Proiectul intitulat „Noaptea
Muzeelor“ a fost iniţiat în 1977 de către Consiliul
Internaţional al Muzeelor (ICOM). Din 2005, evenimentul a fost
„importat“ şi în România, la doar 15 ani de la
cumpărarea drepturilor de difuzare pentru Sclava Isaura –
telenovela-pilot care deschidea un nou capitol în mentalitatea
nord-dunăreană. Trecînd la „plebicist“, ICOM anunţa pe
site-ul oficial că 18 mai 2008 va fi prilejul celei mai mari
sărbătoriri din istorie a Zilei Internaţionale a Muzeelor! În
2007 participaseră 20.000 de muzee din peste 70 de ţări, numărul
acestora mărindu-se considerabil în 2008. Nu sîntem încă
în posesia informaţiilor centralizate, dar aşteptările
iniţiatorilor proiectului s-au dovedit a fi realiste, cel puţin
pentru România, în special pentru Bucureşti.
Strategii muzeale contemporane
Tema „Nopţii Muzeelor“ a fost, în
acest an, „Muzeele ca agenţi ai schimbării sociale şi ai
dezvoltării“. Comunitatea mondială a muzeelor din Africa, Asia,
zona Pacificului, America de Nord, America Latină şi Europa a fost
invitată să creeze activităţi în muzeele lor, în
jurul acestei teme, şi să se reunească virtual, pentru a sărbători
Ziua Internaţională a Muzeelor, pe pagina de Internet
http://icom.museum. Invitaţia a vizat organizarea manifestărilor
axate atît pe „lumea reală“, cît şi în cea
virtuală. Într-un număr trecut din Observator cultural
semnalam (în articolul intitulat „Muzee contra pasivităţii“)
rolul important pe care îl capătă instituţia muzeală în
contemporaneitate. Formele de adresare către publicul secolului al
XIX-lea, devenite cutumă pentru secolul următor, au început
să fie înlocuite treptat de noul tip de comunicare şi
interactivitate specifice prezentului. Site-ul ICOM a găzduit Tech
Museum of Innovations, un muzeu virtual de tehnologie californiană,
în SECOND LIFE, universul virtual în trei dimensiuni,
creat de Linden Lab. Profesioniştii muzeelor (reale) şi publicul
lor au putut comunica între ei ori cu colegii, artiştii şi
rezidenţii lumii virtuale.
Preşedintele ICOM, Alissandra Cummins,
a declarat: „În vreme ce muzeele sînt recunoscute, în
mod tradiţional, pentru colecţiile lor, din ce în ce mai
multe muzee joacă un rol determinant în ceea ce priveşte
problemele sociale care preocupă comunităţile, cu scopul de a
contribui la dezvoltarea acestora. Funcţia pedagogică şi etică a
muzeului constă în implicarea comunităţilor contemporane
aparţinînd unor culturi diverse, prin intermediul
expoziţiilor, al atelierelor şi al conceptelor care le
fundamentează. Ziua Internaţională a Muzeelor demonstrează că
este posibil ca muzeele să se preocupe, pentru a interpreta trecutul
în lumina prezentului, de scopul pregătirii unui viitor mai
bun“. În consens cu această strategie, Comitetul Naţional
Român ICOM a încurajat toate muzeele din România,
fie că sînt sau nu sînt membre ale ICOM, să organizeze
manifestări dedicate temei din acest an. Rezultatul a fost un
eveniment fără precedent, imposibil de imaginat pînă la
proba realităţii, care a depăşit în ţara noastră orice
aşteptare.
Bucureştiul„sub asediu“
Programele de vizitare gratuită şi
manifestările artistice organizate de cele 12 muzee bucureştene
participante la „Noaptea muzeelor“ au transformat oraşul într-un
vast teatru. Sute de mii de oameni au ales să-şi petreacă noaptea
în plimbări pe circuitele culturale puse la dispoziţie de cei
implicaţi. Autobuzele au circulat regulat între muzee, la
interval de 20 de minute, într-un oraş în care s-a
circulat bară la bară întreaga noapte. „Noaptea Muzeelor
2008: Circuit pentru Publicul Bucureştean“ a fost un proiect
finanţat de AFCN, sponsor unic fiind BRD Société
Générale, iar parteneri: RATB, Primăria Municipiului
Bucureşti şi Reţeaua Naţională a Muzeelor din România.
