Autor: 
Categoria: 
Joi, 28 octombrie 2010, a avut loc la
Atelier 030202 vernisajul expoziţiei Invidia, semnată de Irina
Broboană. Evenimentul menţionat reprezintă o a treia dată, în
ultimii doi ani, cînd am auzit (şi văzut) în context
profesional numele tinerei artiste, absolvente în 2008 a
Universităţii Naţionale de Arte. Momentele anterioare sînt
participarea în cadrul expoziţiei de grup (din noiembrie 2008
– februarie 2009) Against All Ods, la Slag Gallery, New York
(împreună cu alţi şapte artişti români), şi
expoziţia Unwritten de la Galeria Mora, din februarie-martie 2009,
realizată împreună cu Mihai Florea. Fiind vorba deopotrivă
despre un new entry şi un bun start, considerăm că Invidia îşi
merită comentariul de rigoare în paginile Observatorului
cultural.
Expoziţia de la Atelier 030202 propune
două paliere principale de lectură: al invidiei, care furnizează,
de altfel, titlul evenimentului plastic, şi al corpului uman. Deşi
prim-planul este luat de poveste, în mare parte rod al unor
asociaţii libere (conjuncturale), ceea ce furnizează substanţă
seriei de lucrări este partea despre corp (în artă). Ar mai
fi şi un posibil palier – „trivia“– al receptării, de care
artista nu este complet străină şi pe care îl putem rezuma
la ideea deloc metafizică „ce am eu nu ai tu/ ce ai tu nu am eu“,
coroborată cu accente feministe (strict ca direcţie artistică).
Acest adevăr este sursa invidiei din recentul proiect. Despre partea
narativă, curatorul Simona Vilău a scris în textul de
susţinere al expoziţiei următoarele: „Fie că îşi smulge
cu sadism roadele frumuseţii, fie că îşi suprapune organic,
în cheie absurdă, obiectul adorat şi, implicit, furat
Celuilalt, atmosfera generală este una de relaxare şi firesc,
aspect ce atenuează considerabil amprenta tragică şi misterioasă.
Aşezarea intenţionată a corpului sub lumina rece, necruţătoare,
de aparatură medicală şi dezvăluirea metodică a tuturor
detaliilor accentuează procesul mecanic de transformare a femeii în
bărbat sau, în cheie livrescă, a artistei Irina Broboană
într-un şofer de TIR de vîrstă medie. De ce şofer de
TIR? Pentru că, la întrebarea mea – În cine voiai să
te transformi? –, răspunsul a fost: într-un şofer de TIR“.
Corpul reprezintă un puternic mediu
pentru artă, dar şi sursă de inspiraţie, model iconografic, link
spre subconştient. Fie că este vorba despre BodyArt (care presupune
în variante benigne picturi reversibile, tatuaje, piercinguri;
în ipostaze hardcore – mutilări) sau despre folosirea
corpului ca obiect în acţiuni Performance Art, în
spatele acestui tip de manifestare se găseşte ritualul.
Transformarea simbolică sau reală în altceva – imagine cu
propria sa viaţă, ca şi împingerea corpului spre situaţii
extreme, sînt încercări (conştiente sau inconştiente)
de transcendere a materialităţii. Tema vanitas este întotdeauna
prezentă în backgroundul unor astfel de acţiuni. Trei dintre
direcţiile de dezvoltare a artei corpului sînt cele ale
implanturilor, ale simbiozei cu tehnologia, în special cu noua
tehnologie, şi ale relaţiilor dintre real şi virtual.
Transformarea ritualică a Irinei
Broboană, sub impulsul invidiei, din femeie în şofer, poate
şoca, la nivel de subiect, în România anului 2010.
Amintim în treacăt de Vito Hannibal Acconci şi de al său
performance din 1972, de la Sonnabed Gallery, New York, în care
artistul, prezent la faţa locului, dar (totuşi) ascuns sub podea de
privirile vizitatorilor, s-a masturbat pe parcursul a două
săptămîni, în jur de opt ore pe zi – după cum scrie
Jerry Saltz, împărţind cu publicul vizitator prin
amplificare, onomatopeele şi improvizaţiile vocale din timpul
actului sexual privat. Trebuie să fi fost greu ş…ţ. Despre
Herman Nitsch, Otto Muhl, Michel Journiac, Gina Pane, Christian
Paraschiv, Ketty La Rocca, Marina Abramovic sau Regina Galindo nu
avem spaţiul de a scrie pe larg acum.
Extirpările şi implanturile, de fapt
implantul Irinei, sînt mai degrabă un subiect decît un
eveniment plastic. Expoziţia poate şi chiar ar trebui privită ca
extensie a unor activităţi de facultate&masterat dezvoltate în
prelungirea temelor de meditaţie şi de şcoală coordonate, în
ultima perioadă, de conf. univ dr. Petru Lucaci. Amintim expoziţia
studenţilor&absolvenţilor UNA Bucureşti din iulie 2010, de la
Muzeul de Artă Constanţa, Art Embodiment, la care a participat, de
asemenea, Irina Broboană şi „Corpul ca proiect cultural
contemporan. Provocări teoretice, replici artistice“ (proiect
coordonat de dr. Lucaci).
Trebuie să amintim faptul că Invidia
nu este o expoziţie clasică de pictură, ci o instalaţie.
Obiectele chirurgicale susţin imaginile şi subiectul, cu riscul
asumat al redundanţei. Cum Atelier 030202 este plasat în
clădirea nouă a teatrului de comedie, în afară de publicul
obişnuit al expoziţiilor, lucrările expuse sînt privite şi
de oameni aflaţi acolo „cu alte treburi“ (culturale). Nu ştim
care este părerea acestora din urmă, după cum nu ştim nici cum se
va manifesta în continuare artista expusă cu această ocazie.
Pentru a ne pronunţa, aşteptăm următoarele evenimente. Pînă
atunci, încadrăm Invidia în categoria „lucruri bune“,
invitînd totodată publicul să viziteze expoziţia, deschisă
pînă pe 17 noiembrie, spre a-şi face propria părere.
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters