OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Rîndurile de faţă sînt dedicate muzeelor de artă din capitală. Semnatarul şi-a fixat punctul de plecare (în marea Noapte) la Muzeul Naţional de Artă al României. Evenimentul nu a fost dublat de vreun vernisaj, însă (re)vizitarea Galeriei de Artă Europeană este întotdeauna un prilej de bucurie. Programul a cuprins, în schimb, un spectacol de statui vivante în regia lui Mihai Mălaimare; actorii Teatrului Masca au „concurat“ cu statuile din curtea instituţiei, animată şi de in-tervenţii sonore şi luminoase.

Următorul popas a fost la Muzeul Ţăranului Român. Aici au putut (şi pot) fi vizitate expoziţiile www.distrugeri.ro, Pictură ţărănească din China – vernisate în zilele anterioare – şi Oameni şi locuri – Mexic, al cărei vernisaj a fost plasat în „ziua“ corespunzătoare „nopţii“. Expoziţia, realizată în parteneriat cu Ambasada Mexicului în România, este deopotrivă spectaculoasă şi rafinată. O expoziţie vie, care aduce în Bucureşti o parte din spiritul populaţiilor indigene ale Mexicului (aflăm, cu această ocazie, cîte ceva despre náhuatl, mayaşi, zapoteci, mixteci, otomí, totonaca, mazahua, mazateci, prin obiecte exemplare de artă tradiţională).

Un prieten al culturii române

În expoziţie, l-am întîlnit pe domnul Rodolfo Arturo Herrera Seldaña, aflat în misiune diplomatică la Bucureşti, care a avut amabilitatea de a ne oferi un interviu în exclusivitate.

„Muzeul Ţăranului Român este un muzeu-şcoală, fiecare dintre directorii săi, Horia Bernea, Dinu Giurescu şi Vintilă Mihăilescu, a imprimat un punct de vedere foarte personal şi în acelaşi timp foarte universal privind muzeologia actuală. Este un muzeu viu, nu un cimitir de obiecte; are în vedere omul, obiceiurile, culturile. Este de acelaşi calibru cu Musée du quai Branly, poate chiar superior. Aici a apărut un mic colţ mexican pînă pe 31 iunie, expoziţia Oameni şi locuri – Mexic.

Mă bucur să văd că publicul din România vine cu plăcere şi deschidere la expoziţii. Este  păcat că există doar o Noapte a Muzeelor pe an. Ar fi ideal să poată fi realizată o astfel de noapte în fiecare lună, dar ştiu că este un efort uriaş să organizezi o asemenea manifestaţie, deoarece am fost (şi eu) director la un muzeu din Mexic.

Primele instituţii muzeale din Mexic datează din 1820. În ultimii ani, Mexicul a organizat mai multe întîlniri muzeale la nivel ICOM. Şcoala de muzeologie, restaurare/ conservare a fost la un moment centrul pilon UNESCO. Muzeele mexicane sînt în topul celor mai importante muzee din lume. Citez, de exemplu, Muzeul Naţional de Antropologie din parcul Chapultepec şi muzeul Papalote – comparabile, cumva, cu MŢR-ul. Cel de-al doilea este muzeul copiilor şi s-a născut într-o hală a unei foste fabrici de sticlă. Este un muzeu care se bazează pe joc; copiii trebuie să atingă exponatele.

În Mexico City, sînt aproximativ 250 de muzee. Avem tot felul de muzee: muzeul caricaturii, muzeul dulciurilor, muzeul pantofului…

Mexicul e foarte prezent în România, sînt multe elemente mexicane îndrăgite în ţara dumneavoastră, în primul rînd muzica tradiţională. Faptul că ecourile culturii noastre sînt atît de mari în România ne obligă moral să menţinem comunicarea la acelaşi nivel.“

