Duminică,
5 aprilie, a putut fi vizitată la UNA Galeria Expoziţia de o zi a
artistului Ioan Dreptu (1944-2008) – prima expoziţie personală
din România a acestuia. Evenimentul, atipic pentru orice sistem
şi pe oricare meridian, se înscrie într-o acţiune de
recuperare firească, deoarece regretatul artist a avut expoziţii
personale importante în afara ţării, încă din anii
’80: la Van-der-Heyt Museum din Wupperthal (1986) şi la Galeria
Nicolae, din Columbus, Ohio (1987). După 1989, a expus la Galeria
Stuart-Levi din New York (1990), la Galeria Virginia Linch din Rhode
Island (1992) şi la Champs-sur-Marne (Franţa). Acestora le-au urmat
expoziţia de la Paris, din 1994, organizată în urma bursei de
un an la Cité Internationale des Arts, şi cea din Veneţia,
de la Institutul „Nicolae Iorga“. În 2009 avem, în
sfîrşit, o primă expoziţie personală şi în ţară.
Lucrările
expuse în UNA Galeria sînt în mare parte
necunoscute publicului. Numitor comun între compoziţiile şi
peisajele selectate sînt discreţia cromatică şi dialogurile
tonale. Predomină lucrările suprarealiste, care arată o lume a
singurătăţii şi nonconformismului, în parte asumate de
către artist. De la arhitectura reală la cea fantastică este doar
un pas în picturile lui Ioan Dreptu. Pentru a constata acest
fapt, nu trebuie decît să privim casele ori peisajele
citadine, laolaltă cu structurile morfologice arhitecturale care
plutesc peste nori. Clopotul, privit dintr-o perspectivă pronunţat
montantă, în echilibru instabil, devine la rîndul său
fantastic datorită punctului de observaţie ales şi a plasării
sale într-un context cromatic, pe cît de discret, pe atît
de misterios. Formele artistului au o viaţă aparte. Miza nu a fost
aceea de a copia natura sau de a crea legături cu elemente
recognoscibile ale acesteia. Este vorba mai degrabă despre o lume ce
se supune propriilor legi de compoziţie, o lume a unui sistem de
semne grafice nealterat de narativ sau epic, redus la esenţial.
Acest
simţ al măsurii sau, dacă cititorul doreşte, al centrului s-ar
putea datora parţial pregătirii în domeniul picturii
monumentale, desăvîrşite între 1963 şi 1969 la
Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ (astăzi,
Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti; UNA Galeria a pus
la dispoziţie spaţiul pentru expoziţie). Urmînd această
linie de dezvoltare profesională, între 1970-1989 Ioan Dreptu
a realizat pictura murală la bisericile din satele Robaia
(Călimăneşti) şi Copalnic-Mănăştur (Maramureş). Linia şi
suprafeţele haşurate ale artistului nu trimit însă spre
pictura bizantină, nici spre un transcendent religios, ci mai
degrabă spre Renaşterea tîrzie şi spre interiorul olandez al
secolului al XVII-lea – desigur, atunci cînd nu avem de-a
face cu evidente citate suprarealiste.
Lumina
joacă un important rol în creaţia artistului, ale cărui
picturi evită în acelaşi timp umbrele. Umbra este un indiciu
al formei, cîtă vreme ştim de unde vine lumina. După cum
remarca E.H. Gombrich, în lipsa altor indicii, observatorii
occidentali au ales probabilitatea ca lumina să cadă de sus şi din
stînga. Acest fapt, regăsit în lucrările expoziţiei,
care nu a eliminat complet umbra, trădează un artist de sorginte
puternic europeană. „Ascunderea“ sursei de lumină face parte
dintr-un joc, deloc frivol, care angajează puternic imaginaţia în
actul de receptare. Prezenţa tablourilor sau a şevaletelor în
tablourile artistului sînt echivalente cu nişte semnături.
Apariţia Giocondei, ca pictură în pictură, dincolo de latura
ludică ce o contextualizează, poate fi văzută ca un citat şi,
deopotrivă, ca un omagiu adus picturii. Aducem şi noi un omagiu pe
această cale artistului dispărut dintre noi în urmă cu un
an.
Din
păcate, nu avem cum să recomandăm cititorilor noştri vizitarea
expoziţiei, din motive obiective. La data apariţiei acestui
articol, Expoziţia de o zi a rămas un eveniment în memoria
celor care au luat contact cu aceasta. Ne putem gîndi însă
că actul de recuperare început în aprilie îşi va
avea o continuare, poate printr-un catalog.
Evenimentul
de la UNA Galeria a fost organizat de Ruxandra Dreptu, istoric şi
critic de artă, doctor în arte vizuale, muzeograf la Muzeul
Naţional de Artă al României şi profesor asociat la
Universitatea din Bucureşti. Apariţia unei monografii dedicate lui
Ioan Dreptu în viitorul, sperăm noi, cît mai apropiat nu
este o utopie. Artistul, care şi-a asumat pe deplin povara condiţiei
de om liber, a aşternut pe hîrtie o parte a gîndurilor
din timpul exilului autoimpus în propria sa ţară, după cum
ne-a spus Ruxandra Dreptu. Un montaj de imagini filmate, difuzat în
rotaţie continuă în sala de expoziţie, ne arată un artist
şi o mică parte din munca sa, care impresionează prin atitudine.
Discreţia, calitate deosebit de rară într-o lume a
bombardamentului mediatic, reprezintă o valoare demnă de a fi
luată în consideraţie. Din păcate, în vremurile în
care trăim, sîntem condamnaţi să auzim mai degrabă de cine
nu trebuie.
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters