Retrospectiva de faţă nu are nici o
pretenţie de exhaustivitate, cu atît mai mult cu cît
evenimentele pe care le vom trece în revistă au avut loc pe
parcursul anului 2011 doar în Bucureşti sau în
împrejurimi. Limitarea ariei ţine exclusiv de posibilităţile
noastre fizice de monitorizare, prin prezenţa la faţa locului.
Aşadar, cu menţiunea că expoziţii interesante s-au organizat, cu
siguranţă, şi în afara Capitalei ori a ţării, ne vom
referi, în continuare, cu predilecţie la cele petrecute în
oraşul de pe malurile Dîmboviţei. De asemenea, cele mai multe
lucruri vor rămîne nerostite, în condiţiile în
care selecţia de faţă are la bază criteriul complementarităţii.
La cumpăna dintre 2010 - 2011, Muzeul
Naţional de Artă Contemporană ne prilejuia întîlnirea
cu Călin Dan prin expoziţia Anturaju’ şi alte întîmplări,
un proiect multimedia realizat în colaborare cu deţinuţii de
la Penitenciarul Colibaşi. Dincolo de contextul evident social,
destinul, responsabilitatea şi pedeapsa erau doar cîteva
dintre temele de reflexie ale expoziţiei, eliberate în
instalaţiile video din sălile MNAC-ului de latura legislativă ori
moralizatoare. Întîlnirea artei cu realitatea brută are
întotdeauna un uriaş potenţial mediatic.
Într-o aceeaşi linie
antropologică şi intermedială, expoziţia de grup Golden Flat &
Co îi reunea pe regizorii Cristian Mungiu şi Corneliu
Porumboiu cu artiştii Ştefan Constantinescu, Alexandru Potecă şi
Ion Bârlădeanu. Tema reuniunii a fost Epoca de Aur (a lui
Ceauşescu Nicolae). Poleirea în aur (la propriu) de către
Alexandru Potecă a etajului întîi al MNAC-ului (în
fapt, a unor banale obiecte casnice) este o prelungire a proiectului
său anterior de la Muzeul Ţăranului Român, Ultimul carnaval,
şi un pas intermediar spre expoziţia Starea de excepţie. Fort 13
Jilava, din penitenciarul omonim, care este, în 2012, încă
in situ. Ideea poleirii cu aur a unor obiecte umile, contrafăcute
sau de rău augur, întru accentuarea faptului că încercarea
de înnobilare prin asocieri fortuite este sortită eşecului, a
fost conturată de către artist în timpul unei rezidenţe în
India, unde o mare parte a mărfurilor „de tîrg“ este
sclipitoare. Replicile lui Potecă aduc artei noastre o componentă
inedită.
Ne-am bucurat, de asemenea, de
expoziţiile Desnudando a Eva / Dezgolind-o pe Eva, unde ne-am
întîlnit (printre alţii) cu Frida Kahlo, sau Berceni a
lui Nicolae Comănescu. În fine, ultima, dar nu cea din urmă
expoziţie de la MNAC, încă „pe simeze“ şi care nu
trebuie ratată, este FLUXUS în Germania 1962-1994. Faptul de a
putea privi pe viu opere semnate de Nam June Paik, Joseph Beuys,
George Brecht, George Maciunas sau John Cage este, întotdeauna
şi oriunde pe planetă, un mare privilegiu.
Expoziţiile temporare de la Muzeul
Naţional de Artă al României au fost impresionante. Dintre
acestea, amintim Pelerinaj la Muntele Fuji. Gravuri de Katsushika
Hokusai, Manufacturile Gobelins: patru secole de creaţie.
Tapiseriile regale şi Istoria în 192 de imagini. Afişul
polonez 1917-2007. Simplul fapt de a trece pragul MNAR-ului este
echivalent cu participarea la un act de cultură. O ţară nu trebuie
să încerce a se reprezenta doar prin sport şi prin
eco-turism. Ar fi interesant să se organizeze excursii pentru
factorii de decizie ai Statului, indiferent de culoarea lor politică,
măcar la Luvru, Prado, Tate Modern şi Guggenheim. Dacă nu vor
simţi nimic vizavi de artefacte, vor fi copleşiţi, cu siguranţă,
de numărul şi de calitatea vizitatorilor.
Centrul Cultural „Palatele
Brâncoveneşti“ Mogoşoaia reprezintă, de ani buni, un
important reper în artele noastre vizuale. Dintre numeroasele
expoziţii, unele dintre acestea desfăşurate în paralel,
gîndurile ni se îndreaptă spre Vocile Materiei, proiect
de recuperare „a dimensiunii abstracte“ într-un deceniu ce
aparţine figurativului. Întîlnirea, în cadrul
aceluiaşi eveniment, cu Florin Ciubotaru, Vasile Tolan, Petru Lucaci
sau (regretatul) Ion Nicodim reprezintă o mare sărbătoare a
ochiului. Lista participanţilor a fost însă mult mai largă.
Victoria şi Marian Zidaru au fost
prezenţi şi ei la Mogoşoaia cu o sumă de fotografii şi obiecte
realizate în timpul unei rezidenţe în Germania şi
expuse sub titlul Orizont: Trăind şi lucrînd la Düsseldorf.
