OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

E imposibil ca, vazind lucrarile pictorului, sa nu le legi de familia de imagini ale frescelor din nordul Moldovei si de lumea artei populare. Dar citatele nu sint niciodata mecanice, folclorul nu exista in imageria sa in mod ilustrativ, ci este un fel de strat aflat undeva in adincime. O resursa. Spre deosebire de mesterii recunoscuti ai socialismului, care recurgeau la un folclor osificat si usor recognoscibil, Ilie Boca a stiut sa evite toate capcanele acestui mimetism intr-un fel in care numai Georgeta Naparus mai stia. In pictura lui e exprimata o dimensiune a fericirii, ceva jucaus, „hitru“, legat uneori de lumea satului. Asa cum miresele si violonistii lui Chagall pluteau peste casele si bisericile din Vitebsk, asa apar aici cai inaripati, femei cu aripi care ar parea ingeri de n-ar avea sini opulenti, cai cu calareti, boi in mijlocul cimpului, capre de Craciun, pasari peste case… Totul intr-o cromatica alerta (culori primare, sonore, temperate de culori de pamint) si in tuse largi, viguroase, care construiesc imaginea. „Indiferent ce voi picta, nu voi putea trece peste faptul ca m-am nascut intr-un sat de linga Suceava, numit Botosana.“ Chagall spunea: „…o anumita aroma a locului de nastere al unui pictor va ramine mereu atasata operei lui“.

Dar satul e privit si evocat uneori cu nostalgia celui plecat. Intr-o singura pictura, intr-o cromatica sugerind lumina de amurg, din citeva elemente distribuite pe verticala, in trei niveluri ale povestirii, elemente figurate cu parcimonie, la limita abstractiei – jugul, cimpul (iarba e sugerata prin hasuri rapide) si boul (element recurent), soarele reprezentat printr-un cerc – e evocata o intreaga lume. In pictura lui Ilie Boca apare adesea, ca tema picturala (e figurat aproape ca o pata) si simbolica, boul, animal puternic (nu este insa taurul obsesiv picassian, forta sumbra, telurica si erotica) si prezenta senina, benefica si vitala pentru intregul sat. El constituie tema sau pretextul a numeroase lucrari, raminind un element iconologic cheie.
In recenta expozitie personala deschisa la Galeria Sabina si Jean Negulescu, Ilie Boca vine cu o paleta noua, cautarile sale ducind la un albastru cobalt proaspat, vibrant, care imbratiseaza reprezentarile, tematica sa favorita (cai, artefacte populare), dar si structuri in aparenta abstracte, de indepartata rezonanta folclorica. Pasta acestor picturi noi (majoritatea se situeaza in intervalul 2001-2002) este pusa subtire, in asa fel incit forma e mai libera, mai aerata. Ea evoca pata-forma de pe vasele de ceramica, in curgerea ei libera.

Figurile sale feminine, imbracate in port popular, infasurate in marame ce le dau un aer monumental, au un „ce“ usor votiv, sustinut si de prezentarea lor intr-o retea, in suita, creind un fel de „polipticuri“. Subiacent acestui stil aparent monumental se afla o privire care moduleaza fizionomiile usor caricatural – antidot al idealizarii – sau o privire din care adesea tisneste ironia. Astfel, intr-o lucrare ceva mai veche, din 1997, prezenta in expozitie, intr-o succesiune de mici portrete pictate, se afla colata o fotocopie alb-negru cu Ana Blandiana, careia artistul ii adauga o aureola galbena… Din aceeasi serie face parte o pictura tot cu un personaj feminin cu un aer aparent solemn, ai carui sini, formati din doua ovale de hirtie – element de colaj si ecou dadaist – poarta inscriptiile tiparite: „inchis“, „deschis“. Aceasta tehnica a colajului, una dintre cele simple in aparenta, dar care impun virtuozitate, apare ca un semn din alt registru al realitatii: o insertie mecanica, creatoare de ruptura (stapinita exemplar, denota legatura la fel de profunda a artistului cu filonul artei europene a secolului XX). Lectiile lui Duchamp, de exemplu, se regasesc in colajele unde pictorul insereaza anatomii tehnice, desenul unor mecanisme. Iar conexiunea cu arta de cea mai proaspata actualitate o percepem in compozitii cvasiabstracte, cu o economie a imaginii si a reprezentarii perfect elaborate, incitind la descifrarea admirabilei gindiri plastice a pictorului.