OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Expozitia Treceri deschisa de Maxim Dumitras la Galeria Veroniki Art aduce in atentia publicului bucurestean un artist contemporan a carui viziune creatoare nu se manifesta doar in limitele propriei creatii. In ultimii ani, Maxim Dumitras a reusit sa ofere un destin cultural contemporan uneia din zonele de veche traditie, asa cum este cea din jurul localitatii Sangeorz-Bai.
Vorbim despre o personalitate complexa, care s-a manifestat intotdeauna pe mai multe planuri. Maxim Dumitras a facut din Sangeorz-Bai un centru de interes pentru arta contemporana, fructificind spiritualitatea unei zone, un spatiu cu bogata traditie in sfera artei populare.

Simpozioanele anuale desfasurate in fiecare vara aici numara peste cincisprezece editii. Ele continua si acum, artisti de virste, preocupari si nationalitati diferite se intilnesc la Sangeorz-Bai, iar rezultatul este extraordinar. Muzeul de arta comparata este o institutie culturala noua, spatiu al legitimarii, al comunicarii, ce valideaza o importanta experienta spirituala. Portile muzeului s-au deschis la inceputul acestei luni si reprezinta concluzia unui efort organizatoric si spiritual greu de imaginat pentru aceste timpuri, al carui suflet a fost Maxim Dumitras. Constructie noua, adecvata cerintelor actuale, dar integrindu-se arhitecturii locului, muzeul este un complex cultural. in afara patrimoniului artistic contemporan si traditional el dispune de un intreg sistem de documentare si cercetare, de biblioteca, de ateliere de restaurare si spatii de cazare pentru artisti.

Este o institutie ce si-a propus sa traiasca in mijlocul evenimentelor, sa beneficieze de facilitatile tehnicilor de comunicare, aplicind principiul conform caruia nu conteaza unde traiesti, ci ceea ce ai de spus. Pentru cei de aici, „centru sau margine“ este o opozitie fara semnificatii, iar in Muzeul de Arta Comparata de la Sangeorz-Bai dialogul intre culturi, intre generatii si intre personalitati diferite se petrece in modul cel mai firesc.
in cazul propriei creatii, Maxim Dumitras da dovada de aceeasi energie nestapinita, debordanta, ce gindeste limbajul plastic ca un tot. Pictura, sculptura, desenul, fotografia sau ceramica, instalatiile reprezinta pentru el „limbajul“ pe care il cunoaste si il foloseste in functie de necesitatea interioara, iar in expozitia Treceri de la galeria Veroniki Art acest lucru se vede foarte bine. Aici am putea suspecta personalitatea sa intuitiva, dind curs doar reactiilor instinctive, mai putin elaborate ale expresiei plastice.

Dar modul in care a evoluat demersul sau artistic ne obliga sa recunoastem capacitatea artistului de a plonja cu o limpezime surprinzatoare in esenta unei traditii, folosindu-se de tot ceea ce defineste modernitatea epocii in care traieste. Sinceritatea gestului sau este captivanta si ea explica acuitatea cu care Maxim Dumitras a inteles, pe parcursul acestor ani, relatia directa dintre profunzimile unei culturi ancestrale si dimensiunea gindirii contemporane. El a gasit calea pe care culturile se intilnesc, comunica, generind mai departe un spatiu benefic unui alt tip de exercitiu spiritual, indiferent de forma de expresie abordata. Interventiile lui in spatiul taranesc, modul in care si-a asumat o traditie milenara au surprins, fiind intotdeauna bine „implantate“ in semnificatiile profunde ale locului. „Veriga“ este unul dintre elementele mult exploatate si explorate de el, atit din punct de vedere conceptual, cit si ca obiect.

Maxim Dumitras este un artist pentru care lantul comunicarii constituie o realitate fundamentala a evolutiei umane. in performance sau in instalatii, in lucrarile lui tridimensionale, el reface acest obsesiv lant al continuitatii, in care diferentele tin de aparente si nu de esente.
In ciclul Treceri, artistul consolideaza un tip de viziune integratoare, care releva capacitatea sa de a pune dimensiunea concreta in directa legatura cu infinitul, cu ceea ce trece si mai apoi renaste. Este un fel „de a inconjura vazduhul“, asa cum marturiseste el insusi, asemeni pasarilor, trecind peste dealuri si vai, pentru a puncta citeva repere fundamentale: „Adam si Eva“, „Arcuri“, „Pasari“, „Melc“, „Deal-vale“, acestea toate fiind forme-semn, ce pun in valoare spatiul, universul plin cu aer. Altfel spus, ceea ce nu vedem este mult mai important decit ceea ce vedem.

Sintem acum la mare distanta de viziunea sa concentrata asupra obiectului, a spatiului articulat de obiect. Acum locurile se inverseaza: obiectul devine spatiu, prezenta aproape imponderabila, desen ce configureaza si ajuta totodata ochiul sa citeasca in infinit.
in aceasta ipostaza, Maxim Dumitras se joaca cu materialitatile, aduce expresia lucrarilor sale intr-o zona in care nu mai au importanta concretul, palpabilul, ci ceea ce le configureaza – scriitura. El lucreaza in bronz, portelan, lemn, asociaza materialitati, se joaca pe suprafetele acestora, asa cum se joaca cu vazutul-nevazut. Pornind de la un obiect al gospodariei taranesti, cosul, un obiect in care lucrurile se string, el ne spune ca, in esenta, cosul este un cerc, iar cercul este pamintul. Este o demonstratie logica, ce da concretului o dimensiune metafizica.

Interesant in creatia lui Maxim Dumitras este tipul de sinteza abstracta, apropiat culturilor populare, din perspectiva conceptualista a contemporaneitatii. Artistul comunica fara complexul provenientei dintr-o „cultura mica“, dintr-o zona in care oamenii inca mai traiesc in spiritul traditiei.
E de apreciat la Maxim Dumitras firescul cu care scoate din contextul obisnuit obiectele culturii taranesti, conferindu-le noi semnificatii. Transferul de sensuri intra in firescul gindirii sale, artistul asimilind, prin arta sa, gestul artistului anonim repetat de-a lungul veacurilor. Maxim Dumitras stie sa extraga esenta creatoare continuta in determinarile existentei de zi cu zi.