OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

„Niciodata nu a fost asa de bine“, asta le spunea, in 1957, primministrul Harold Macmillan cetatenilor Marii Britanii. Dupa un deceniu post-belic de austeritate aproape extrema, Anglia anilor ’60 ajunsese la o cultura de consum puternica, ideea unei „societati permisive“ fiind intarita de schimbarile spectaculoase in atitudinea fata de sexualitate si mai ales fata de minoritatile sexuale. Aceasta liberalizare sociala, generind automat un nou imaginar, a permis si, de asemenea, a determinat aparitia unei noi generatii de tineri artisti, majoritatea membri ai Grupului Independent de la Institutul de Arte Contemporane din Londra, cunoscuta in parcursul istoriei artei ca primul grup Pop. Fascinati de lumea culturii populare, dar in acelasi timp incercind sa o priveasca din exterior cu un ochi critic, acestia si-au articulat un discurs ambivalent – o analiza subtila a valorilor consumiste.
In cadrul Festivalului UK_RO 2004, British Council si Muzeul National de Arta le-au prilejuit bucurestenilor, in luna septembrie, intilnirea cu o parte dintre cele mai reprezentative lucrari de grafica ale grupului Pop britanic.

Expozitia As is When – Boom-ul graficii britanice in anii ’60 a fost deschisa in premiera la Constanta, urmind a fi prezenta la Iasi (6-24 octombrie, Palatul Culturii), la Timisoara (1-10 noiembrie, Facultatea de Arte) si la Cluj (17-30 noiembrie, Biblioteca Judeteana „O. Goga“). Insotita de proiectii de film si de alte programe conexe, grafica unor nume precum Richard Hamilton, Eduardo Paolozzi, R.B. Kitay sau David Hockney devine o marturie relevanta pentru imaginea unei epoci, un document viu pentru perioada care a consacrat Londra drept capitala absoluta a tinerei generatii.
Titlul As is When constituie numele unei serii de 12 serigrafii create de Eduardo Paolozzi, inspirate de viata si scrierile filozofului vienez Ludwig Wittgenstein. Sculptorul Paolozzi, unul dintre cei care au pus bazele Grupului Independent si un adevarat entuziast al sublimului din viata de zi cu zi, s-a distantat ulterior de miscarea Pop, afirmind la un moment dat ca acea perioada din viata lui a fost mai degraba imatura.

Cu toate acestea, lucrarile sale de grafica, ancorate in realitatea cotidiana si subliniind materialismul culturii contemporane, dovedesc uneori o surprinzatoare profunzime, poate si pentru ca artistul s-a aflat permanent in cautarea unei baze teoretice pentru creatia sa. Un teoretician al operei lui Paolozzi, Robin Spencer, vede in grafica artistului nu numai o procesare inteligenta a culturii de consum, dar si o prefata la definirea ei electronica, prevestind tipologia cyberspace-ului.
Acest tip de arta subtil critica, care comenteaza icon-urile culturii de masa intr-un mod inteligent, reflectind atit asupra actului de producere a operei de arta, cit si asupra receptarii ei de catre audienta, este reprezentativ pentru versiunea britanica a curentului Pop. Spre deosebire de colegii lor de peste Ocean, care demonstreaza prin lucrarile lor mai degraba o admiratie neconditionata pentru simbolurile culturii populare, artistii britanici (inca puternic influentati de teoriile lui Duchamp, Magritte etc.) au incercat sa propuna un tip de arta la fel de vitala si diversificata ca viata insasi, fara insa a renunta la o dimensiune critica, la o ironie detasata.

In aceste linii se inscriu si lucrarile de grafica prezente in expozitia As is When ale lui Richard Hamilton, David Hockney, Kitay, Patrick Caulfield, Peter Philipps sau Allen Jones. Hamilton, detinind o tehnica de colaj aproape de perfectiune, si-a intensificat de-a lungul carierei atitudinea critica (in special fata de cliseele media), reprezentative fiind serigrafiile Marilyn asa cum o vad eu sau lucrarea Eliberarea, infatisindu-i pe Mick Jagger si pe prietenul sau Robert Fraser la iesirea din arestul din 1968. Peter Blake a abordat de asemenea subiectul puterii media, el fiind primul artist Pop (cu mult inaintea lui Andy Warhol) care a comentat vizual idolii tinerei generatii, de la Elvis Presley la The Beatles, accentuind problemele pe care le ridica raportul imitatie/ original. Kitay si Hockney (influentat semnificativ de acesta din urma) dovedesc in lucrarile de grafica o dominanta mai intelectuala, asociata cu un rafinament tehnic, in timp ce Caulfield mizeaza pe un discurs cromatic desavirsit.

Pe linga lucrarile imprimate pe hirtie (serigrafii, gravuri, litografii si colaje – alegerea unor astfel de tehnici fiind de asemenea semnificativa pentru perioada respectiva), in expozitie au fost prezente si serigrafii pe plexiglas din seria Fragmente a artistei Bridget Riley, serigrafii pe acetat din seria Clip-O-Matic de Joe Tilson si multiplurile in relief din 1970 ale lui Hamilton, intitulate Guggenheim. Evenimentul expozitional a reflectat astfel si o latura a curentului Pop-Art, o miscare care a influentat numeroase domenii ale vietii sociale, printre care si moda vestimentara a anilor ’60.
Expozitia As is When aduce astfel in prim-plan un fragment semnificativ al artei pop britanice, lucrari devenite documente ale unei epoci care a incercat sa stearga linia dintre arta si viata de zi cu zi.