ARTE VIZUALE. O lume adevărată care te molipseşte de viaţă

Răzvan Voiculescu, Destine încrustate. Ţara Lăpuşului

Autor: Florina PIRJOL | Categoria: Arte | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

ARTE VIZUALE. O lume adevărată care te molipseşte de viaţă

Luni, 22 noiembrie, la ora 19.00, în sala Constanţa din JW Marriott Bucharest Grand Hotel, a avut loc lansarea noului album de fotografie semnat de Răzvan Voiculescu,Destine încrustate. Ţara Lăpuşului.

Atmosfera a fost incredibilă, iar sala, cu o capacitate de 300 de locuri, a fost arhiplină, oamenii au stat în picioare şi au aplaudat minute în şir fiecare moment al întîlnirii. Pentru că – trebuie spus – a fost o minunată seară-mozaic în care fotografia, filmul şi muzica au reuşit să recreeze împreună, chiar şi într-o sală luxoasă a unui hotel bucureştean, ceva din suflul adevărat al unui colţ de Românie pe care mulţi dintre noi l-au uitat. Emoţia a fost cuvîntul-cheie al evenimentului care s-a încheiat cu un mic recital al rapsodului lăpuşean Grigore Leşe, împreună cu un grup de patru aromâni fîrşeroţi din Cogealac.

Răzvan Voiculescu este un descoperitor de locuri uitate, de locuri magice pe care ochiul nostru nu mai are răbdare să le cerceteze, obosit de un cotidian copleşitor şi angoasant. A scos mai întîi Dobrogea de sub praful uitării, realizînd un album inedit despre care s-a vorbit multă vreme. Într-un fel, ceea ce face Răzvan Voiculescu e să ne educe să privim – sincer, fără prejudecăţi şi fără clişee – nişte lumi magnifice, pe care şabloanele turistice kitsch le-au încărcat de artificial. În realitate, el ne reîmprieteneşte cu ţinuturi splendide ale ţării, cu oamenii locurilor şi cu viaţa lor, fără să cenzureze nimic din autenticitatea acestora. Ne redă cumva nişte elemente identitare de care, poate, am uitat. „Lăpuşul este un ţinut fabulos“, a mărturisit el la eveniment „Eu am încercat să nu-l cosmetizez deloc. Nu m-am dus acolo doar la sărbatori sau doar cînd era soare afară“. Fără Photoshop şi fără compromisuri estetice.

Povestea albumului Destine încrustate. Ţara Lăpuşului este o poveste de viaţă, este istoria pătrunderii obiectivului fotografic în miezul unei lumi şi al unei vieţi adevărate. „Am vrut să surprind fiinţa vie“, continuă autorul, care vorbeşte încîntat despre cum s-a legat între el şi locuitorii Lăpuşului, „foarte decenţi în sărăcia lor“, „o prietenie în sensul ăla simplu“. I-a văzut iarna, vara, primăvara, revenind şi încercînd să surprindă cu ochiul camerei ritmurile vieţii lor: „le făcea plăcere să le calci pragul“. Primitori şi simpli, amestecînd tradiţia – portul, obiceiurile, detaliile de interior – cu tricourile inscripţionate, cu plasticul şi kitsch-ul modernităţii, lăpuşenii devin personaje în paginile acestui album. Personaje ale unui roman autentic, ale unui memorial – în sens etimologic, oameni care „ştiu să se bucure simplu, care ştiu cît de simplă e starea de bine“. Personaje pe care autorul le-a descoperit cu ajutorul nepreţuit al „Neliţei, profesoara din sat, ghidul de suflet“ în descoperirea Lăpuşului.

Un moment special al serii a fost vizionarea scurtmetrajului de making of al albumului, realizat de regizorul Şer-ban Georgescu. Acesta are o lungă şi incredibilă carieră de realizator de documentare prin toate colţurile lumii: de la şcolile de balet şi închisorile din Rusia pînă la Peru, Africa de Sud şi chiar Kilimanjaro.

Cuvintele introductive ale lui Răzvan Voiculescu au fost urmate de cele ale lui Grigore Leşe, apoi de recitalul propriu-zis care a emoţionat cu adevărat publicul. „Eu aici îmi descopăr copilăria, tinereţea“, a spus Grigore Leşe, vorbind despre album, subliniind aforistic că „din case mici au ieşit oameni mari“, un fapt valabil pentru toate colţurile ţării, nu doar pentru Lăpuş. „L-am dus pe Răzvan Voiculescu în satul meu, e cel mai frumos sat de pe lume, e o lume specială“, a spus Leşe, înainte de a-i introduce pe bătrînii aromâni fîrşeroţi din Cogealac. „Nici unul dintre ei n-are sub 80“, a mărturisit Leşe, care a povestit audienţei cum au cîntat cei patru la Shanghai Expo 2010, nu la standul României, ci într-un concert adevărat. „E vorba de o muzică polifonică, plurivocală, aşa ceva nu mai există azi în lume“, a adăugat rapsodul lăpuşean, care şi-a exprimat regretul că această muzică şi, în general, valorile tradiţionale nu sînt sprijinite de oamenii cu bani ai ţării. Aromânii s-au ridicat la final de pe scaune şi au început chiar să joace, energizînd publicul şi molipsindu-l de viaţă.

Vrînd să pună între paranteze autenticul de muzeu, albumul lui Răzvan Voiculescu recuperează un topos românesc sufocat de locuri comune şi-i redă splendoarea, care vine tocmai din adunarea acestor ipostaze hibride ale tradiţiei, brăzdate de inserţii de modernitate, de kitsch, de plastic. Destine încrustate. Ţara Lăpuşului conţine imagini absolut mitologice, obiceiuri străvechi care încă se păstrează intacte, costume, tradiţia fabuloasă a uşilor neîncuiate, dar are şi curajul demitizărilor.

Din timp în timp, descopăr cîte un loc unde pot să uit de timp. Lăpuşul a fost o astfel de întîlnire, în care tot ce îmi trecea prin faţa ochilor înceta să mai fie fugar şi îmi persista mai mult pe retină. Cît am hoinărit acolo, privirea mi s-a convertit la un alt ritm, în care eram lăsat să stărui, să înţeleg, să mă confund cu ce văd, să văd... Să ajung pînă la fibra culorilor, a cutelor, a brazdelor, a tăcerilor.

Răzvan Voiculescu

Răzvan Voiculescu s-a născut în 1962, la Bucureşti şi a copilărit pe Ştirbei Vodă, în casa construită de bunicul lui. A urmat liceul german din Bucureşti, apoi a reuşit să plece din ţară, în anii ’80. A studiat la Institutul de Arte Plastice din Copenhaga, fotografie şi design, şi şi-a început cariera de fotograf la 24 de ani. S-a specializat în graphic design şi fotografie la Colegiul de Arte Vizuale din New York, a avut exploziţii personale de fotografie la Copenhaga, Goteborg, Paris.