Nr. 732 din 25.07.2014

On-line - actualitate
Mentalităţi
Istorie recentă
Portret
Focus
Editorial
Actualitate
In memoriam
Polemici
Informaţii
Politic
Literatură
Studii culturale
Interviu
Arte
Rubrici
 
Carmen MUŞAT
Ovidiu ŞIMONCA
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Adina DINIŢOIU
Silvia DUMITRACHE
Cezar GHEORGHE
Iulia POPOVICI
Alina PURCARU
UN Cristian
Mihai FULGER
Şerban FOARŢĂ
Bedros HORASANGIAN
Cristian PÎRVULESCU
Radu Călin CRISTEA
Cristian CERCEL
Marius OPREA
Paul CERNAT
Daniel CRISTEA-ENACHE
Claudiu TURCUȘ
Bogdan-Alexandru STĂNESCU
Andreea RĂSUCEANU
Dana PÎRVAN-JENARU
Liviu ORNEA
Mihai PLĂMĂDEALĂ
Ovidiu PECICAN
Ovidiu DRĂGHIA
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2007   |   Iulie   |   Numarul 380   |   ARTE VIZUALE. Reprivind opera lui Auguste Rodin

ARTE VIZUALE. Reprivind opera lui Auguste Rodin

Autor: Maria-Magdalena CRISAN | Categoria: Arte | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Zilele trecute am primit pe mail un scurt film despre Muzeul Rodin din Paris. I-am multumit prietenei care mi l-a trimis pentru ca, in aceste zile toride, am revenit la obiceiurile din vacantele adolescentei: stau in casa, citesc mult, rasfoiesc albume si ma gindesc la lucruri de care m-am indepartat in ultimii ani. Trebuie sa spun ca starea aceasta mi-a dat-o si romanul lui Gheorghe Craciun, Puppa rusa, dar si Baiuteii fratilor Florian.

Am resimtit acea nevoie de acumulare, de temporizare a ritmului in care traiesc, de reintoarcere spre o lume uitata, asupra careia nu mai ai ragazul sa privesti.
Din aceasta lume facea parte si opera lui Auguste Rodin, despre care consideram ca stiu suficient, ca nu imi mai poate da emotii, asemeni atitor alti „monstri sacri“, asupra carora lucrurile par incheiate odata cu sfirsitul anilor de instructie, iar reintilnirea cu opera lor inseamna o analiza la rece, o marcare rationala a unor momente din istoria artelor. Din cind in cind, vizita intr-un muzeu, rasfoitul unei carti sau, asa cum s-a intimplat acum, un mic film te pot scoate din aceasta detasare si disponibilitate doar pentru ceea ce se petrece in prezent, producindu-se acel declic prin care te intorci, in timpi reali, in epoca.

Asta mi s-a intimplat, uitindu-ma destul de detasata la filmul despre Rodin. Am simtit deodata ce s-a petrecut atunci, cum geniul sculptorului a putut sa rupa cu „poza“, cu romantismul, dar si cu neoclasicismul, cu naturalismul, sa se elibereze, sa aiba curajul si capacitatea, totodata, de a reda prin formele gindite de el sentimentul vietii, acel ceva insesizabil si nemaiintilnit. Aceasta se intimpla pe la 1870, atunci cind expunea la Bruxelles (in 1877) Virsta de bronz, lucrare care il definea prin dragostea sa pentru fluiditatea formelor. Un nud de barbat, care te face sa te gindesti la vechii greci, mai ales prin gesturile personajului, prin contrapost, prin alura atletica, dar, in acelasi timp, el este extrem de viu, de adevarat, este semenul pe care aproape il poti atinge.

Auguste Rodin traieste intre 1840-1917, acel sfirsit de secol XlX atit de consistent in cautarea noului, cu schimbari radicale in incercarea de a recupera viata directa, fara conventii, de a intelege esenta si de a marca evenimentul. Sculptura este o arta a esentelor, iar atunci cind el primeste comanda pentru a executa portile monumentale ale viitorului Muzeu de arte decorative din Paris, isi alege o tema pe masura. Poarta Infernului, idee ce ne trimite direct la Dante. Privind lucrarea, realizezi dorinta lui de a se masura cu inaintasii. Cu siguranta, Portile Baptisteriului din Florenta i-au fost exemplu, s-a gindit la Michelangelo sau poate la sculptura elenistica pe care o admira atit de mult. Sursele culturii sale, asa cum spun cei care s-au ocupat de opera lui Rodin, sint arta antica si natura. El a fost entuziasmat de sculptura Renasterii italiene, dar si de sculptura Evului Mediu francez, pe care o cunoaste din catedrale. Aceasta comanda a reprezentat pentru Rodin posibilitatea de a inventa continuu, din dorinta de a da expresie pasiunii sale pentru viata, pentru o senzualitate a expresiei carnale, apelind, in acest scop, la lumina care transfigureaza formele. in atelierul sau, modelele nu stateau intepenite, ele se miscau, evoluau in spatiu, pentru ca sculptorul sa poata surprinde mai multe ipostaze, respectind cu adevarat viata. il fascina emotia capabila sa releve adevaruri interioare, prin ea, personajele sale depasesc aparentele, iar acest lucru da particularitate lucrarilor sale, el fiind atras in aceeasi masura de semnificatiile simbolice, de expresivitatea formelor.

