OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

„Noaptea Muzeelor“, care în urmă cu zece ani debuta în Franţa, s-a extins începînd cu 2005 în întreaga Europă. Ediţia jubiliară a avut loc, ca în fiecare an, între 16 şi 17 mai. Evenimentul a intrat deja în conştiinţa publicului din Bucureşti, în amintita noapte, sute de mii de oameni fiind prezenţi pe străzile capitalei, pe traseele dintre cele 11 muzee participante. La o primă evaluare, constatăm că numărul instituţiilor implicate în proiect s-a redus uşor faţă de anul precedent, lipsind de această dată şi spectacolele de o (mai) largă anvergură, cum ar fi cele cu lasere, proiecţii etc. Totuşi, numărul spectatorilor a fost, credem noi, într-o uşoară creştere. Cei prezenţi la eveniment în anii trecuţi au ieşit şi de această dată din casă, acestora adăugîndu-li-se noi „adepţi“ ai ideii de a vizita muzeele în noaptea amintită.

Din punctul meu de vedere, doar programul Muzeului Naţional de Artă Contemporană a fost menţinut la standardele autoimpuse anterior pentru „Noaptea Muzeelor“. Aici a avut loc vernisajul expoziţiei Disobedience. An Ongoing Video Archive, curatoriată de Maco Scotini. Tema acesteia vizează relaţia dintre practicile artistice şi nesupunerea socială. Din discursul curatorial, am aflat că proiectul este un ghid al geografiei protestelor recente, de la mişcările sociale din 1977, din Italia, la acţiunile anti-globaliste de dinainte şi de după evenimentele de la Seattle. Este o investigare a practicilor activismului artistic de la căderea blocului comunist la evenimentele de la 11 septembrie 2001, practici care se dezvoltă la nivel global. Expoziţia – arhivă şi staţie video – este deschisă pînă în data de 30 august.

Fragility of Being, vernisată pe 12 mai, aduce în atenţie starea de teroare declanşată de regimul nazist, ameninţările globalizării, alterarea valorilor, viaţa într-un mediu tot mai inuman, anxietăţile şi evadările. Toate acestea determină în conştiinţa omului modern sentimentul de fragilitate a fiinţei. Lucrările provin din colecţia „Museum der Moderne Salzburg“.

Celelalte muzee, de artă ori cu alte profiluri, merită cu prisosinţă să fie vizitate pe parcursul anului, cu această ocazie formulînd o invitaţie pentru cititori, de a urmări calendarul şi evenimentele propuse de acestea. Totuşi, nu a existat un motiv special pentru a fi luate cu asalt noaptea, în condiţii improprii vizitării unor astfel de locuri. Pentru aceasta ar fi trebuit ca programele să fie adecvate momentului şi numărului mare de vizitatori.

Nu ştim în ce măsură lipsa spectacolelor exterioare de anvergură, acelea cu proiecţii, lasere şi sunete, se datorează crizei. Nu ştim nici dacă este cazul ca „Noaptea Muzeelor“ să se transforme într-o „serbare de piaţă“, dar, în cazul înscrierii în proiect, instituţiile îşi asumă o serie de responsabilităţi faţă de un public pe care nu trebuie să îl dezamăgească. Dacă ar fi existat 100 de muzee în Bucureşti, cu siguranţă, varietatea ar fi anulat nevoia de spectacol pentru mulţime.

Dacă Kuki Constantinescu îşi aminteşte cu nostalgie despre blocurile gri comuniste, ce o trimit cu gîndul la copilărie, Dana Bălăneanu încearcă să evadeze din acest context prin crearea unei lumi paralele, Grădina Oanei.

Proiectul expoziţional este gîndit ca un joc interactiv pentru privitor. Lucrările Danei Bălăneanu trebuie privite prin intermediul obiectivului unui aparat foto, activat pe modul negativ. Kuki Constantinescu şi Dana Bălăneanu sînt la prima expoziţie de acest gen. Kuki Constantinescu este cunoscută publicului românesc mai ales prin creaţiile sale de design şi bijuterie de autor, în timp ce Dana Bălăneanu, datorită lucrărilor de grafică.

Cam aşa a arătat „Noaptea Muzeelor“. Peste o săptămînă urmează cea a Galeriilor, pe care am prefaţat-o în rîndurile de mai sus. Sîntem convinşi că publicul va fi prezent, de asemenea, în număr mare.