OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Inceputul anului nu este ideal pentru a face calatorii, dar un oras ca Viena ramine atractiv in orice perioada. Anul acesta este „anul Mozart“ si la sfirsitul lunii ianuarie vor incepe aici concertele dedicate acestui mare eveniment. Spiritul „copilului minune“ domina deja orasul: afise, pliante, carti postale, dar mai ales suveniruri il au pe Mozart drept personaj principal. As spune ca in aceasta zona concurenta puternica vine din partea lui Sissi, imparateasa mult iubita, prezenta impunatoare prin frumusetea ei din ultimii ani de glorie ai imperiului. Ea reuseste uneori, cu ajutorul industriei publicitatii, sa puna in umbra, pentru turistul grabit, figura lui Franz Josef sau a Mariei Thereza, adevaratii constructori ai marelui imperiu.

Viena este marcata de spiritul imperiului chiar si acum, la peste o suta de ani de la destramarea lui. Maiestuoasa, autoritara prin arhitectura si urbanism, prin calitatea ofertelor, ea poate fi insa si familiara, si diversa. La inceputul mileniului trei, viata pare sa pastreze aici dimensiunea normalitatii. Exista timp si pentru tot felul de lucruri care tin de o anume tihna a vietii. Cafenelele, micile localuri, concertele, evenimentele culturale gasesc multi clienti, iar ragazul de a sta pe o banca in parcul de la Hofburg, aflat acum sub zapada, nu este un lucru neobisnuit, la fel ca acela de a-i zimbi pe strada unui trecator necunoscut.

Toate acestea m-au facut sa ma gindesc la o lume care nu si-a pierdut cumpatul, la o societate care traieste in prezent, fara a renunta la anumite traditii, stiind perfect sa adapteze ceea ce deja exista la cerintele momentului. Cautind o explicatie, m-am gindit imediat la normalitatea pe care o simti atunci cind te afli in acest oras. El nu te copleseste, ci mai degraba te adopta. Simti o anume familiaritate a spatiului care vinde din aerul practic pe care il au vienezii, atit in imbracaminte, in atitudine, cit mai ales in oferta culinara, in placerea si importanta pe care o dau faptului de a savura ceva delicios, indiferent unde s-ar afla. La Kunsthistorische Museum se gaseste, la intersectia dintre arta citorva perioade culturale, un restaurant de unde, savurind ceva, poti trage cu ochiul fie spre un Titian, fie spre un Goya, expusi in acest moment in cadrul unei mari expozitii deschise acolo.

Viena are capacitatea de a armoniza totul. Chiar daca este ciudata, casa lui Hunderwasser, un soi de „casa a papusilor“, avind dimensiunile unui bloc, sta perfect linga arhitectura secession sau neo-clasica. In apropierea Hofburgului, a marilor muzee, in curtea interioara a fostelor grajduri imperiale, exista, se spune, cel mai mare complex cultural din lume. Cunoscut sub numele de „Cartierul muzeelor“, aici se afla Muzeul Leopold, Muzeul de Arta Moderna, Kunsthalle, Muzeul de arhitectura, Muzeul tabacului, al jucariilor. Tot aici se afla si cartierul dansului, precum si alte locuri de popas: librarii, magazine, cafenele si restaurante. In incinta acestui ansamblu baroc, realizat de arhitectul Johann Fischer von Erlach (1656-1723), s-a definitivat, la sfirsitul anilor ’90, acest centru cultural de mare atractie pentru Viena. „Vedetele“ ansamblului sint cele doua cladiri noi, cu o geometrie sobra – doua paralelipipede aproximativ identice dar diferentiate cromatic prin contrastul deschis-inchis – ce adapostesc Muzeul Leopold si Muzeul de Arta Moderna – Fundatia Ludwig Viena (Mumok), opera a arhitectilor Laurids si Manfred Ortner. Este uimitor cit de bine se integreaza ele planului octogonal al incintei, cit de inteligent este facuta legatura intre nou si vechi, prin pasajul creat de Kunsthalle, atit ca arhitectura, cit si prin ceea ce prezinta.

In aceste trei spatii ai o panorama a artei de la sfirsitul secolului al XX-lea pina in zilele noastre, arta austriaca dar si internationala, iar daca treci drumul, la Kunsthistorische Museum, poti sa te plimbi prin istoria culturii, de la egipteni, pina in secolul al XIX-lea. Oferta este bogata, pe gustul fiecaruia, iar majoritatea lucrarilor sint de o calitate exceptionala.
In acest moment, la Viena se mai pot vedea inca cinci expozitii importante deschise la sfirsitul anului trecut. La Kunsthistorische Museum – o mare expozitie Goya, la Muzeul Leopold – o expozitie a impresionistilor, realizata in colaborare cu Muzeul d’Orsay si intitulata „Triumful luminii si al culorii“, la Albertina – o retrospectiva Egon Schile, iar la Kunsthalle si la Kunstforum (aflata in afara „Cartierului muzeelor“) – expozitia „Superstars“, de la Warhol la Madonna, reunind peste o suta dintre cei mai cunoscuti artisti contemporani. Aceasta din urma mi-a provocat cea mai interesanta si incitanta intilnire cu arta lumii in care traim, despre care voi vorbi intr-un viitor apropiat.

Mai putin central se afla un muzeu ce nu trebuie scapat din vedere. MAK (Muzeul Austriac de Arte Aplicate/Arte Contemporane) este o institutie aparte, unde, in afara unei prezentari muzeale speciale a propriilor colectii, sint deschise acum doua expozitii: stampe japoneze, numarind citeva sute de lucrari incepind din secolul al XVII-lea pina in zilele noastre, si expozitia „Constructii spatiale“ a lui Alexander Rodcenko, constructivist rus de la inceputul secolului al XX-lea. Dupa acest parcurs expozitional, concluzia pe care o pot trage este aceea ca, sub semnul normalitatii, pot coexista lucruri extrem de diferite, si sa ai totul sub priviri este o mare sansa pentru a intelege mai bine lumea in care traim.