OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Între 12 şi 15 mai, a avut loc cea de-a şaptea ediţie a Tîrgului Internaţional de Artă Contemporană Viennafair, cunoscut pentru accentul pus pe reprezentarea scenei artistice din ţările central-, est- şi sud-est-europene. Dacă în anii trecuţi n-au lipsit critici în ceea ce priveşte plasarea marginală a standurilor galeriilor din aceste ţări, anul acesta, Viennafair a fost prezent mai mult prin ampla publicitate dinainte de deschidere decît prin ecoul mediatic. În locul comentariilor, au fost lăsate să vorbească cifrele, organizatorii înregistrînd cu satisfacţie participarea a 124 de galerii (faţă de 114, anul trecut), dintre care 47 din ţările est- şi sud-est-europene, ceea ce constituie un record în raport cu ediţiile precedente.

Puţine lucrări ieşite din comun

Printre noutăţile aduse de curatorii Georg Schöllhammer şi Hedwig Saxenhuber, se numără alegerea unei ţări (la ediţia actuală, Turcia) drept invitat de onoare, precum şi un concept arhitectonic relativ reuşit, semnat de Johannes Porsch, cu spaţii aerisite şi flexibile, înconjurate de o „grădină“, şi punctuale aluzii istorice (standul galeriilor din Turcia ar fi trebuit să evoce curtea interioară a unui caravanserai). Ce-i drept, un asemenea concept a fost mai puţin favorabil instalaţiilor, care, pe de altă parte, nu excelează ca succes comercial. Interesant este faptul că cei doi curatori provin din afara pieţei propriu-zise de artă; astfel se explică şi introducerea în conceptul expoziţional a unei zone considerate exterioare pieţei de artă şi destinate „cercetării libere“. Intenţia mărturisită a fost de a permite unor asociaţii artistice şi artişti individuali care nu sînt încă reprezentaţi de galerii să intre în dialog cu galeriile participante la Viennafair, ca bază pentru eventuale cooperări de durată. Iniţiativa a fost, totuşi, primită cu scepticism de galerii, care au considerat superfluă această ofertă, dat fiind faptul că îşi au propriile strategii de căutare a artiştilor, pentru a nu mai menţiona activitatea şi aşa intensă a galeriştilor pe durata desfăşurării evenimentului.

O evaluare propriu-zisă de ordin artistic este dificilă, dată fiind amploarea evenimentului. În general însă, prea puţine lucrări au ieşit din comun, precum desenele în mişcare ale artistului de origine lituaniană Îilvinas Kempinas. (Benzi de magnetofon sînt puse într-o perpetuă mişcare de curenţii de aer dintre două ventilatoare, creînd, printr-o tehnică aparent simplă, efecte extrem de sugestive.) De asemenea, memorabile sînt Cărţile care respiră, datorită unor microprocesoare, expuse de Edith Kollath (Berlin) şi care, de asemenea, pot fi urmărite în înregistrări video pe Internet. În rest, am remarcat un val de pictură figurativă, fotografie (remarcabilă şcoala finlandeză) şi prea puţină grafică. Amatorii de performances au putut asista la o PerformanceNite, iar instituţia care promovează industria creativă din Austria, Departure, a organizat, sub titlul „East by South West“, un forum de dezbatere pe teme diverse.

Contribuţia românească a fost convingătoare

În ceea ce priveşte arta din Europa Centrală şi de Est, curatorii se grăbesc să ne asigure că interesul este în creştere nu numai la Viena, ci şi pe scena internaţională; mărturie stau „expediţiile“ recente ale unor curatori de la MOMA, Modern Tate sau Reina Sofia în aceste regiuni. În orice caz, contribuţia românească a fost convingătoare ca amploare prin prezenţa galeriilor Plan B (Cluj, Berlin), Sabot şi Laika (Cluj), Recycle Nest, Andreiana Mihail Gallery, Ivan Gallery şi Center for Visual Introspection (Bucureşti), Jecza Gallery (ultima şi-a deschis, de altfel, săptămîna trecută, un nou spaţiu expoziţional la Timişoara), precum şi a Asociaţiei Vector (Iaşi) şi a revistei IDEA din Cluj. Artiştilor români expuşi la standurile galeriilor – şi ale căror nume le omitem aici doar pentru a evita o lungă enumerare – li s-a adăugat prezentarea separată a Patriciei Teodorescu, prin intermediul lui KulturKontakt. Lucrările unor artişti din România mai mult sau mai puţin cunoscuţi pe plan internaţional şi aparţinînd mai multor generaţii pot fi însă văzute între 12 mai şi 18 iunie şi în afara Tîrgului de Artă, în cunoscute galerii din Viena precum Charim (curator: Ami Barak), Mezzanin (curator: Ion Grigorescu) şi Knoll (curatoare: Liliana Popescu), ori în Burgenland, la Sammlung Friedrichshof, unde este expus acelaşi Ion Grigorescu.