Prin rîndurile de mai jos, aducem în discuţie unul dintre cele mai interesante evenimente plastice ale verii 2008, semnalat încă din iulie în paginile Observatorului cultural, şi anume tripla expoziţie de la Centrul Cultural Palatele Bråncoveneşti, unde publicul poate vedea pînă pe 1 septembrie creaţii ale artiştilor Christian Paraschiv, Dorin Creţu şi Michel Sicard. Vizitatorul are ocazia unică de a intra în contact cu o veritabilă mostră de artă contemporană europeană. Accentuăm faptul că nu este vorba despre o expoziţie de grup, singura „coincidenţă premeditată“ constînd în numitorul comun parizian al celor trei: Christian Paraschiv şi Dorin Creţu s-au stabilit în metropola franceză, în urmă cu două decenii, iar Michel Sicard este profesor la Sorbona, calitate dublată de activitatea de poet şi eseist.
Aplicarea negrului sau a unor culori închise pe suporturi transparente sau deschise (cromatic vorbind) este o trimitere la scriere, la faptul că, dincolo de ceea ce putem vedea, este un text care, nedescifrat, păstrează integral misterul. Încă din anii ’80, Maestrul afirmă prin operele sale că negrul este culoarea limbajului. De asemenea, echivalenţa dintre corp şi trup este doar parţială. Trupul reprezintă prin excelenţă întregul, una dintre condiţiile de bază ale frumosului. În creaţia artistului, trupul reprezintă nu doar „subiectul“ în sine, ci este vorba totodată despre trupul picturii, un pas intermediar spre divinitate. Problema trecerii este şi ea prezentă în ecuaţia ale cărei necunoscute sînt materia şi sufletul. Transferul de forme (relaţia model–imagine a sa) nu presupune tranzitul conştiinţei dintr-o parte în alta. Într-o instalaţie anterioară, pentru a pune în evidenţă acest fapt, artistul a controlat dezvoltarea unei culturi de celule (în afara corpului) recoltate din propria sa piele.
Expoziţia de pictură şi desen Vibraţia picturii a lui Dorin Creţu reuneşte o sumă de lucrări din perioada de creaţie „franceză“ a artistului, inclusiv pe cea recentă. Selecţia a fost făcută pe criterii, să le spunem, decorativ-minimaliste. O caracteristică de bază a artefactelor expuse pe simezele Palatului Brâncovenesc este geometrismul fluid, non-euclidian, în dialog cu texturile plate sau în relief ale suporturilor folosite. Indiferent că este vorba despre pînză, lemn sau carton, Dorin Creţu încearcă a transcende materialitatea suprafeţei pe care aplică setul (caracteristic) de semne vizuale. Tratarea pînzelor cu răşini, în straturi groase, sau a culorilor translucide, în relaţie cu haşurile ori tentele plate, anulează orizontul de aşteptare al privitorului faţă de ceea ce ar putea crede cu plecare de la ceea ce ştie deja, lăsîndu-i libertatea deplină de a vedea cu adevărat culoarea şi linia.
Lucrările expoziţiei se disting prin discreţia cromatică, ce nu bate totuşi în austeritate, şi prin subtilitatea gradelor de transparenţă cu care operează artistul. Incizia tratată ca mijloc de vibrare a compoziţiilor, nu ca tuning (= intervenţie ulterioară cu rol reinterpretativ), este o altă caracteristică a acestora.
Este lăudabilă iniţiativa de organizare a unui astfel de eveniment, bazat pe complementaritate şi dominat de calitate. Cei care se află la baza proiectului au adus publicului din România un segment de veritabilă artă europeană, oferindu-ne astfel posibilitatea de a ne racorda cu un minimum de efort la (o parte din) ceea ce se întîmplă într-o capitală mondială a artei.

