OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Nu mi-am imaginat ca primul text pe care il voi scrie despre Adriana Popescu o sa fie unul in memoria ei, si nu cel despre expozitia pe care i-am propus-o cind ne-am intilnit la Cluj, vara aceasta, si am vorbit despre un posibil proiect, o personala a ei la Bucuresti, la Galeria Veroniki Art!
in acest moment este tot mai dificil sa facem cunoscut potentialul artistic care exista in intreaga tara, iar ceea ce se vede in Bucuresti este departe de a ilustra cu adevarat un fenomen interesant in plastica noastra contemporana care, in ultimii ani, este mult mai bine conturat in citeva dintre marile centre ale tarii.

Iar la ora actuala, Clujul concentreaza in multe domenii artisti remarcabili. Dar cum drumul spre Bucuresti devine tot mai „dificil“, cum salile de expozitii lipsesc, cum prestigiul unor importante manifestari artistice s-a diluat, multi dintre plasticienii contemporani au preferat competitiile pe plan international. Din acest punct de vedere, la Cluj exista o disponibilitate mult mai mare de a merge catre Europa, decit de a trece muntii spre Bucuresti. Putem spune ca procesul de integrare aici s-a facut firesc, mult mai devreme, iar dialogul cultural este un fapt real.

Adriana Popescu a fost un bun exemplu in acest sens. Artista de notorietate internationala in domeniul sticlei, ea a avut o activitate expozitionala prestigioasa inceputa in anii ’80, iar pe parcursul timpului munca ei a fost incununata de mai multe premii. Cu tristete trebuie sa spun ca la Bucuresti, in tot acest rastimp, Adriana Popescu a expus doar in citeva expozitii colective, astfel incit aici numele ei a ramas cvasinecunoscut. Dar in obstea artistica ea s-a impus ca un artist interesat sa cerceteze, sa investigheze permanent posibilitatile de expresie ale unui limbaj stravechi, sa aduca obiectul de sticla in sfera de interes a artei contemporane, sa-l scoata din zona utilitarului si sa-i confere sensuri noi. Una dintre ultimele prezente importante pe plan international a constituit-o selectia ei intr-un prestigios album care a inclus 50 de artisti europeni ce au adus o noua viziune asupra expresivitatii acestui material.

in prezenta lucrarilor ei adeseori am avut sentimentul ca vad un fragment decupat din natura, grupuri de forme pentru care lumina si culoarea erau datatoare de viata. Multe dintre aceste forme imaginative trimit catre mediul subacvatic, dau senzatia de fluiditate, o stare care leaga aceasta multime, care pare ca s-ar inchega sub ochii privitorului, transformindu-se asemeni oricarui element viu. Exista in lucrarile Adrianei Popescu un echilibru ideal intre elementele imaginate, solide si un potential dinamic continut, sugerind o lume aflata la inceputul evolutiei sale, o existenta vie, ce pulseaza in cautarea identitatii sale. Adriana Popescu a reusit sa puna in valoare in multe dintre ciclurile de lucrari realitatea intrinseca a sticlei, material atit de fermecator si de surprinzator.

Depasirea granitei dintre solid si fluid, dintre transparenta si opacitate, a reprezentat lupta ei cu acest material, care pentru ea trebuia sa devina o expresie a viului, sa contina viata, sa fie purtator de semnale. Asa ne explicam atractia, in multe dintre lucrari, pentru lumea vegetala, surprinsa intotdeauna in momentul revigorarii ei, pentru realitatea directa pe care o supune atentiei.
in ultimii ani, Adriana Popescu a gindit sticla in relatie si cu alte materialitati. in raport cu acestea, sticla este cea care potenteaza expresivitatea cromatica, este intotdeauna elementul viu, surprinzator. Asa cum adesea marturisea, important pentru ea a fost sa foloseasca solutii tehnice diverse prin care sa puna in valoare intregul potential al materialului, sa poata exprima prin intermediul lui tot ceea ce gindeste, sa-l valorifice cu toata libertatea. Toate acestea au condus-o catre realizarea unor adevarate instalatii, constructii obiectuale a caror coerenta ideatica a devenit foarte importanta.

Discursul liber, neinhibat era una dintre conditiile lucrului ei. Exista, desigur, o idee generala de la care pleca, dar felul in care o dezvolta era determinat de reactia directa din fata materialului, in functie de stare sau moment. Astfel, Adriana Popescu a reusit sa induca un sentiment al spatiului si al timpului, al contextului cu care se confrunta. in toti acesti ani a ajuns la expresii surprinzatoare, a pus sticla in raport cu lemnul, metalul, hirtia, materiale textile, portelanul, cu tot ceea ce poate capata expresie, cu tot ceea ce poate da contur unor idei.
Capacitatilor decorative pe care sticla le are, Adriana Popescu le-a asociat intotdeauna mesajul. Aceasta a fost una dintre cele mai importante reusite ale creatiei sale, aceea de a regindi expresivitatea sticlei, care prin traditie apartine zonei decorative si utilitare. in contextul vizualitatii contemporane, sticla a devenit purtatoarea unui tip de expresie prin care o realitate poate fi descoperita. in lucrul ei s-a bazat pe capacitatea materialului de a-si modela propria imagine, alternindu-si expresivitatea, de la transparenta totala pina la opacitatea blocului, de la fragil la solid. Trebuie sa spunem ca preferinta Adrianei Popescu a mers intotdeauna catre sticla turnata. Nu a lucrat cu blocul de cristal, ci a preferat o tehnologie care-i oferea posibilitatea de a interveni in momentul producerii ei. De aici si marea varietate a obiectelor sale, atit ca forma, dar mai ales ca expresivitate cromatica.

De la transparentele fluide ce conduc privirea de la un obiect la altul, ea ajunge la suprafete opace, unde esentiala devine expresivitatea formei si unde accentul cade pe individualitatea obiectului, in compozitii gindite sculptural.
Probabil ca in urmatorii ani Adriana Popescu ne-ar mai fi oferit inca multe surprize. Timpul nu a mai avut rabdare. Ea lasa o opera inchegata, lucrarile ei sint, pentru toti cei care vor dori sa cunoasca evolutia acestui limbaj in contextul artelor noastre contemporane, un reper. in acest moment devine necesara o mare expozitie personala „Adriana Popescu“ deschisa la Bucuresti, pentru ca opera ei sa fie cu adevarat cunoscuta.