Cele noua muze au fost zamislite de Zeus in noua nopti de dragoste. Cele noua microexpozitii de la Muzeul Taranului Roman au fost „zamislite“ de noua artisti din „pintecele“ Licentei in anul 2005.
Galeria Muzeului Taranului Roman gazduieste expozitia celor noua tineri absolventi ai Universitatii Nationale de Arte, sectia Pedagogia Artei, la clasa doamnei conf. dr. Simona Runcan.
De remarcat placerea si entuziasmul exercitiului cromatic picant, inclinatia spre geometrism, colaj, recuperarea octoedra a naratiunii si benzii desenate, optiunea pentru abstract si tentatia figurativului in care semnul antropomorf implica explicit patrunderea in spatiul privat, in zona sondajului identitar. Tinerii artisti conjuga intre activ si pasiv, calatoresc in spatiul lor intim, se privesc, se hranesc, trec prin supliciul terapiei alternative, renasc precum pasarea Pheonix din cenusa si zboara prin ferestre si lumini. Aceasta ar fi imaginea de ansamblu asamblata cu titlurile lucrarilor celor noua.
Privirile Laviniei Serban se indreapta catre ea insasi in propuneri cromatice extreme, intr-un joc auto-identitar cu aluzii neo-pop. Un alt tip de sondaj interior practica Elisabeta Ciorata interesata de raportarea la spatialitate urmarita in aspectele ei private, tratate intre formule decorativ-cubiste si accente post-impresioniste. O incercare de recuperare si re-dimensionare a discursului narativ si a secventialitatii benzilor desenate ne propune in formula octoedrica Ovidiu Nuta. Spatiul privat, punctat de mici aplicaje de obiect, implica asumarea unei deschideri spre cadrul straniu cu nuante suprarealiste in cazul lui Lucian Rogneanu. Apetenta figurativa se degajeaza spre a ceda locul compozitiilor abstracte, care pastreaza repere figurative, precum in ingeniosul puzzle al Mihaelei Mirea, care construieste un oras mozaic, speculind aspectele culturii vizuale situate intre fotografia turistica si fragmente de imagini peisaj.
Tonica, dinamica, adepta gestualismului zgomotos de tip Cobra, Antonia Bradulescu impune in vibratia materiei ritmuri rotative si intra in armonie cu propunerile colegei sale, Evelina Drideanu, care juxtapune, transleaza jocuri geometrice intens cromatizate, intre cerc, patrat, dreptunghi, triunghi in abordari expresioniste in care opereaza, de fapt, o abstractizare a unei realitati banale: farfuria meselor noastre zilnice. La polul opus, in linia unei economii formale, se afla conjugarile poematice alb/negru ale Gabrielei Popa. Incheiem voit cu Pasarea Pheonix a Madalinei Mihai, descinsa in maruntaiele unui mit re-compus in suprafete generoase gestual de pictura si grafica.
Tinara generatie interogheaza, cauta formule de expresie intre adaptari la interior si trend-uri, freamata in exprimari, iar noi felicitam acest freamat si ii asteptam ecourile viitoare.

