OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Un colier de cirpe ca niste petale de gind, asezate cu simplitate ca un rozariu de amintiri si dorinte, este lucrarea lui Constantin Petraschievici devenit el insusi o amintire cu o zi inainte de deschiderea expozitiei. La fel ca Florica Vasilescu, pentru care luminarea incolacita este un mesaj de reculegere in fata mortii. Colectia de Miniaturi textile a fost prezentata de galeria Apollo, la cumpana dintre anul care a fost si cel care a inceput. O expozitie, de altfel, plina de viata ca un sirag de idei in mic, o suita de mini-instalatii pe suport de fibre diverse, ca o joaca dialectica si demiurgica.

Miniatura – numele evoca miniul de plumb, acea culoare de un rosu incandescent cu care erau trasate initiale pe papirus si pergament sau aminteste de decoratiile pictate policrom, ca anluminuri in spatiul occidental dar si oriental, sugereaza amanuntirea redarii unui fragment de realitate traita sau visata. Este o arta a insumarii detaliilor ce cauta sa surprinda cosmosul intr-o farima de oglinda. Miniatura te obliga sa te apropii, sa o patrunzi cu privirea pentru a-i descifra lumea de intelesuri. Demersul este dificil, caci intr-un spatiu mic trebuie sa cuprinzi un univers si, totodata, sa dai farmec, sa realizezi adevarate structuri de maxima densitate cu combustie interna, ceea ce, de altfel, au reusit expozantii de la Apollo. Mai multe generatii de artisti, textilisti sau din diferite domenii ale artei, si-au dat intilnire cu acest prilej pentru a propune gindului si inimii cite ceva din trairea lor plastica. Unele lucrari se supun traditiei tapiseriei, fiind covoare miniaturale, in vreme ce altele se elibereaza cu un hohot de ris de trecutul urzelii, incilcind firele in adevarate crochiuri de idee tridimensionale.
Expozitia a fost organizata acum, dupa patru ani de la ultima manifestare de acest gen, de la trecerea in nefiinta a dnei Elena Haschke Marinescu, care reluase atunci traditia expunerii miniaturilor textile in ansambluri generationale ce se constituie in adevarate banci de idei si creativitate in nuce. Pentru ocazia de fata s-a incercat o mobilizare a artistilor din toata tara, ceea ce este destul de greu in conditiile actuale, lucru demonstrat si de participarea limitata, dar valoroasa.

S-au afirmat nume noi alaturi de textilisti incercati, dar si de artisti consacrati din alte domenii, graficieni sau pictori, ca Geta Bratescu, Suzana Fintinariu si altii. Fara sa fie exhaustiva, expozitia este consonanta, vibreaza de idei si sentimente, cistiga cu fiecare revedere, are un echilibru care da dimensiune artistilor si respiratie lucrarilor. Ceea ce demonstreaza ca Doina Lucanu, artista de expresie textila formata la Cluj, s-a achitat cu bine de sarcina de organizator pe care si-a asumat-o, dupa care a avut o experienta in acest sens la Trienala de Tapiserie. In ceea ce priveste participarea ei concreta in cadrul Miniaturilor textile, plasticiana se exprima folosind ca suport sticla, ca nu de mult in expozitia de grup de la Caminul Artei parter. La vernisaj s-au facut cinci nominalizari, intre care apar urmatoarele artiste: Geta Bratescu – o prezenta redutabila in plastica romaneasca de mai multe decenii –, expune aici lucrari cu acea acuratete conceptuala si plastica cu care ne-a obisnuit (Insul I, II, Evantai in Hrisalida); Cristiana Radu – artefacturi dense, in care foloseste pictura si colaj; Ioana Panaitescu, care si-a adjudecat unul dintre cele doua premii ale Salonului, premiul de tineret, renunta aici la mijlocul ei consacrat de expresie, pictura, in favoarea aproprierilor, folosind deseuri casnice ca o memorie afectiva a femininului intr-o lucrare intitulata Tipar pentru Eva. O chintesenta a etern-femininului, intr-o dispunere echilibrata, intensa, care sustine mesajul artistei; Ileana Dana Marinescu – artista decoratoare care se exprima de preferinta in colaj (metal si pietre semipretioase) – este cea de-a doua premiata a Salonului, cu o tripla lucrare intitulata: Fire de aur, Fire de argint, Fire de arama, unde se simte atractia pentru Art-Nouveau. Este o rafinata si seducatoare combinatie de materiale, elogiu adus pina la urma naturii, firelor de iarba luminate distinct de soare in diferitele momente ale zilei si ale noptii, insectelor din microcosm.

O astfel de expozitie devine salutara aratind paleta diversificata si bogatia de expresie a plasticienilor romani contemporani in lucrari delicate, asertive, rafinate, dense conceptual. Ca o aspiratie a limitatului catre nelimitat, ca o incercare de cuprindere a universului in minuscul, o patrundere in memorie (Doina Horatiu, Memorii, Gabriela Draghici, Suvenir, fotografii vechi, in rame delicat impodobite, cu iz de retro, Carmen Trifan Manea, Legaturile mele cu Melania, D. Metra, Je reviens…), un Raid in interiorul structurii (Angela Roman Popescu), joaca de-a oglindirea in Universuri paralele, (Mihaela Moldovan), ispitirea unui Dincolo in ferestrele deschise de Cela Neamtu in covoarele sale in miniatura, unde cauta monumentalul in limitat. Se pune accentul pe Amintire (Oana Muresan May), pe natura ce trebuie salvata (Mariana Gheorghiu). Acvaticul este o prezenta insidioasa (Mermeze, Spatiu marin, Marilena Cane, Acvatica I, II, III, Adriana Dolea Fauna oceanica…). Dan Alexandru Rosianu vede Anotimpurile (III) ca niste tesaturi cu motive florale pe axe tridimensionale unde golul sugereaza timpul. Se vorbeste despre Semn (Lidia Stares Ovejan), despre dorinta de a iesi din Captivitatea de orice fel (Adina Iftode). Pentru Iustina Ursu piinea uscata, golita la mijloc, prinsa intr-o plasa devine un labirint de Cautari ale omului victima si stapin al Cartii Vietii. Urmele sint cercetate de Nicoleta Albu, in vreme ce Iudit Bodor face Alchimie, iar Zoe Pop se foloseste de spirala pentru a pomeni drumul ciclic al omului de la fiinta la nefiinta… si tot asa peste 60 de artisti vorbesc despre viata si despre moarte, despre om si despre natura, despre nostalgia trecutului si nevoia de a proteja viitorul (Daniel Balanescu, masca populara e masca de gaze), si „toti vorbesc pina la urma despre arta“.