OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

De la pontonul pentru croaziera in Delta, traversezi doar o banda de asfalt si poti intra intr-o cladire monumentala, cu tipicul scarii interioare de marmura, loc „inalt“ si „de cult“, fata de teluricul apelor si fata de proportiile orasului vechi, scufundat sub bolti de vita: Muzeul de Arta din Tulcea. Te asteapta aici o intilnire exceptionala a vazului, o selectie de arta moderna cu aproape toate perlele picturii romanesti, de la Andreescu la Victor Brauner, apoi cea mai completa colectie de gravura contemporana, incepind cu anii ’70, si, aferent, o colectie fara egal de placi ale gravurilor.
Se pare ca in aceasta poarta a tarii, cu paminturi tinere, radacinile se asaza temeinic. De aceea „Ziua internationala a muzeelor“ (18 mai) a fost sarbatorita de Comitetul national ICOM la Institutul de cercetari eco-muzeale Tulcea, noua titulatura a vechiului complex muzeal Delta Dunarii, care a implinit in aceste zile 50 de ani de functionare. Directorul muzeului, domnul Simion Gavrila si-a impartit calitatile de gazda cu mai multe grupuri de invitati, la simpozioane „venite in viitura“, confirmind un prestigiu unanim recunoscut in reteaua muzeala, de peste patru decenii de directorat.

Aproape 30 de invitati, muzeografi din muzee de arta (Bucuresti, Galati, Ploiesti, Bistrita-Nasaud) si gravori (acestia apartinind in majoritate renumitului atelier bucurestean de gravura „Podul“, din strada Sperantei) au fost invitati la Simpozionul privind gravura romaneasca contemporana, de domnul Ibrahima Keita, seful sectiei de arta a Complexului muzeal Tulcea. Domnul Keita, el insusi gravor, student venit acum 25 de ani din Guineea la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu“, a ramas la Gurile Dunarii, ca un animator cu realizari notabile pentru comunitatea artistilor gravori. Mindru de singele sau regal, dupa cum ne-a povestit despre descendenta sa vest-africana in timpul calatoriei pe canalele Deltei, Keita isi intemeiaza la noi o dinastie de graficieni, pentru ca fiul sau, un superb desenat mulatru, este student la sectia de grafica a Universitatii de Arte bucurestene.

Vernisajul donatiei galeriei „Podul“ s-a facut intr-o panotare foarte densa calitativ si cantitativ: peste 200 de gravuri, format mare si foarte mare, cu cele mai elaborate idiomuri personale ale artistilor gravori din ultimii 30 de ani. Dupa deschiderea expozitiei au avut loc lucrarile Simpozionului: „Gravura romaneasca contemporana“, iar dintre cercetatorii fenomenului se cuvine sa semnalam pe Amelia Pavel (text transmis colocviului), Mariana Vida, Gh. Vida, Maria-Magdalena Crisan, Mariana Cocos, Adrian Silvan Ionescu. Iata ca si artistii au avut cite ceva de impartit asistentei, astfel ca lucrarile celor doua zile de simpozion au fost relaxate, vii si fructuoase. Amintim citeva din numele bine cunoscute de gravori prezenti la Simpozionul de la Tulcea: Ala Jalea Popa, Puia Masichievici, Cornelia Danet, Suzana Fantanariu, Ion Panaitescu, Stefan Iacobescu, Bogdan Stihi.
Sa nu uitam ca ultimul salon national de gravura a fost organizat in 1998 tot la Tulcea, ceea ce inseamna deja un „ponson de marca“.

Galeria Simeza. Tensiunile pe care poate sa le dea un artist urmelor materiale celor mai domestice se potenteaza si se rafineaza atunci cind, in cazul exemplar al Doinei Lucanu Sbarciu, creatorul are o sensibilitate vast antrenata a optic-tactilului si o educatie a analizei sintactice a formei vizuale. Este o cheie de portativ a partiturii de pedagogie plastica care s-a descifrat, cu bune consecinte, in deceniul opt la Institutul Ion Andreescu din Cluj, la sectiile de arta decorativa. Osmoza materiilor, asamblajul, naturaletea „instalarii“ in spatiul tridimensional, fac instrumentarul Doinei Lucanu Sbarciu demult exersat, intr-o evolutie „fara surle“, dar cu un continuum ca de oboi al tonului stilistic. Artista originara din Bistrita-Nasaud, isi termina studiile la Cluj si coboara in Valahia, unde traieste in capitala de doua decenii, lasind numele sa rasune astazi la Cluj, in persoana fratelui mai virstnic, pictorul si proaspatul rector al Universitatii de Arte Vizuale, Ioan Sbarciu.

Am gasit patru raze intre care a fost prinsa cindva poezia Anei Ahmatova, raze pe care ma simt indemnata sa le reproiectez asupra expozitiei de la galeria Simeza: „dimineata“, „confesie“, „sugestie“, „verticala“. Ultima lucrare din selectie, „Scrisori din Tunisia“, deschide la Doina Lucanu noul cimp de cercetare al transparentei si al proiectiei luminoase prin broderie cu fir de cinepa, de hirtie rasucita sau de matase, lasat sa evolueze liber, intr-o economie a densitatilor celulare. Casetoanele „Vectorilor“, triunghiuri bombate, cu terminatie ciliara, realizate in fin relief textil, brodat pe hirtie impastata de artista, au prospetimea tonica a unui inceput de inaltare a viului. Sugestia si confesiunea vin dintr-o poetica a feminitatii care interogheaza saminta – convocata ca atare in inserierea de membrane-banuti vegili – si inseminarea. „Dimineata poetica“ poate fi trezirea, in cromatica tare si in gest iute, a obiectelor devenite personaje, desenate in creta colorata. Dincolo de acest accent grafic, elegant auriu-grizata, expozitia Doinei Lucanu Sbarciu este un poem in siliciu, in transparente.