EUROP’ART este un tîrg
internaţional dedicat artelor plastice şi, în acelaşi timp,
un eveniment cultural fascinant prin complexitatea sa. Aici îşi
găsesc locul firesc ceramica, sticla, broderia, fotografia, pictura
de şevalet, gravura sau sculptura. Se poate spune că nu există loc
mai potrivit pentru înţelegerea fenomenului artistic decît
acela în care funcţionează libertatea deplină, dincolo de
programele publice oficiale sau de tendinţele care vin şi trec. La
această a XVII-a ediţie, desfăşurată în perioada 30
aprilie – 4 mai, s-au adunat artişti, galerii şi instituţii
muzeale din 30 de ţări. România a participat pentru prima
dată la acest eveniment prin Elite Art Gallery. Expunerea lucrărilor
realizate de artişti români lîngă operele artiştilor
din întreaga lume a fost, fără nici un echivoc, un semn de
vizibilitate, condiţie fără de care nu se poate întîmpla
nimic pozitiv în acest domeniu.
Alexandru Mircea, curatorul Galeriei
Elite Art, a avut amabilitatea de a ne acorda un interviu despre ceea
ce s-a întîmplat la Geneva şi despre modul în care
se vede tîrgul din interior. Am gîndit participarea
noastră ca pe un pas dintr-un plan mai amplu de a contribui la
edificarea pieţei de artă din România. Pentru acest fapt este
nevoie să fim prezenţi la manifestări artistice internaţionale
credibile, să producem cataloage profesionale, bilanţuri contabile
reale, să avem vînzări. Fără toate acestea, ceea ce se
întîmplă în jurul artei româneşti rămîne
lipsit de relevanţă peste hotare. Credem că problema nu se mai
pune acum ca la ieşirea din comunism, cu întrebarea „Cît
de relevanţi putem fi pentru Occident?“, ci se leagă strict de o
altă problematizare, şi anume: „Cît de repede se va
constitui un sistem de galerii profesioniste, cu anvergura
instituţională necesară implementării de programe în
Occident(?)“.
Personal, am luat competiţia cu arta
plastică extrem-orientală ca pe o provocare de viitor. Arta din
această regiune este dezvoltată şi promovată internaţional
printr-un sistem viabil de parteneriat între universităţile
de artă şi galeriile locale. Am admirat vitalitatea expresiei în
arta latino-americană şi, în general, ambiţia unor creatori
independenţi, din diverse colţuri ale lumii, de a investi
pricepere, talent şi semnificaţie reală, artistică, în
produsul cultural viu care este opera de artă plastică.
Dificultatea realizării unui export de
artă în afara Uniunii Europene, cu acte, costurile presupuse
de stand & facilităţile sale, de crearea şi tiparul
materialelor promoţionale, de transport sau logistică sînt
dincolo de competenţele şi resursele româneşti obişnuite.
Cel mai dificil a fost să parcurgem aceşti paşi, în lipsa
oricărei expertize anterioare în mediul artistic local. De
notat ar fi şi faptul că instituţiile româneşti care
trebuiau să ne elibereze acte nu au ştiut cum să ne ajute,
răspunzîndu-ne că sîntem primii care solicităm aşa
ceva.
Privind retrospectiv, putem spune că
proiectul a fost un succes. Obiectivele noastre de expunere şi
networking s-au putut îndeplini în cadrul EUROP’ART. A
fost vorba de o manifestare de mare anvergură, ceea ce din start
reprezintă o realizare. Am reuşit să creăm un flux de interes
pentru arta românească. Concretizarea muncii noastre de pînă
acum se va face în proiecte externe, începînd din
2009. Standul Elite a atras privirile unui public extrem de divers,
din feedbackul căruia am învăţat mult. Am aflat cum ne
poziţionăm în cadrul artei internaţionale.
Elite Art a mers la Geneva cu nu mai
puţin de opt artişti. O succintă prezentare a acestora arată
astfel: Marilena Murariu este o artistă a viziunilor radicale, a
cărei iconografie onirică domină elaboratele peisaje pe care le
propune privitorului în tonuri verzi şi indigo. Naturile
moarte ale lui Alexandru Andronache se disting prin manieră,
discreţie şi vibraţie. Pe de altă parte, neoexpresionismul lui
Mihai Sârbulescu se materializează în elemente
morfologice ce mizează pe forţa lor vizuală. Veaceslav Tuhari
pictează peisaje solare, din care transpare nostalgia. După o
perioadă de creaţie dominată de altare şi de linia deschisă de
Horia Bernea, George Mircea propune o serie de peisaje tratate
deopotrivă coloristic şi simbolic. Vitalie Butescu converteşte
elemente postimpresioniste în forme inedite de artă
contemporană. Icoanele pe lemn sau sticlă ale lui Ion Lazăr se
disting prin linie, tehnică şi un modeleu lichid. Acest tip de artă
postbizantină a suscitat în mare măsură interesul
vizitatorilor standului românesc de la Geneva. Virgil Parghel a
realizat o serie de portrete de o expresivitate care merge pînă
la limitele (acceptate ale) radicalului. Calmul şi măsura picturii
lui Simion Crăciun demonstrează o maturitate artistică specifică
marilor maeştri. Ultimul, dar nu cel din urmă, Ioan Drăghici, este
un corifeu al simbolurilor, extrase cu această ocazie din schiţele
leonardeşti. Semnatarul acestor rînduri îl urmăreşte
de peste 15 ani pe artistul menţionat, pe care îl vede peste
cota pe care o are în acest moment în ţară. Poate că
prin Elite Art va reuşi intrarea directă în „marea lume“
a colecţionarilor fără frontiere.
Ca şi în cazul Galeriei Anaid,
oferta Elite nu are pretenţii de „acoperire naţională“.
Artiştii pe care îi reprezintă şi lucrările selectate
pentru Tîrgul de la Geneva sînt un barometru al
gusturilor şi posibilităţilor pe care le au specialiştii din
spatele brandului. Atîta vreme cît galeriile funcţionează
în condiţii de piaţă, orice eroare se plăteşte şi fiecare
reuşită este meritată. Cota unui artist este dată de numărul şi
de importanţa participărilor la evenimente plastice, de CV-ul
artistic şi, mai ales, de preţurile la care i-au fost achiziţionate
lucrările. Talentul, condiţie de bază, nu este întotdeauna
în relaţie de directă proporţionalitate cu valoarea dată de
piaţă. Aici intervine rolul muzeului, galeriei sau curatorului.
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters