OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Pe 31 martie 2010, a avut loc la Galeria Veroniki Art vernisajul expoziţiei Darul Maeştrilor. Un eveniment plastic de asemenea nivel nu trebuie ratat. S-au întîlnit pe (aceleaşi) simeze cinci mari artişti, fiecare cu personalitate distinctă: Marin Gherasim, Viorel Mărginean, Horea Paştina, Mihai Sîrbulescu şi Ion Stendl.

„Corola de minuni“ a creaţiei

Titlul unificator al expoziţiei, deschisă pînă pe 22 aprilie, este deopotrivă metaforic şi realist. Dincolo de secretele echivalente cu sensibilitatea artistică, ideea curatorială presupune marcarea unor stadii de lucru din procesul de creaţie a lucrărilor. Astfel, acestea sînt însoţite de desene, schiţe, colaje sau de pînze neterminate (încă), cu ajutorul cărora se pot observa etapele tehnice prin care se ajunge la rezultatele finale. Menţionăm faptul că demersul aparţine esteticului, nu didacticului. De asemenea, „corola de minuni“ este intactă; secretele au rămas şi vor rămîne secrete. Unul dintre acestea: alchimia prin care Veronica Marinescu, curator al expoziţiei, a materializat proiectul. Reţinem din discursul său următoarele: „Dincolo de pictura propriu-zisă am simţit emoţia, tăcerea, ascultarea, lumea de simboluri şi semnificaţii, dar şi capacitatea de a înţelege darul vieţii, a cărui imagine – poetizată sau conceptualizată – încearcă să o transmită tuturor. Fiindcă arta a fost întotdeauna şi va rămîne bucuria ochilor şi a spiritului. Nici unul dintre pictorii expozanţi nu este altfel decît îi dictează starea sa interioară. Fiecare şi-a găsit drumul său, ascultîndu-şi privirea şi sufletul“.

Istoria şi arta se întîlnesc exemplar în două dintre tablourile semnate de Viorel Mărginean: 1989 şi Cimitir. Acestea sînt lucrări împuşcate (la propriu) în timpul evenimentelor din decembrie 1989, prima – cînd se afla în lucru, a doua – în stadiul de pînză. 1989 poate fi citită din anumite puncte de vedere drept un fel de Guernica (Picasso). Războiul, masacrul, violenţa, moartea sînt doar cîteva posibile puncte de tangenţă. Lucrarea, începută ca o alegorie a satului, a fost finalizată în relaţie cu evenimentele pe care le-a trăit între timp. Urmele gloanţelor care au străpuns-o sînt lăsate intacte. Cea de-a doua lucrare, Cimitir, a fost concepută plastic, chiar de la împuşcăturile din 1989.

Culoarea şi lumina lui Mihai Sîrbulescu ne conduc spre o lume a formelor fluide, a memoriei. Dialogul dintre static şi dinamic este exprimat cel mai bine în Clopotul propus de maestru, care, împietrit în imagine, ne transmite parcă sunetul său. Astfel, ne aflăm împreună cu pictorul pe Cerdacul de la Agapia sau îl însoţim pe Treptele de la Balcic, toate acestea privindu-i tablourile.

În fine, Argonauţii şi Naturile statice ecvestre ale lui Ion Stendl ne trimit spre o lume deopotrivă raţională şi fantezistă. Tehnicile mixte, colajele sau pictura în ulei descriu un sistem al semnului personal care vizează universalul.

Despre Secretele Maeştrilor se poate vorbi (mult mai) mult, dar nu trebuie să uităm că o discuţie despre artă este bine să pornească de la imagini, nu să le dubleze prin descrieri. În această idee, sperăm că cititorul îşi va rezerva timp pentru a vizita expoziţia pe care o recomandăm, pentru a-şi formula propriile păreri.

Ceramică ambientală la Mogoşoaia

O expoziţie care ne-a atras atenţia este cea a Doinei Stici, expoziţie de ceramică ambientală care poate fi văzută la Centrul Cultural „Palatele Brîncoveneşti“ – Mogoşoaia pînă pe 25 aprilie. Artista propune o serie de lucrări unicat, lucrate manual prin tehnici personale. Modul de expunere este şi acesta ingenios, piesele fiind grupate in instalaţii vizuale.

Centrul Cultural „Palatele Brîncoveneşti“ se află la o a doua iniţiativă de organizare a unor expoziţii de ceramică, după cea de la finele anului 2009, cînd au fost reunite lucrări realizate de 33 de ceramişti din cele mai importante centre ale ţării. Doina Stici, una dintre expozante, revine cu o expoziţie personală, într-o serie care, sperăm noi, va continua.