OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Atunci cind vorbim despre Marin Gherasim, cuvintul „exigenta“ este absolut necesar. Acesta este potrivit atit pentru creatia sa picturala, cit si pentru scrierile sale despre plastica romaneasca, unde remarcam rigoarea spirituala, „geometria“ analizei pe care o practica de fiecare data. A patra dimensiune, cartea pe care Marin Gherasim a publicat-o in anul 2003 la Editura Paralela 45, deschide si o alta imagine asupra acestei personalitati complexe a plasticii noastre contemporane. Pictor, profesor la Universitatea de Arte, prezent permanent, mai ales in revista Arta, cu analize teoretice asupra fenomenului plastic, Marin Gherasim defineste tipul artistului cerebral, care poate fi obiectiv atunci cind exprima opinii asupra creatiei unor colegi de breasla.

Pictura lui Marin Gherasim face parte din familia lucrurilor purtatoare de semn, a simbolurilor ce functioneaza ca repere ale unei culturi. Acum, dupa mai bine de patruzeci de ani, putem spune ca inca de la inceput el si-a propus sa introduca in pictura sa elemente definitorii ale spatiului nostru spiritual, din perspectiva intelegerii devenirii noastre.
Daca ar trebui sa definim teritoriul picturalitatii sale, asa cum l-am reperat de-a lungul anilor, constatam ca el tine de nevoia articularii fiintei in „zidirea“ continua a evolutiei ei istorice si culturale. Pictorul semnaleaza punctele forte ale acestui traseu, folosind elemente din antropologia noastra culturala, simboluri arhetipale menite sa conduca fiinta pe coordonatele firesti ale evolutiei. Temele picturii sale sint foarte expresive in acest sens, ele ne dau perspectiva unui program urmarit cu consecventa de-a lungul anilor.

In 1986, Marin Gherasim deschidea la Sala Dalles din Bucuresti o expozitie ce se intitula Drumul, inteles ca parcurs existential, cu etape, in care elemente ca Prispa, Vatra, Fintinile, Pragurile si Treptele dau sens oricarui destin. El aducea inca de atunci in discutie perspectiva profunda, ce tine de credinta intr-un loc primordial, intr-o determinare a fiintei noastre de care ar trebui sa fim constienti, fara a putea face niciodata abstractie de un dat, de un arhetip ce tine de spatiul nasterii noastre. In anii care au urmat, preocuparile lui au avut in vedere definirea acestui spatiu spiritual, aducind in imagini elemente a caror „citire“ deschide drumul spre simboluri-reper: Absida, Cupola, Tronul, Cetatea, Scutul, Poarta, Camasa. Toate acestea sint elemente ale unei structuri sociale si spirituale, elemente ale puterii si increderii, ce ne plaseaza pe coordonatele complexe ale alcatuirii lumii in datele majore ale istoriei sale.

Cu o coerenta rar intilnita, acest tip de discurs aduce in pictura lui Marin Gherasim din ultimii ani suflul inefabilului, al atingerii nevazutului. Aripile de inger sint semnele ce concentreaza punctul cel mai de sus al acestui parcurs, un dialog spiritual facut din perspectiva culturalitatii, cu o realitate ce nu-si poate pierde, nu poate face abstractie de elementele ce au caracterizat in timp o comunitate. Lumea lui Marin Gherasim rememoreaza. Pictura lui povesteste, fara a fi analitica. In jurul geometriilor lui privitorul isi contextualizeaza imaginea, dezvolta povestea pe care fiecare o poarta cu sine, cauta drumul spre propria identitate. Ea reprezinta confruntarea permanenta cu trairi interioare puternice, pe care autorul acestor lucrari le supune unei continue analize, un teritoriu pe care se infrunta propriile certitudini si indoieli.

Pictura lui Marin Gherasim aspira intotdeauna la esente. Realitatea citita la nivelul simbolurilor este zona de interes pe care el o cultiva, iar din contextul acesteia el extrage forma, reperul ce se perpetueaza in timp. El prefera elementele clare, simple, al caror orizont de semnificatii acopera un univers cultural bogat. In pictura lui Marin Gherasim, geometriile asaza intotdeauna gindurile in structuri riguros construite, rezultatul confruntarilor interioare, intr-un limbaj pe care pictorul si-l asuma, iar in procesul de mediere dintre simtamint si ratiune, aceasta din urma are intotdeauna prioritate. Pictorul face parte dintre artistii pentru care luciditatea este esentiala in procesul creator, doar prin intermediul ei imaginea poate fi convingatoare din perspectiva timpului si a spatiului pe care-l semnaleaza.

Pictura lui Marin Gherasim este rezultatul unui exercitiu continuu cu sine, cu propria constiinta, cu rigorile unui crez spiritual care il ajuta sa extraga din amalgamul realitatii constantele unui destin colectiv. Intre concret si metafizic, picturalitatea lui se asaza ca o „piatra de hotar“ pe acest drum al cunoasterii de sine, ce poate fi, pentru cel care traieste in preajma ei, un traseu calauzitor.
De-a lungul anilor, Marin Gherasim a cautat permanent sensul lucrurilor si al intimplarilor. Cu rigoarea cercetatorului, el a fost preocupat ca in primul rind prin lectura sa dea raspuns unor intrebari profunde, iar pictura sa este rezultatul acestui tip de investigatie, se bazeaza pe concepte ideatice, exprima concluzii, in esenta, ea face apel la un repertoriu de semne a caror expresivitate asociativa conduce intotdeauna la „continuitatea vietii“, asa cum nota pictorul in jurnal, la traditie.

In arta contemporana romaneasca pe Marin Gherasim il putem situa in contextul unei expresivitati plastice de factura bizantina, in care esenta apartine sacralitatii, iar din aceasta perspectiva el are capacitatea de a asimila modernitatea unui limbaj care, in multe privinte, a bulversat traditia reprezentarii. In acest sens, pictura lui ne obliga sa tragem concluzia ca geometria este masura care nu inhiba libertatea gestului, ea este cea care structureaza materia, da viata unei lumi de simboluri, prin care particularul este integrat generalitatii, cu conditia esentiala a pastrarii autenticitatii. Concluzia pe care sint tentata sa o consemnez asupra picturii lui Marin Gherasim este ca ma aflu in fata unui proiect existential, punctat de precepte morale, un crez asupra caruia autorul a meditat de-a lungul acestor ani. Este modalitatea prin care el s-a aparat de slabiciunile contemporaneitatii, fara insa a renunta sa inteleaga ceea ce se petrece in jurul sau.
Darul pe care Marin Gherasim il primeste la aniversarea celor 70 de ani este un foarte frumos album editat de Institutul Cultural Roman, o imagine complexa, ampla asupra creatiei acestui important artist contemporan, dar totodata si a contextului in care el si-a facut simtita prezenta. Ii uram „La multi ani!“ si puterea de a duce mai departe proiectele sale.