După Nomos din 2007, Christian Paraschiv s-a întors la Palate,
mai precis în Casa cu cerdac, prin expoziţia de grup Plecare/
Departure, ale cărei teme au fost trecerea, ruptura, fuga,
emigrarea, înstrăinarea, moartea. Alături de el, au expus
Matei Lăzărescu, Carmen Cretzu, Bogdan Vlăduţă şi alţi artişti
din România, Franţa şi Spania. În fine, expoziţiaSigma – Secvenţe şi interferenţe ne-a prilejuit vizionarea unor
lucrări – multe inedite – ale grupurilor de creaţie timişorene
de la sfîrşitul anilor ’60 şi din anii ’70, 1+1+1 şiSigma.
După personala Iulianei Vîlsan,
European Art Gallery a organizat, la Dalles, expoziţia Ilfoveanu, pe
care semnatarul o consideră principalul eveniment plastic al anului.
Premiul „Opera Omnia“, acordat de Prometheus lui Sorin Ilfoveanu
la cea de-a zecea ediţie (2011), reprezintă încununarea unui
drum artistic în care fiecare expoziţie sau lansare de catalog
a fost un eveniment notabil. Continuînd seria expoziţiilor
personale, la sfîrşitul anului, galeria l-a expus pe artistul
româno-maghiaro-american Zemlenyi, care poate fi văzut prin
lucrările sale pînă în martie, anul curent.
În paralel cu expoziţia de
pictură de la Dalles, Sorin Ilfoveanu a avut şi o expoziţie de
desen la AnnArt. Salutăm deschiderea acestei galerii în nordul
Bucureştiului. Este reconfortant să constatăm că în România
apar şi galerii de artă, pe lîngă malluri şi
supermarketuri. După un debut de bun augur, AnnArt Gallery a
continuat în forţă prin expoziţia de sculptură a lui Mircea
Roman.
O altă galerie nou-deschisă este
Victoria Art Center, aflată în plin centru istoric, pe Calea
Victoriei. Largile expoziţii Corpul supravegheat şi Noul Figurativ
au avut ca principală temă corpul uman, ale cărui ipostaze de
reprezentare sînt departe de a se fi epuizat. Remarcăm
asocierea unor nume consacrate cu ale unora de tineri artişti.
Schimbul de generaţii, ca şi vizibilitatea noilor intraţi sînt
facilitate de expoziţiile tematice de grup.
Tot pe Calea Victoriei este şi LC
Foundation, unde, dintre evenimentele anului, am remarcat personaleleVita, morte e miracoli a lui Michele Bressan şi Calendar Eliptic a
Mălinei Ionescu. Dacă prima dintre ele prezenta oameni în
cele mai intime ipostaze, cea de-a doua a fost o originală replică
la calendarele comerciale mai mult sau mai puţin „fierbinţi“.
Expoziţia de grup Figure In. Figure Out, care a reunit peste
douăzeci de artişti, s-a distins prin coerenţă.
Tot în 2011 şi-a deschis porţile
şi Art Yourself Gallery. Expoziţia FeminitARTE pornea de la
redefinirea conceptului de feminitate, între şabloane media şi
cotidian. Selecţia lucrărilor a avut în vedere tipuri şi
tipare ale feminităţii, subiect cu o bună priză la public. Au
expus în jur de douăzeci şi cinci de artişti contemporani.
Atelier 030202 şi-a continuat drumul
expoziţional în linia în care a obişnuit. Expoziţiile
de grup MIX and MATCH (din Noaptea Albă a Galeriilor), Punct / Point
(a absolvenţilor de Artă Murală) sau The World in an Eggshell a
lui Radu Oreian au adus în discuţie diversitatea, tinereţea
şi faptul de a fi cool în limbaj artistic.
Ne vom opri, în mod arbitrar, la
Anaid Art Gallery, care, în afară de numeroasele participări
la tîrguri internaţionale de artă, nu a neglijat nici
calendarul expoziţional intern. National Bitch a lui Tara (von
Neudorf) a şocat ca de obicei. Curajul artistic şi tematic al lui
Tara surprinde cu fiecare ocazie pe care o are. Mai puţin „rău“
decît Gorzo şi în nici un caz militant precum Rădvan,
Sorin Tara se leagă de toată lumea, fără discriminare şi acest
fapt place. Alte expoziţii de grup pe care le-am remarcat la Anaid
au fost Lost And Found, unde ne-am reîntîlnit cu Tara,
Suzana Dan, Alexandru Potecă, Aitch & Saddo şi alţii, şi Eye
Candy a lui Florea Mihai.
În încheiere, salutăm
reapariţia în 2011 a revistei Arta, care, după ce îşi
făcuse cu cinste datoria în anii comunismului (mai puţin
prima/primele pagini – dedicate conducătorului şi partidului, în
această ordine), a dispărut majestuos după decembrie 1989. Noul
format aduce reproducerile în demnitatea lor. Aşadar, adio
efortului de imaginaţie la care a fost supus cititorul român,
iubitor de artă!
În imagine: lucrare de Tara (von Neudorf)
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters