OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Nimeni nu stia la Londra, dupa trecerea podului Blackfriars in Southbank (de partea sudica a capitalei britanice, despartita de cea nordica prin riul Tamisa), decit o imensa intreprindere de producere a electricitatii, pe nume Bankside Power Station. Conceputa in timpul celui de-al doilea razboi mondial de Sir Giles Gilbert Scott, influentat de functionalism si de filozofia Bauhaus-ului, statia de transformare a electricitatii a fost terminata abia in 1962. Proportiile ei formidabile, cu un cos de 99 m inaltime si sali de peste 150 m lungime, explica de ce lucrarile au durat peste un deceniu.
Modern Tate Gallery (muzeu care are in colectie un numar impresionant de lucrari de arta plastica ale artistilor moderni si contemporani) isi dorea crearea unui nou mod de expunere a lor, dar si gasirea unui nou lacas. Arta propusa publicului trebuia sa depaseasca cliseele intilnite prin prezentarea artistilor plastici cronologic si pe scoli. Biroul de arhitectura Herzog &Meuron a prezentat proiectul cel mai bun: transformarea fabricii de electricitate intr-un muzeu, fara a se pierde functiunea statiei de electricitate!!! Dimensiunea stiintifica si tehnica a civilizatiei se imbina astfel aproape material cu dimensiunea artistica a spiritului uman.

De cum patrunzi in asa-numita Turbine Hall (Sala turbinelor), esti intimpinat de zgomotul difuz al statiilor de transformare electrica, dind seama de functionarea intreprinderii. Stilpi de sustinere imensi, din otel vopsit in negru, ajung aproape de bolta luminata de geamuri imense, la vreo 40 de metri inaltime. Intrarea iti da impresia ca patrunzi intr-o catedrala. Un paianjen de dimensiuni uriase, brun inchis, creatie a lui Louise Bourgeois, te pindeste de la etaj, cum te apropii de birourile de informatii. Este o provocare sau un avertisment. Atit de vie e insecta gigantica, incit ai impresia ca in orice clipa va incepe sa paseasca spre tine, amenintatoare, declansind un film de groaza al anilor ’50. Luminatoare dreptunghiulare au fost montate in plafon si unele ziduri laterale, care ofera lumina naturala. Aceeasi centrala de electricitate produce din plin lumina cladirii la caderea serii. Ingemanarea intre tehnica si arta este astfel deplina.

Ideile novatoare continua cu intrarea in muzeu, la etajul 3. Nu exista usi, ci doar spatii decupate din ziduri, care te invita in sala. Prima incapere are drept tema Peisajul. Nuferii lui Claude Monet (1916) se intind pe o suprafata mare, precum creatiile sale din secolul XX. Culorile tradeaza o sensibilitate aparte, dind mai degraba sentimentul care a generat pictura, decit contururile bucatii de lac decupate. La dreapta nu intilnim, ca in alte muzee, vreun alt impresionist, un Manet sau un pointilist ca Dérain. Nici gind. La dreapta gasim o fotografie a britanicului Richard Long din 1968, in care apare un cimp cu flori, unde artistul a calcat cu hotarire, realizind un „X“ mare. Exista in aceasta opera fotografica o modificare fizica a peisajului de catre insusi artistul. Apoi, un cerc de pietre rosu mat, ascutite, din statul Vermont, sub pictura lui Monet. Artisti nascuti la o diferenta de un secol, dar cite asemanari in reproducerea peisajului. Ceea ce Monet face difuz prin stilul sau impresionist, sugerindu-ne un sentiment, Long ne reda prin alb-negrul fotografiei care surprinde un teren modificat de el.

Conceptul innoitor a fost gindit de un grup de curatori, din care se disting Iwona Blaswick si Frances Morris. Ele au plecat in aceasta intreprindere de la categoriile artistice ale secolului XVII stabilite de Academia Franceza, care impartea artele plastice in patru mari grupe: peisaj, natura moarta, nud si istoria picturii. Cu toate ca vremea a trecut, iar genurile propuse in trecut au suferit transformari, in esenta lor au supravietuit. Astfel, la Modern Tate exista urmatoarele categorii: Peisaj, Materie, Mediu Inconjurator, apoi Natura Moarta, Obiect, Viata reala, dupa care putem vedea Nud, Actiune, Trup, ca totul sa se incheie cu Istorie, Memorie, Societate. Pe de o parte, abia o astfel de abordare poate sa corespunda diversitatii aparte a creatiei artistice. Pe de alta parte, abia in aceasta ordine – unde se descopera intii natura inconjuratoare, ca abia apoi sa se treaca la natura spirituala a omului – se poate oferi o incursiune profunda si revelatoare in sfera aristica. Conceptia deosebita a noii galerii de arta moderna si contemporana nu se opreste insa aici: exista si legatura cu noile forme de arta, care abia in secolul XX au inceput sa se dezvolte pe deplin si sa marcheze spatiul artistic: fotografia si filmul si legatura lor cu arta. Sali de conferinte vor gazdui intilniri ale arhitectilor cu publicul si specialistii, iar unii artisti plastici vor tine conferinte, actionistii isi vor prezenta propriile opere. Copiii si tinerii au un program special, de la virsta de 3 ani pina la virsta studentiei.

Atit copiii, cit si tinerii pot profita din plin de Modern Tate Gallery. Cea mai noua aplicatie este din domeniul informaticii, doi specialisti in domeniu creind un website excelent (www.tate.org.uk, care va functiona pe deplin incepind cu luna viitoare). Si posibilitatile de exploatare in cel mai bun sens al cuvintului al acestui asezamint de cultura nu sint epuizate. O biblioteca cu peste 10 000 de volume de arta si despre arta, mai multe cafenele si un restaurant, o incapere destinata in mod special membrilor cotizanti ai Modern Tate completeaza tabloul acestei intreprinderi cu adevarat impresionante.
Arhitectii si curatorii au lucrat impreuna la conceperea dimensionala si artistica a incaperilor, care cuprind nu mai putin de 34.000 mp. Luminatoarele dau lumina naturala in cele mai multe sali, evitindu-se razele daunatoare, dar si lumina artificiala. Arhitectii au folosit unghiuri speciale pentru a da ochiului o intilnire cu obiectul de arta care sa-i para inedita si prin cimpul vizual afectat exponatului. De asemenea, arhitectii au folosit mult lemn natur pentru scarile dintre etaje, apoi lemn protejat de ulei de in, parchet negru pentru cofetarii si restaurante, iar otel inoxidabil pentru balustrade. Fiecare detaliu, pina si in wc-uri, pastreaza vizitatorul in spiritul acestui muzeu.

In multe sali vedem lucrari de Matisse, Arp, Max Ernst, Miro, Giacometti, Picasso, Chirico, Dali, Beuys, Wharhol etc. Am avut bucuria de a vedea si un Brancusi. Este vorba de Pestele (1926), un bronz admirabil slefuit, stralucitor, asezat pe un metal argintiu, adica bazinul sau, ambele avind drept soclu o bucata lacuita de lemn. Brancusi afirma despre aceasta lucrare: „Cind vezi un peste nu te gindesti la dimensionalitate, nu-i asa? Te gindesti la viteza sa, la plutirea lui, un corp stralucitor, vazut in apa… Daca i-as fi facut ochi, i-as fi conferit dimensiune, oprindu-l astfel din miscare. As fi oferit un model, o forma a realitatii. Eu vreau doar strafulgerarea spiritului sau“. Se adunasera in jurul acestei sculpturi, inghesuita, in opinia noastra, prea multi vizitatori de duminca ai galeriei. Aveai impresia ca sculptura nu putea sa respire. Un poet ar fi spus: „Aveti grija, cu lacomia voastra pentru arta ati putea omori pestele. Ati putea ucide acea strafulgerare surprinsa de sufletul sculptorului“. Dar oamenii se inghesuiau interesati, discutind despre valentele estetice ale operei, unii numai pentru ca au putut intra pe gratis.

Copiilor le venea greu sa descopere despre ce este vorba, atit de abstracta este sculptura. Am citit cu pedanterie inscriptia de pe tablita insotitoare a sculpturii brancusiene, aflind cum a ajuns aceasta lucrare la Modern Tate Gallery. Nu din dorinta de achizitie a boardului institutiei, ci din pura intimplare. Caci in dreapta jos scrie „Accepted by H.M. Government in lieu of tax and allocated to the Tate Gallery 1996“ („Acceptat de Guvernul Maiestatii Sale in locul taxelor si repartizat Galeriei Tate in 1966). Ce inseamna acest lucru? In sistemul legislativ britanic, atunci cind se accepta o mostenire, mostenitorul trebuie sa plateasca taxe exorbitante. Exista insa o portita de scapare de o parte din aceste taxe. Daca se face o donatie substantiala, atunci guvernul accepta donatia, dupa care o repartizeaza unui muzeu. Cu acestea, mostenitorul a scapat de povara taxelor. Asa s-a intimplat si cu sculptura lui Brancusi. Intimplarea a adus-o in colectia Tate.

Marile muzee britanice sint gratuite (British Museum, Modern Tate Gallery, National Gallery etc.), deoarece britanicii considera ca aceasta investitie in cultura tinerilor elevi si studenti va da roade atunci, cind acestia sint maturi si vor lucra pentru dezvoltarea societatii. Apoi si pentru ca orice cetatean britanic, fie bogat ori sarac, sa aiba dreptul la o educatie artistica, care nu se termina o data cu scoala. Este, cum s-ar spune, si o investitie de viitor. Multi dintre copii si studenti au invatat sa deseneze, respectiv s-au perfectionat in desen cu profesoara, copiind o schita de Goya la British Museum sau pictind dupa un tablou de Monet la Modern Tate. Sint locuri in care ei si-au petrecut ore intregi de meditatie, de lucru. Aceste locuri, aceste muzee au devenit pentru ei niste lacase, niste prieteni. De aceea se reintorc la ele pina imbatrinesc. Muzeele au devenit o casa a lor.

Londra