OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Mizind pe radacina comuna (grafo) a scrisului si a artelor desenului, Andrei Manescu* transgreseaza limitele si intr-un sens, si in celalalt. In primul rind, sintagmatic vorbind, la nivel „macro“, expozitia ni se propune ca text(-e): text ce impune autoreflexivitatea – mai precis, autoparafraza –, text care, reintors asupra siesi, incearca sa legitimeze elementele – morfemele – pe care le vehiculeaza. Una dintre lectiile postmoderne ne arata ca a expune inseamna a (se) (re-)inventa (a se intelege: re-descoperi): autorul recurge la ea cu ajutorul (re)combinarii panourilor si prin repictarea dreptunghiurilor de sticla dispuse modular (speculind ideea de palimpsest) – a se citi, in ambele cazuri, „re-scriere“ –, cu prilejul fiecarei noi expozitii.
In al doilea rind, paradigmatic vorbind, prin faptul ca formele sale – la rindul lor reductibile la altele – implica un registru semiotic larg, ele pot fi interpretate ca litere, ideograme, simboluri, semne menite sa concentreze energii spirituale, obiecte cu caracter apotropaic etc. In ele descoperim cele citeva forme de baza ale geometriei artistice: crucea, triunghiul, patrulaterul, cercul, care, independente, isi asuma un rol ornamental sau de semnalizare a texturii. Vagi aluzii antropo-/zoomorfice trimit, mai departe, la functiile totemice.

Primul grad de abstractizare – de la formele geometrice primare la formele rezultate – este incomprehensibil, ocultat fiind de concretetea frusta a acestora din urma. Ocultindu-si originea, ideogramele o invaluie, o invelesc, generind distinctia interior-exterior: carnea care acopera scheletul, partea sensibila a simbolului. Nu avem in fata ochilor forme care se dezvolta structiv, ci forme care (se) acopera: accesorii vestimentare (ne putem gindi – de ce nu? – la pull-over!), menite sa ascunda, fetisuri care impiedica privirea si, in acelasi timp, suplinesc prezenta a ceea ce acopera.
Un alt sens al fetisului – cel apotropaic – il dau frame-urile de metal avind in mijloc, decupate, medalioane cu fotografii ale pietrelor gravate de autor. Metalul, mat-reflectorizant, respinge privirea spectatorului, care se automeduzeaza, asigurind operei „supravietuirea“.

–––––––––––––
* Deschisa recent la Sala Dalles, expozitia tinarului – dar deja consacratului – artist reuneste lucrari de grafica, de pictura – acrilice pe panouri de lemn –, de tehnica mixta (fotografie si frame-uri de metal) si instalatie modulara din mici panouri de sticla pictata. Inspirat de „scrierea“ civilizatiilor precolumbiene, de cea hieroglifica egipteana sau de cea ideogramatica chineza, autorul dezvolta un „alfabet“ propriu, ale carui elemente le recombina, generind „fraze“.