OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Maxima simplitate poate fi rezultatul sumei unor complicatii. Uneori, pe sub elementar, sapa o curgere grea a intelesurilor.
Daca ar trebui sa fixam in cliseu intriga unui vis am desena simplu, ca intr-o coca pentru turta dulce, animalul cu care am schimbat cuvinte fermecate. Pisica, de pilda, are pentru Cristina Hornea acest rol psihopomp. Tarimul de dincolo este la ea un ecran mat, vioriu, prin insumarea de rosuri si azur. Iar cimpul pictural propriu-zis, abordat de recenta absolventa este, aritmetic, primul: cel cu doua dimensiuni, netrucat perspectivic si abia vibrat cromatic. Cirligul interesului de lectura optica si simbolica vine insa in pinzele Cristinei Hornea din abilitatea cu care „isi decupeaza“ figuratia.
Astfel ca dimensiunile imaginilor sale sint liber variabile, de la timbru la parietal (un bun exercitiu de „rezistenta“ compozitionala), caci stranietatea lor rezida din imponderabila distributie a fantoselor (fie ele papusa, crocodil, pisica). Procedeul a fost lansat in zorii simbolismului de Odilon Redon, dar de atunci pina la indepartatul mugure de filiatie din Academia bucuresteana, s-a efasat mult din sideful picturalitatii florilor de mlastina redoniene.

Carmen Marin, colega la clasa prof. St. Ciltia, partenera de santier de restaurare si de voiaje de studii cu Cristina Hornea, expune alaturi, sub aceeasi cupola luminata de la World Trade Center, un contrapunct peisagistic la „inside“-ul psihologic al colegei sale. Temperele sint gradate pe simeza in crescendo: de la notatia herborista, la cea arbolicola, de la vederile de tarm pina la larg de mare, in grupajul de pinze modulate. Aceste marine argintii, dinaintea rasaritului violet, interesant prelucrate grafic si tonal, aliniate decalat dar pe aceeasi linie de orizont interna imaginii, au metafizica densa cu care putem inchide acolada, in spiritul, nu in litera nelinistii lui Odilon Redon.

Un alt duet la Orizont: pictorita Ofelia Iosub si sculptorul Vlad Perianu. Putem identifica citeva puncte slabe de sudura intre cei doi tineri artisti, anecdotic, in ti-tluri si implicit in palierul vast de tensiune spiritualista pe care-l afiseaza productiile celor citiva ani de la absolvire. Catapeteasma si Navodul ii inspira pe amindoi. Dar pictorita sta ceva mai bine cu ordinea si masura lucrului bine facut. Are densitati picturale elegant sustinute in amplul triptic cu tema din miezul expresionismului german, Orasul. Pinzele alungite cu porti au alt tip de modeleu, teros, de fresca decapata. Nervul gestului la Ofelia Iosub isi gaseste o armatura sigura in scheme compozitionale hieratice. Pe cind la Vlad Perianu, dupa ce a traversat constelatia formala a „Noului Ierusalim“, regasirea stilistica este tatonanta. Cumpanim indrazneala colarii materialelor in balans cu incongruenta lor, genuinul idolilor cu barbaria formala, asamblajul in balans cu aleatoriul compozitional. Asteptam un navod mai des.