in 1884, Rodin expune la Paris, la Academia Regala, Virsta de bronz, urmarea fiind primirea unui numar mare de comenzi de busturi si monumente. Realizeaza astfel monumente in onoarea lui Victor Hugo, Carpeaux, Balzac, acesta din urma fiindu-i refuzat de Comitetul oamenilor de litere. Viziunea eliberata de constringeri a lui Rodin stirneste in epoca multe dezaprobari. El nu face o reprezentare figurativa a lui Balzac, ci gaseste simbolul sugestiv pentru gindirea extraordinara a scriitorului, prin realizarea unei siluete umane in miscare, un simbol al „comediei umane“, al acestui sfirsit de secol aflat intr-o continua miscare. Un personaj decupat parca dintr-o secventa de teatru, ce poarta cu el maretia acestei lumi, cu luminile si umbrele ei.
Pentru Burghezii din Calais, Rodin alege sa puna in valoare drama momentului, mai ales prin gestul miinilor, a caror miscare devine iluzoriu perceptibila. Compozitia pare a fi decupajul unei secvente de viata reala, cu oameni adevarati, o scena ce se desfasoara sub ochii nostri.

Asa cum gindea sculptura, Rodin avea nevoie de modele, pentru a da echivalenta vietii, pentru a induce formei acea sensibilitate pe care doar din consistenta lucrului viu o putea lua. Eva, Psyche, Sarutul sint lucrari pe care el le va integra si Portii Infernului, imagine tulburatoare a umanitatii, pentru care oamenii de linga el i-au pozat. Sarutul, lucrare atit de cunoscuta astazi, realizata in mai multe variante, a stirnit la expunerea ei, in 1897, proteste serioase din partea celor care „fabricau“ busturi oficiale. Dar investigatiile sale au mers mai departe, spre ceea ce-si dorea, anume ca prin arta sa poata da expresie, sa poata ajunge la misterul acestei lumi, asa cum l-a sugerat, in 1908, in lucrarea intitulata Catedrala. Cele doua miini impreunate in chip de ruga, o imagine atit de directa, de expresiva, ne trimit in urma cu patru secole spre imaginea Miinilor lui Dürer, la fel de puternica, capabila de a fi un semn memorabil.

De-a lungul anilor, Rodin a fost apropiat de impresionisti, mai ales de Monet. in 1889 deschide o expozitie la Galeria „Georges-Petit“, impreuna cu Monet. Gloria lui Rodin a contribuit in timp la succesul impresionistilor in afara granitelor Frantei, iar personalitatea sa artistica a fost asociata cu cea a pictorilor impresionisti. Pentru expozitia din 1900 i-a fost destinat un pavilion, lumea intreaga il omagiaza. Prietenii americani sint interesati de opera sa, iar unul dintre acestia, doamna Simpson, se afla la originea infiintarii Muzeului Rodin. in 1908, acesta se instaleaza la Hotel Biron, la initiativa lui Rainer Maria Rilke, consemnind punctul culminant al ascensiunii sculptorului.
Opera lui Auguste Rodin a produs unul dintre evenimentele cele mai importante ale artei sfirsitului de secol al XlX-lea si inceputul secolului al XX-lea, acela prin care realitatea interioara, tensiunile si pasiunile omenesti se lasau citite in opera sa. Odata cu el, sculptura nu mai este doar o problema a realismului optic, ci devine – ceea ce timpurile moderne au consacrat ulterior –, o expresie a acelei forte vitale fondate pe raporturi obiective, rationale, ce tine in primul rind de adevarurile interioare ale fiintei umane.

 
 
 
Cele mai citite articole
BIFURCAŢII. Israel
S-a stins o mare scriitoare: Oana Orlea
„În ianuarie 1990, aceeaşi persoană de la Securitate care ţinuse legătura cu Daniela Ghiţescu înainte de Revoluţie a căutat-o din nou“
Act criminal premeditat
Spaţiu alb în memoria victimelor din avionul doborît
Cele mai comentate articole
S-a stins o mare scriitoare: Oana Orlea
„În ianuarie 1990, aceeaşi persoană de la Securitate care ţinuse legătura cu Daniela Ghiţescu înainte de Revoluţie a căutat-o din nou“
BIFURCAŢII. Israel
Spaţiu alb în memoria victimelor din avionul doborît
Act criminal premeditat
Cele mai recente comentarii
Verset
Bazu....
Fie-ți amintirea floare de crin!
Ce stie si ce nu stie poporul
Câteva precizări bis
 
Parteneri observator cultural
Animation Magazine Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural Modernism Reteaua literara Institutul Cultural Roman Gazduire
 
ONB filarmonica george enescu Radio Romania Muzical Artline Liternet Cartier Bookland
 
Phoenix Entertainment Teatrul de arta Radio France International Romania Arhiva Nationala de Filme Uniunea Artistilor Plastici Dana Art Gallery Teatrul de pe Lipscani
 
bookiseala.ro Godot Cafe-teatru Viva East Infocarte Comunitate foto Elite Art Gallery Teatrul Tineretului din Piatra Neamt
 
Fundatia Culturala Greaca Şcoala Micile Vedete Editura Litera Scrie despre tine Regizor Caut Piesa Muzeul Ţăranului Român Business Edu
 
Senso TV LicArt
Aletheea