OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Pasionanta aventura artistica a Teodorei Stendl se inscrie intr-un parcurs complex, constant, pentru care voluptatea si savoarea lumii vegetale, fascinatia naturii, intersectia acesteia cu prezenta umana alcatuiesc sursele acestei opere. De-a lungul anilor, creatia ei a stat sub semnul luminii, al armoniei, a reprezentat esenta unei dinamici a viului, clocotind de energie si vitalitate.

De-a lungul anilor, ea si-a concretizat ideile in tapiserii, in picturi, in desene sau obiecte-carti, un univers deschis, in care placerea pentru culoarea exuberanta, pentru forme pulsind de energie face ca aceste lucrari sa poarte in ele substanta lumii vii. De-a lungul anilor, calatoriile au pus-o in contact cu spatii culturale diferite, a observat farmecul si exotismul unei naturi asupra careia omul si-a pus amprenta. Dar in acest univers fabulos, surprins in toata libertatea dezvoltarii sale, ea a reusit sa patrunda, sa priveasca atent, sa inteleaga ca natura este cel mai bun exemplu de ordine si rigoare, determinind omul sa aiba control asupra gestului sau.
I-am descoperit strategia inca din anii inceputului, cind, interesata de gravura – acest limbaj care disciplineaza –, ea reusea sa medieze intre voluptatea gestului, savoarea cu care recepteaza spectacolul naturii si rigorile tehnicii.

Acelasi lucru se intimpla si in tapiserii, unde dificultatile tehnicilor folosite nu-i reduc din pasiunea cu care traieste impactul cu explozia fabuloasa a gradinilor, construind cu tenacitate, fir cu fir, o lume pe care o pune in valoare prin suculenta cromaticii sale.
Teodora Stendl este un artist temperamental, „cu multi volti“, asa cum singura declara, pentru care starea, tensiunea perceptiei au o mare importanta in transpunerea ideilor in planul creatiei artistice. Instinctul dinamic si exuberanta se vad in tot ceea ce face, fara a impieta cu nimic ordinea rationala ceruta de expresivitatea limbajului plastic. Ce putea atrage un asemenea temperament daca nu o tema intotdeauna surprinzatoare, fabuloasa, cum este cea a „gradinii“? Cu atit mai mult cu cit tot ceea ce face Teodora Stendl are un puternic accent feminin, sta sub semnul renasterii continue, al dragostei si al fecunditatii, ilustreaza forta prin care viata invinge si lumea merge mai departe.

Gradina este una dintre temele regasite constant, inca din primii ani, in creatia Teodorei Stendl. La inceput au fost Gradinile Florichi, aflate la Constanta, cele care coborau intotdeauna spre mare, invingind in lupta pentru supravietuire tarmul neprietenos. Au urmat apoi descoperiri extraordinare. Calatorind, ea a cunoscut gradinile italiene, asa cum le aflam in seria de lucrari intitulata Gradinile Bomarzo, imaginea fanteziilor artistice ale familiei Orsini, realizare a artei secolului al XVll-lea. Au urmat apoi Gradinile Secrete, intilnite in lumea araba, cu farmecul lor surprinzator, inconjurate de ziduri, gradini ale paradisului, aflate intr-un contrast total cu natura din preajma. O calatorie in Franta, la casa pictorului Monet, ii deschide un alt univers fabulos, cel al gradinii de la Giverny, acolo unde in ultimii douazeci si cinci de ani ai vietii sale Claude Monet a contemplat si a pictat gradina, dar mai ales lacul cu nuferi, un fel de gradina acvatica reprezentind o sinteza intre devenire si existenta de zi cu zi. O asemenea priveliste da sentimentul eternitatii si al infinitului, antreneaza privirea intr-un soi de magie, a carei identitate devine aproape perceptibila.

Un amestec de real si fantastic
Am urmat traseul Teodorei Stendl in aceasta lume a gradinilor, atit de bogata si variata, pentru a intelege mai bine fascinatia vegetalului, zona cu care se identifica. Gradina a fost considerata dintotdeauna un simbol al paradisului celest, al cosmosului, un centru spiritual, locul de unde a inceput lumea, iar aceasta expozitie, deschisa la Galeria Veroniki Art, sta sub semnul gradinilor Edenului, un simbol al naturii paradisiace.
Puternica, voluptoasa, mereu innoita ca expresie, cu o neliniste ce nu ramine indiferenta in fata experientelor cotidiene, arta Teodorei Stendl se concentreaza in jurul unei conceptii ce are in centru datele eternului feminin, daca ne gindim la frumos ca armonie a expresiei, la renasterea continua si, nu in ultimul rind, la simbolul maternitatii. in opera ei este mereu prezent un personaj feminin, un fel de Venus din Wilendorf, ce reprezinta intotdeauna punctul luminos, acel element care leaga natura si umanul. in gradini exista personaje ce anima spatiul, stabilesc vizual comuniunea a doua lumi avind la baza aceleasi principii ale devenirii. Cunoasterea si misterul, un amestec de real si fantastic, de lumina si intuneric, de personaje ciudate care vegheaza in noapte aceste gradini, dar mai ales explozia de bucurie, de exuberanta rezuma o conceptie despre viata care nu-si pierde niciodata increderea in izbinda.

Un capitol special in creatia Teodorei Stendl il constituie obiectele si cartile gindite ca reflex al cunoasterii si cercetarii culturale asupra obiectului, cu o deschidere speciala pentru zona decorativului. Din dragoste pentru ilustratia de carte, ea si-a construit propriile carti, a descoperit obiectul vazut ca o sinteza din elementele vechilor culturi. Ea fructifica materiale originale, broderii vechi de pretutindeni, tesaturi populare, toate acestea fiind facute sub impulsul unor calatorii imaginare. Un joc al copilariei adus la maturitate, in care bucuria pentru frumos si armonie, alaturi de un puternic simt pentru expresivitatea plastica, pune in valoare personalitatea artistica a Teodorei Stendl.