Vizită la MNAC  – sub semnul designului

Muzeul Naţional de Artă Contemporană a oferit publicului posibilitatea de a vizita expo-ziţiile aflate „pe rol“: Gili Mocanu. Fiecare dintre cele două momente, Lemn.ro, Regina José Galindo. Urgent Issues (despre care Observator cultural a scris pe larg în momentul vernisajului) şi recent vernisata expoziţie, Paris/ Design en mutation. Curatorul acestei expoziţii, domnul Michel Bouisson, ne-a dat un interviu în exclusivitate: „Expoziţia nu se adresează exclusiv publicului cunoscător. Interesul pentru design se traduce prin obiecte, imagini pentru toată lumea. Ce este însă interesant la această expoziţie este că, în afară de scaunele expuse şi alte cîteva obiecte casnice, celelalte exponate sînt oarecum enigmatice, nu există în comerţ. Ele vorbesc despre relaţia dintre problematică şi folosire. Se regăsesc aici chiar originile designului, care nu are drept scop reproducerea constantă a aceloraşi obiecte, schimbînd formele sau materialele de bază, ci ridicarea unor semne de întrebare privind lumea contemporană. Designerii observă evoluţia modului de viaţă şi încearcă să-l traducă în obiecte, de aceea cred că o astfel de expoziţie se adresează marelui public şi nu poate lăsa indiferent pe nimeni, fie că va agasa sau va seduce.

În această expoziţie, dimpotrivă, el se raportează la problemele de conştiinţă. Este vorba despre responsabilitatea celui care transformă obiecte ce vor intra în viaţa oamenilor; acestea trebuie să rămînă instrumente de îmbunătăţire a vieţii, nu să agreseze. Din păcate, din ce în ce mai mult, obiectele ne complică viaţa, în loc să ne-o simplifice. Spre exemplu, problema ambuteiajelor, cum sînt la Bucureşti, dar şi la Paris, ridică întrebarea care ar putea fi alternativa la acest tip de transport. Iată o chestiune care îl interesează pe designer, dar evident că şi pe orice altă persoană, indiferent de profesie.

Bucureştiul mi-a plăcut, atît cît l-am văzut. Am remarcat un oarecare haos, se văd straturile acumulate unul peste altul, spre deosebire de Paris, spre exemplu, unde dezvoltarea urbană a fost foarte bine gîndită, poate un pic prea mult. Parisul a devenit parcă un oraş-muzeu; Bucureştiul îmi aduce aminte de un oraş precum Bruxelles, în care se simte o energie formidabilă şi totul pare să fie posibil. Deşi patrimoniul pare destul de prost administrat (am văzut clădiri magnifice care cad în ruină), se simte o stare pozitivă. Mi-ar plăcea să revin; sînt sigur că oraşul se va schimba în bine.

Casa Poporului nu mă încîntă deloc; am văzut-o din toate unghiurile... Cred că, fără aceasta, oraşul ar fi grozav. 

Revenind la expoziţie, preponderentă este creativitatea; este vorba despre libertatea pe care şi-o dau aceşti designeri, dar nu este o libertate gratuită, ci una raţională. Se doreşte o ieşire din determinismul convenţiilor.“

Spaţii „alternative“

Am continuat vizita nocturnă trecînd pe la Anaid Gallery, fără îndoială, cea mai activă galerie din România, care a participat oficial la Noaptea Muzeelor. Nu vom discuta aici despre statutul juridic, pe noi interesîndu-ne doar oferta artistică. Prin calitate şi constanţă, sus-numita galerie contribuie la ridicarea nivelului muzeal din ţară. Cu ocazia Nopţii Muzeelor, la Anaid a avut loc vernisajul expoziţiei Micro/Macro, semnate de Ileana Dana Marinescu. După cum ne-a spus Diana Dochia, „este o expoziţie concepută ca o instalaţie, prin care artista priveşte lumea prin lupă, sau sub lupă. Micro/Macro este un joc estetic al unor obiecte găsite, supuse unei atente analize sub lentila lupei, care măreşte sau micşorează. Micro/Macro construieşte un univers apropiat sau îndepărtat, mare sau mic, distorsionat sau contorsionat, în care publicul atent la detaliile privite prin lupă, devine el însuşi pus sub lupă şi analizat.

Ultimul popas, dar nu cel din urmă, a fost la Muzeul de Artă „Vasile Grigore“, care nu a făcut parte în mod oficial din Noaptea Muzeelor, dar care, fără a face concurenţă neloială, şi-a deschis porţile (intrare liberă) celor care au dorit să-i treacă pragul. Mai mult chiar, aici a fost organizată o interesantă expoziţie de fotografie, curatoriată de Mihaela Ionescu şi Maria Alexe. Fotografii Decebal Giurea, Ioana şi Cristina Ionescu, Răzvan Tun şi Mihai Moldoveanu au realizat fotografii artistice şi documentare privind statuile şi plăcile comemorative din Bucureşti.

Despre Noaptea Muzeelor se poate vorbi mult şi sub diverse aspecte. Conchidem prin sublinierea importanţei unui asemenea eveniment (coordonat) în promovarea culturii.