ARTE VIZUALE. Lecţia Danei Schobel-Roman

(1952-2003)

Autor: Maria Magdalena CRISAN | Categoria: Arte | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Zilele trecute s-a deschis la Biblioteca Academiei, în cadrul „Cabinetului de stampe“, expoziţia Călătorii în universul Danei Schobel-Roman. Aceasta este cea de-a şasea expoziţie postumă prin care cunoaştem opera unei graficiene ce s-a afirmat în multe direcţii. De la grafica de şevalet la gravură, de la ilustraţia de carte la generice de televiziune, Dana Schobel-Roman a fost un adevărat profesionist, a avut voinţa de a obţine maximum din tot ceea ce a făcut. Cum altfel să ne explicăm numărul mare de lucrări realizate, comparativ cu timpul scurt avut la dispoziţie? Atelierul ei impresiona prin ordine şi prin rigoare, mulţimea de schiţe rămase vorbesc despre căutările ei, toate acestea, ca şi dosarele în care ea îşi păstra documentele legate de munca de la Televiziunea Română, pot constitui acum un bun manual pentru orice tînăr artist dornic să înveţe despre nenumăratele posibilităţi expresive ale limbajului grafic.

Expoziţia de la Galeria Bibliotecii Academiei este un document, o imagine completă a ceea ce reprezintă opera Danei Schobel-Roman. Ea a fost genul de artist ce nu a bîjbîit în căutarea drumului său. Opţiunile au fost clare de la început. Acum, privind retrospectiv, constatăm că ea a exploatat toate valenţele de expresie ale unui gen, a simţit şi a avut o dispoziţie specială pentru ilustraţia de carte pentru copii, a fost atrasă de grafica de televiziune şi, nu în ultimul rînd, de grafica de şevalet.

Lumea fabuloasă a copilăriei

Trebuie să spunem că, în mediul artistic şi cultural în care ea s-a format, dragostea pentru carte, pentru lectură era o condiţie existenţială. Aşa ne putem explica faptul că, prin lucrările ei, şi-a afirmat continuu crezul în valorile educative. A fost un fin observator al lumii în care trăia, iar universul său artistic exprimă convingerea că prin cunoaştere şi înţelepciune, răul poate fi îndreptat. Ea a fost convinsă de importanţa pe care copilăria o are în definirea personalităţii, cînd provocările culturale descoperite atunci pot deveni mai tîrziu pasiuni. Privind acum întregul său discurs plastic, putem spune că Dana Schobel-Roman a fost plasticianul născut pentru a da expresie lumii fabuloase a copilăriei. Desprins de spaţiul şi de timpul real, universul creat de ea este strîns legat de principii morale sigure şi sănătoase, de repere. Cu graţie, utilizînd regulile jocului, ea vorbeşte despre lucruri serioase şi profunde, aduce în prim-plan „întîmplări de necrezut“, proverbe, povestiri şi poezii din culturile lumii, avînd o mare deschidere pentru textul literar, transferînd înţelesurile acestuia în zona imaginii.

Trebuie să spunem că dificultatea de a vizualiza un text literar, de a induce imaginii universul complex sugerat prin cuvinte nu este la îndemîna multora. Zona de lectură pe care ea a acoperit-o a fost vastă. De la volumele de poezii semnate de Grete Tartler – Tîrgul de animale mari şi mici (1985), Şcoala de muzică (1986), Zebra şi algebra (1988), Întîmplări în dicţionar (1991) – pînă la Proverbe româneşti şi ale lumii romanice (2001), la care se adaugă cartea lui Max Iacob, Pentru copii şi rafinaţi, şi ilustraţiile realizate pentru o serie de capodopere ale literaturii române şi universale, constatăm că Danei Schobel-Roman i-a plăcut jocul, a avut puterea de a imagina, precum şi ingeniozitatea de a asocia lucruri foarte diferite.

Genericele realizate în cei peste 20 de ani cît a lucrat la Televiziunea Română, la emisiuni pentru copii şi tineret, dar şi la emisiuni de divertisment sau culturale, surprind prin puterea de invenţie, de imaginaţie, într-o zonă ce impune imaginii destul de multe restricţii. Felul în care ea şi-a adaptat stilul la feluritele subiecte şi emisiuni, care se adresau unor segmente diferite de public, arată o mare mobilitate, o stăpînire a tot ceea ce ţine de profesie, de cunoaşterea mijloacelor folosite.

Timp şi istorie

Grafica de şevalet realizată de Dana Schobel-Roman ne oferă imaginea cea mai complexă a personalităţii sale. Aici facem cunoştinţă cu lumea imaginată de ea, fără a fi condiţionată de textul literar sau de legile impuse de grafica publicitară. Aceste lucrări reprezintă bagajul ei emoţional, o istorie trăită sau imaginată. Artistul din aceste lucrări nu este cu mult diferit de cel cunoscut pînă acum. Regăsim acelaşi univers bogat, o lume fabuloasă, ce se naşte din sutele de secvenţe depozitate în subconştient, un dialog cultural între epoci şi lumi diferite. Pentru Dana Schobel, timpul şi spaţiul capătă înţelesuri metafizice. Orologiul, un motiv laic al lucrărilor sale, este simbolul ce unifică aceste lumi.

Imaginea gîndită de Dana Schobel-Roman se compune din secvenţe. Bogată în sensuri şi în detalii, alternînd de la formele riguros construite la liniile jucăuşe, de la viziuni – rod al unei imaginaţii fabuloase şi fantastice – la elementele extrase din realitatea imediată, atmosfera lucrărilor ne face să înţelegem că preferinţele ei mergeau spre o expresivitate barocă. I-a plăcut fabulosul, a iubit miracolul, a crezut în puterea de fascinaţie a imaginii, a iubit lumea în toate alcătuirile ei. Privindu-i lucrările, poveştile se nasc, o muzică se aude în surdină, pentru că, asemenea orologiului, lumea sa este populată de instrumente muzicale, de elemente culturale ce dau sens existenţei.

Expoziţia Danei Schobel-Roman este o lecţie de profesionalism, mai ales acum, cînd s-a pierdut din interesul pentru tehnicile grafice, este o lecţie culturală remarcabilă, o demonstraţie că un artist nu poate evolua fără un suport spiritual solid. Dar, mai ales, ea este foarte bine organizată, într-un spaţiu frumos, reprezentînd un eveniment ce nu trebuie ratat.

Recomanda articolul prin:

OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune