalitatii filonul unei culturi ancestrale. El vine cu acumularile modernitatii, „decupind“, fara a pierde atributele proprii, filonul permanentei noastre. Asa se explica de ce pictura lui Ilie Boca, atit de mult legata de aceste locuri, le vorbeste atit de direct strainilor. Prin arta lui sintem descoperiti, sintem intelesi. Pe suprafata pinzei sau a feluritelor materiale folosite, pentru ca Boca nu ezita sa picteze pe tot ceea ce se cheama suprafata, se petrece miracolul. In timp ce elementele picturii lui capata tot mai mult expresia universalitatii, spiritul lor este tot mai aproape de radacinile noastre. Automat, intr-o expozitie semnata Ilie Boca iti vin in minte icoanele vechi, pictura din bisericile noastre, tot acel bagaj cultural pe care il purtam cu noi. Boca ne aminteste permanent de ceea ce sintem, nu prin identitatea obiectelor, ci prin cea a spiritului. El a realizat dintotdeauna ca sansa culturilor mici este autenticitatea. Este artistul ce nu a avut niciodata complexul provinciei, nici pe cel al unei culturi marginale, ci a purtat cu demnitate, asa cum ne spune, „locul de unde vine“. El opereaza cu memoria asa cum o defineste Aristotel: „functia imaginatiei consta in a lega impresii senzoriale sau simplele lor amintiri accidentale actionate de legi ale asocierii“. Acesta pare a fi principiul dupa care Ilie Boca isi construieste opera.

Pictura lui „nu se asaza“ voit in modernitate, dar se afla in ea, el nu imita ci simte, asa cum percepe spiritul acestei culturi, tot asa asimileaza si cultura prezentului. Arta lui te provoaca prin firesc si profunzime. Ritmul, energia, frenezia picturalitatii sale se compun din mii de secvente, din pete aparent dezordonate, dar pentru un ochi atent fiecare imagine este o lectie de organizare compozitionala. Libertatea si autocontrolul sint cele doua strategii cu care opereaza pictorul. De aici, putem vorbi de un anume laconism al imaginii, de o creatie ce sta sub semnul sintezei. Pictura lui Boca este o poveste fara sfirsit, capabila sa te subjuge, sa cuprinda tot orizontul privirii. Pictorul este constient de toate acestea, altfel cum ne-am explica nevoia suprafetelor din ce in ce mai mari, alcatuite din sute de imagini, un spectacol ce se construieste instinctiv? Universul acesta este fascinant, poarta cu el secretul regenerarii continue, este exemplul direct al sansei ce ti-o da puterea de a privi in profunzime. Pictura lui Ilie Boca ne obliga sa ne punem, macar din cind in cind, intrebari fundamentale.