Locurile de desfăşurare a
evenimentului sincronizat au fost: Muzeul Naţional de Artă al
României, Muzeul Colecţiilor de Artă, Muzeul Militar Naţional
„Regele Ferdinand I“, Muzeul Municipiului Bucureşti, Muzeul
Naţional Cotroceni, Muzeul Naţional de Artă Contemporană, Muzeul
Naţional de Geologie, Muzeul Naţional „George Enescu“, Muzeul
Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa“, Muzeul Naţional
de Istorie a României, Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie
Gusti“ şi Muzeul Ţăranului Român.
MNAR a animat nu doar galeriile şi
curtea de onoare, ci chiar şi operele de artă, care au fost puse în
spectacol. Regizoarea Carmen Lidia Vidu „a scos din ramă“
tablouri şi le-a adus pe scenă în montaje teatrale
multimedia. Tot aici a fost organizat un miniconcert de muzică
clasică şi operetă conceput şi organizat de Pedro Negrescu. În
sala Auditorium au fost proiectate filme puse la dispoziţie de
Institutul Francez din Bucureşti. La toate celelalte muzee, au putut
fi vizitate gratuit expoziţiile permanente şi cele temporare.
La MNAC a fost organizat un concert &
party Save or Cancel X. La Auditorum a fost difuzat filmul Azi eram
frumoasă, jună (din 2008, regia Stere Gulea). La etajele II&III
a fost vernisată expoziţia lui Braco Dimitrijevic´, Louvre Is
My Studio, Street Is My Museum, prezentată de către Magda Cârneci,
Mihai Oroveanu şi Oana Tănase.
Muzeul Ţăranului Român a
organizat un program special de video fusion, o instalaţie vizuală
cu proiecţii pe fum, pe copaci, pe ziduri, pe oameni, cu îngeri.
Invitat să facă toate acestea a fost Philip Geist, cunoscut de la
Roma, Berlin, Barcelona, Londra pînă la Montreal şi Moscova.
Spectacolul pregătit de acesta special pentru MŢR s-a numit
Angelus, Engel, Andel, Angel, Arhanghel, Înger. „Banda“ de
muzicanţi – cum s-au autopromovat pe afiş – din Brădiceni-Gorj,
o descoperire recentă a etnomuzicologilor MŢR, a fost invitată
prima oară la „muzeul de la şosea“. La zece ani de la
dispariţia regretatului Ion Albeşteanu, acompaniatorii săi s-au
readunat într-o echipă care a atacat cîntece la modă...
în anii ’30 – ’40. Nu în ultimul rînd, a fost
organizat un gastro fusion, cu mîncăruri nemaivăzute şi
nemaigustate şi băuturi pe măsură.
Vom încheia trecerea în
revistă a evenimentelor din noaptea de 17 spre 18 mai printr-un
scurt „studiu de caz“.
Interviuri cu dorobanţi
În cadrul proiectului „Noaptea
Muzeelor“, Muzeul Naţional Cotroceni a oferit publicului vizitator
un program avînd ca element central expoziţia de costume de
epocă (de la sfîrşitul secolului al XIX-lea pînă la
mijlocul secolului al XX-lea) din colecţia „Adina Nanu“. Un
punct de atracţie a fost schimbarea gărzii la Palatul Cotroceni, în
costume de dorobanţi.
Într-un mini-interviu oferit
Observatorului cultural, „soldatul“ din regimentul 4 Artilerie
Ploieşti, grupul 6 dorobanţi, Ciprian Rădulescu, ne-a spus:
„Sîntem primul grup de reconstituire istorică Înfiinţat
în România. Aşteptăm să ni se alăture şi alte
organizaţii din ţară, chiar am avut o întîlnire cu o
asociaţie similară din Oradea şi cu grupul «Tradiţia»
din Bulgaria. Noi, cei şase dorobanţi, sîntem pasionaţi de
istorie militară, de arme, sÎntem colecţionari, sîntem
oameni care în viaţa de zi cu zi au meserii normale, dar în
weekend-uri şi timpul liber «ne războim» pe diverse
cîmpuri de luptă. În afară de arsenalul de artilerişti
şi dorobanţi, avem echipament şi pentru Primul şi pentru cel
de-al Doilea Război Mondial“.
