Desenul fantasmatic a devenit un fapt cotidian
pentru Dragoș Pătrașcu. Și-a autografiat biografia. De peste un deceniu și
jumătate, profesorul universitar ieșean (n. 1954) a prospectat ductul grafic
într-o mixtură instabil-obsedantă în seria amplă a Notelor despre linie.
Eleganța extrem orientală alături de turbulența prolifică pot alimenta demonia
desenului ca stare secundă de configurare vizuală. Dragoș Pătrașcu poate umple
tulburător spații „cali“-grafiind, în plan sau în volum, curgerea unui traseu
de energie prin linie. A obținut o acuitate de ac hipodermic și o ușurătate de
borangic care poate răsuci linear orice fel de anatomie – de la pletoricele
nuduri feminine, la atelaje mecanoide, hibridizări zoologice sau aglomerări
spațiale piranesiene. Numele lui înseamnă, de trei decenii, în unghiul
nord-estic al hărții țării, o temeinică dezvoltare a carierei artistice. A
acumulat cu tenacitate, devenită plăcere, toate tertipurile graficii și
gravurii. A obținut o subtilă grifă personală și un repertoriu imaginar, bun
colonizator de noi realități, cum ar fi proiectul de desen-instalație inspirat
de signalectica pariziană. Căci artistul s-a raportat, cît i-a fost cu putință,
la mediile artistice internaționale. În același timp, a respectat și a cultivat
aproape filial nume sigure ale graficii românești contemporane, începînd cu
Chirnoagă, Alexi, Erceanu, Mircia Dumitrescu.
Selecția expozițională pregătită pentru sediul ICR București, în luna septembrie, este un compendiu al desenelor, al obiectelor și al asamblajelor pe care le ingeniază laboriosul artist cu fascinația traseelor și recurențelor lineare.
„Este o adevărată aventură, oricît de
demonetizat ar putea suna termenul – declară Pătrașcu – să treci de la linia
barocă, cea care umple fără limite spațiul cu «povești», la linia de tip
oriental, al cărei duct vibrează pregnant într-un spațiu gol, ajungînd la
linia-unică (desenul dintr-o linie) sau la linia «în spațiu», prezentă în
instalații, în intervențiile cu obiecte asupra unei lucrări sau chiar în desene
cu obiecte. Linia a însemnat pentru mine și un imens travaliu tehnic, de stăpînire
a meșteșugului, pe urmă de reinventare a lui, într-o continuă căutare a noi
forme de expresie. La capătul drumului, în prezent, am ajuns la desenul dintr-o
singură linie.“
Sensibilitatea nedisimulat manieristă, puterea
hipnotică de a stăpîni suprafața plastică, pasiunea citării materiilor
eteroclite îl apropie pe Dragoș Pătrașcu de mentalul unui personaj livresc
borgesian, care comprimă procesele fizice și diafan-metafizice în densitatea
unor țesuturi miceliene stratificate.
În imagine: Dragoş Pătraşcu – Cuplu

