Autor: 
Categoria: 
De ce cockalari şi nu simpli cocalari în expoziţia propusă? Datorită faptului că, parafrazînd o zicătoare oltenească, în orice prost doarme un gigolo. Acesta poate fi foarte uşor trezit prin muzică îndoielnică, clipuri imbecile, filme de mîna a şaptea, bani nemunciţi (nemeritaţi) sau de către persoane deja „iniţiate“. De ce principiese şi nu principese, prinţese, piţipoance? Pentru că în spatele lor stau principii bine definite, sînt piese principale şi au visuri utopic princiare. Majoritatea (pro)vin din mediul rural ori din periferii, unde tendinţa de diftongare este accentuată.
Indiferent dacă este vorba despre mitocani, terminate, snobi, tute, parveniţi, proaste, gherţoi, prinţese ori de numeroase alte denumiri, avem în spate un acelaşi fenomen: acela al pierderii măsurii (în cazul în care a existat vreodată). Doi dintre factorii ce generează comedia umană damnată de şi prin proiectul Cockalari&Pricipiese sînt sărăcia şi bogăţia, cuplate cu lipsa bunului-simţ elementar.
Pentru o noapte, aspiraţiile de „celebritate“ ale „cockalarilor&principieselor“ părăsesc mediul virtual al Internetului, spre a se materializa într-un spaţiu de cultură real, prin activitatea coordonată a unor artişti plastici şi actori profesionişti.
Este momentul să menţionăm că, deşi nimeni nu se va identifica în mod conştient cu cele văzute în expoziţie, numeroase persoane vor empatiza cu cei de pe simeze. Este vorba, în special, despre publicul-ţintă al telenovelelor, emisiunilor de jocuri şi concursurilor sau, pur şi simplu, despre telespectatorii fideli (care sînt dependenţi de vizionarea a patru ore – zilnic). S-ar putea nuanţa în detaliu acest aspect, dar ideea a fost punctată.
Fără nici un dram de răutate, dar cu satisfacţie maximă, echipa promotoare a proiectului doreşte să tragă un modest, dar (sperăm noi) nu inutil semnal de alarmă. Este vorba despre un gest conjugat de punere în adevărata lumină a fenomenului analizat. Avem de-a face, din păcate, cu infinite (re)surse de inspiraţie. Miza nu este însă exclusiv socială, ci şi artistică. Citatul vizual, apelul la ready-made, instalaţie, artă foto-video, performance aduc în discuţie probleme care aparţin artei sau, în orice caz, zonei ludicului.
Dacă macaraua şi camionul sînt fetişuri ale comunismului, ochelarii de soare şi culoarea roz aparţin, fără echivoc, cocalarilor&prinţeselor. Altarul Foto-Coca este completat prin etalarea celebrului evantai de bani, a bijuteriilor din aur masiv (sau a imitaţiilor), a sticlelor de băutură nedesfăcute, a trabucurilor neaprinse, a armelor butaforice ori a lenjeriei ieftine şi cu pretenţii. Jucăriile de pluş şi bibelourile sînt locuri comune ale unor scenografii întotdeauna prolixe.
Într-adevăr, interesante nu sînt lipsa gustului sau confuzia generală, elemente existente „de cînd lumea“, ci mai noile mode de (auto)fotografiere/filmare ale subiecţilor, în atitudinile cele mai penibile, şi „urcarea“ materialelor pe net, de multe ori fără vreo altă finalitate decît aceea de a produce involuntar rîsul a milioane de oameni, de pe toate meridianele.
Elite Aer Gallery, organizatorul evenimentului, activează de peste cinci ani în domeniul artei contemporane. Asociaţia culturală Elite Art Club UNESCO, al cărei obiectiv principal este promovarea artelor vizuale, muzicii, evenimentelor culturale şi programelor educaţionale în România, a devenit, în iulie 2009, membră afiliată Jeunesses Musicales International, cea mai amplă organizaţie neguvernamentală pentru tinerii muzicieni din întreaga lume.
Promovarea adevăratelor valori ca scop şi îmbinarea artelor vizuale cu cele ale spectacolului ca mijloc reprezintă brandul asociaţiei şi al galeriei.
Datorită afluxului de public şi bunei primiri a ideii, expoziţia, concepută pentru o singură noapte, a fost prelungită de către Elite pe o perioadă nedefinită (în momentul scrierii acestor rînduri).
Etichete:
RSS Feed
Newsletters