L-am descoperit într-un alt
„ostaş“ al gărzii (aflat într-un scurt moment de răgaz)
pe dnul Găucan Ioan, preşedintele Asociaţiei Naţionale a
Colecţionarilor de Arme din România, care ne-a spus că armele
înseamnă pentru colecţionari nu atît obiecte de luptă
sau război, ci nişte obiecte de patrimoniu, nişte bijuterii din
oţel. „Pasiunea aceasta comună ne-a unit pe cei ce alcătuim
asociaţia – şi asta nu de ieri, de astăzi, ci practic de-o
viaţă. Prin dezvoltarea armelor poate fi urmărită şi evoluţia
omenirii. Am fost invitaţi de către Muzeul Cotroceni datorită
comandantului de grup, domnul profesor universitar Silvan Ionescu, de
asemenea membru al asociaţiei noastre. Lumea poate vedea în
noi nişte personaje foarte bine integrate în peisajul acesta.
Sîntem cei mai potriviţi cu ambientul. Este ceva ce ar trebui
să se întîmple mult mai des, la orice alt muzeu care se
respectă şi care vrea să reînvie tradiţiile militare
româneşti şi nu numai. Regulamentele militare sînt
respectate întocmai; în cazul acesta –, cele de la
1877; regulamentul de Gardă, de Război cum se numea atunci“.
Comandantul dorobanţilor, „colonelul“
Silvan Ionescu, şi-a rupt cîteva momente din timpul alocat
revistei de front şi ne-a declarat: „Am o lungă colaborare cu
Muzeul Cotroceni, încă de la fondarea lui, în 1992. Am
participat la sesiuni de comunicări, am fost onorat cu invitaţii la
vernisaje, unde am susţinut şi alocuţiunile, iar acum avem o primă
colaborare de o cu totul altă anvergură. Am fost invitat împreună
cu grupul de reînscenare istorică pe care îl conduc
pentru a susţine un ceremonial militar aşa cum se proceda pe
vremuri la Palatul Cotroceni, cînd era reşedinţă
princiară/regală. Este un important moment din viaţa muzeografică
a României, pentru că un asemenea program aduce istoria în
zona palpabilităţii. Noi sîntem obişnuiţi să citim
istoria, eventual să vedem un film istoric sau o dramatizare, dar nu
putem să fim părtaşi, cîtă vreme nu avem elementele
necesare unei asemenea trăiri. Prin crearea unei asociaţii de
repunere în scenă, am dorit să facem mai uşor de perceput şi
acceptat istoria de către un public larg. În această seară,
prezenţa numeroasă a vizitatorilor şi audienţa noastră în
rîndul lor demonstrează tocmai acest lucru: interesul pe care
îl poate suscita o foarte corectă reconstituire a epocilor
trecute. Sîntem avizi să înţelegem la modul cît
mai direct şi personal evenimentul istoric. În Încheiere,
aş descrie uniforma de dorobanţ la care ne-am oprit pentru acest
eveniment, care este o ţinută specific naţională compusă din
căciulă de miel, de aceea soldaţii au fost porecliţi căciulari,
cu pană de curcan, de unde porecla aferentă, cămaşa din in,
ţărănească, iţari albi şi, în unele cazuri, cizme. Eu
port uniforma de ofiţer, de mare ţinută“. De înaltă
ţinută a fost întreg spectacolul oferit de regimentul de
gardă al evenimentului.
Operaţiunea „Arta“
Chiar dacă sună hilar, jocul liber al
fanteziei – materializat în artă – reprezintă un liant
între oameni mai puternic decît orice alt limbaj. Spre
deosebire de sport, activitate pe care nu o denigrăm sub nici o
formă, arta nu presupune concurenţă sau rivalităţi. Acest fapt
reprezintă primul pas spre descoperirea alterităţii şi
înţelegerea celuilalt.
Încheiem, reproducînd
cuvintele spuse de Alissandra Cummins: „Cu ocazia Zilei
Internaţionale a Muzeelor, ICOM doreşte să dovedească faptul că
muzeele pot contribui la reducerea faliilor între lumi, prin
interacţiunile creative între profesioniştii muzeelor“.
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters