OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cit de familiara sau de distanta este pentru noi, romanii, Viena ca poarta a ideii imperiale occidentale ne poate sigur pune pe ginduri impresia diametral opusa noua privind acelasi focar. Caci „Viena-i atit de departe“, suspina Racine in prefata sa la Baiazid. Iar in 1840, inainte de prima mare depresie a „ultimului romantic francez“, Gérard de Nerval, i se tipareau in reviste fragmente din voiajul sau oriental: „Eu am trecut marele zid, caci sa nu uitam ca Austria este China Europei“. Poate ca de la Marc-Aureliu, care si-a scris a doua carte a Colocviilor in castrul Vindobona (antica Viena) unde va fi apoi rapus de ciuma, le-a ramas austriecilor puternica constiinta a individualismului, caci „Asia, Europa, scria imparatul filozof, sint doar mici parti ale universului“.

Trecutul imperial ramas intact in arhitectura Vienei ofera peisajul unui „ramas bun“ neincheiat. S-a spus despre Habsburgi ca si-au organizat cu grija propriul declin, iar despre spiritul vienez ca are o ireverentioasa familiaritate cu moartea.
Dar in luna mai la Viena a inceput si in acest an faimosul festival, conceput in 1951 tocmai ca simbol al renasterii culturale si al intercooperarii de dupa dezastrele razboiului. In cadrul Wienerfestwochen, evenimentul cel mai proeminent este inaugurarea (partiala) a centrului cultural, cotat printre primele zece din lume, „Museums Quartier“. Denumirea nu este destul de sonora pentru continutul acestui mare proiect public, de tipul „les grands travaux“ in acceptiunea lui Pompidou-Mitterrand. „MQ“ exprima de fapt topologic realitatea unui „cartier de muzee“, atit la scara ariei imperiale, cit si a functiunii propriu-zise: 16 institutii culturale si muzeale gazduite intr-o incinta baroca. „Museums Quartier“ inchide la vest, prin vasta fatada de 350 m a fostelor grajduri imperiale, careul Palatului Hofburg si al istoricelor muzee de arta si de stiintele naturii.

In fostul stabiliment al lipitanilor, de 60.0000 m2, s-au construit, fara a se darima nimic din patrimoniul baroc semnat de prestigiosul Fischer von Erlach, 32.0000 m3 de arhitectura noua si s-a facut restaurarea stiintifica a vechilor spatii. Proiectul – cistigat de arhitectii Lourids si Manfred Ortner – a fost indelung controversat de opinia publica vieneza pentru intruziunea sa in memoria culturala extrem de conservatoare a capitalei. Compromisul final arata foarte sofisticat si se poate din plin savura luind un gulas in restaurantul amenajat in fosta loja cezaro-craiasca a manejului. Se priveste printre perdelele translucide „cala“ din inox si grinzile pasarelei de acces spre marea sala de spectacol care a fost „imersata“ in vechea cladire. Iar in curtea oblonga, de-o parte si de alta, sint asezate alte doua „containere“ ce nu depasesc inaltimea fatadei principale. Viitorul Muzeu Leopold al modernismului austriac este proiectat ca un imens cub din calcar bulgaresc, cu un atrium impresionant prin acuratete minimalista. Iar paralelipipedul fumuriu din tuf vulcanic, cu o calota din aceeasi piatra, va gazdui tot din septembrie colectia de arta contemporana Ludwig.

Tara a ordinii, paterna si masiva, Austria s-a livrat asadar sarbatorii baroc-nelinistitoare a artei contemporane sub protectia cubului. Sa nu uitam ca un cub simplu si esential a fost asezat si la mormintul parintelui purismului modernist, Adolf Loos, iar tot un cub, pus dezaxat, strajuieste si locul de veci al lui Schönberg. Prima expozitie deschisa luni, 11 iunie, la noua Kunsthalle din mijlocul „Quartier Museums“-ului a invitat sapte artisti contemporani (Wim Delvoye, Ulrike Grossarth, Yvonne Rainer, Sam Taylor-Wood, Paul Thek, Dinos si Jake Chapman) sa reviziteze sensibilitatea Barocului. „Dans macabru“, „vanitas“, „theatrum mundi“ in cheie sarcastic postmoderna ne arata ca apocalipsa, daca este voioasa si vieneza, tine afisul dintr-o suta in suta de ani.