De curind a fost lansat numarul 11, pe luna noiembrie, al revistei igloo – habitat &arhitectura, primul numar dintr-o serie noua, care continua formula editoriala si prezentarea grafica excelenta ale revistei habitat, dispunind insa de o echipa redactionala sporita si de noi abordari tematice. Astfel, pe linga domeniile de baza, centrate in jurul arhitecturii, designului de interior si artelor vizuale, revista primeste un plus de prospetime prin noi rubrici, dedicate bunaoara teatrului si scenografiei, respectiv arhitecturii peisagistice.
Noua titulatura (igloo) nu poate fi interpretata in nici un chip ca un semn a anotimpului iernatic. Dimpotriva, diversitatea si calitatea ilustratiilor (de la interioare si peisaje la fotografii de arta), dar si accesibilitatea articolelor ii induc cititorului o atmosfera calda si primitoare. Cit despre motivul schimbarii titlului, asa cum ne explica, in editorial, directorul revistei, arh. Bruno Andresoiu, acesta vine dintr-o „ratiune cit se poate de prozaica“ – dreptul de a folosi numele habitat pentru o categorie de publicatii apartinind deja unui grup de afaceri francez, fapt care a fost comunicat de OSIM cu sapte luni intirziere… Alegerea noului nume este motivata si prin articolul Silviei Gugu, unde modelul igluului apare ca nivel zero al arhitecturii, nascindu-se, in mod paradoxal, printr-un gest „primitiv si totusi contemporan (atit in sensul propriu, cit si la figurat, ca locuinta perfect ecologica)“. Simplitatea si naturaletea intemeierii unui iglu sint opuse, in mod programatic, lipsei de masura, prezenta deopotriva in devalmasia interioarelor (unde nu lipsesc plantele din plastic – v. rubrica despre kitsch), cit si in rococoul epatant al edificiilor arhitectonice publice (ale „neamului“?!) sau private. In sprijinul bunului-gust si al moderatiei vin si articolele dedicate amenajarilor de interior, casei inginerului Dumitru Minovici, creatiei arhitectului Ion Mincu ori instalatiilor lui Mario Merz (adept al curentului Arta Povera).
In continuare, revista propune doua interviuri, ce demonstreaza ca moderatia estetica nu se confunda cu austeritatea sau cu spiritul tern: primul – acordat de elvetianul Yves Piaget, care deapana firul traditiei atelierelor de orologerie „Piaget“, infiintate in 1874 si devenite astazi semnul rafinamentului de lux, urmind ca in al doilea, Dragos Buhagiar, scenograful spectacolului Baal de B. Brecht (de la Teatrul Mic), sa-si prezinte conceptia postmoderna asupra decorului dinamic, baroc, insotit de costume extravagante si de culori halucinante. In sfirsit, pentru a nu lasa impresia unei predominante a spatiului interior, trebuie sa spunem ca datorita articolelor Anei Botez, Valeriei Sitaru sau Oanei Tanase, paginile revistei respira din plin aerul parcurilor, al vechilor strazi bucurestene ori al luminoasei Lisabone.
Adresindu-se atit specialistilor (arhitecti, constructori), cit si publicului larg, interesat de arta, film sau traditii, revista igloo – habitat &arhitectura reuseste sa fie un reper al decentei si un „simbol al locuintei pe care si-o poate construi oricine“.

