OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

girls show.2000
Galeria Etaj 3/4, aprilie-mai

In organizarea Oficiului National pentru Documentare si Expozitii de Arta si a Centrului Ceh din Bucuresti, s-a deschis la Galeria Etaj 3/4 o expozitie – curatorul sau fiind Radek Váña – de arta contemporana cu lucrari ale unor autori femei. Coordonatele esentiale ale selectiei sint prezentarea generatiei tinere de artiste activind in Cehia si enuntul feminist, nuantat. Ni se propune o problematica postmoderna conectata la caracteristicile de mai sus, exprimata in limbaje dintre cele mai des intilnite azi la scara internationala – fotografie (plus tehnici si artificii up-to-date), video; se adauga pictura si colajul, redefinite postmodern, la rindul lor. Identitatea feminina generica sau autoreferentiala se constituie firesc in axa tematica principala a expozitiei. Punctul de vedere feminist nu mai este cel ofensiv, militant, al anilor ’60-’70; se procedeaza la o analiza lucida, chiar nemiloasa uneori, a trupului si tipologiei Ei. Demitizarea senzualitatii lasa citeodata loc unor ambiguitati controlate. „Jocurile sint facute“ dupa regula ironiei, personaje hibride, eventual grotesti, sint alcatuite cu umor, cedindu-se tentatiei unui spirit ludic, nu intotdeauna „nevinovat“ – problematica gender si trans-sexualitatea se intilnesc fara crispari. Flexibilitatea receptorului este pusa la incercare de alternanta intre socul vizual si cliseul soft, intre dezvaluirea intimitatilor biologicului si imponderabilitatea ecourilor onirice. Insertia in social nu este nici ea ocolita, ca si punctarea unui fond citadin agitat, alienant si acaparator in acelasi timp.

Sa procedam la citeva, succinte, individualizari. Veronika Bromová, cea mai cunoscuta pe plan international dintre expozante, recurgind la fotografie si foto-instalatie, stapineste arta dozajului, este provocatoare dar si subtila in imagistica si „scenariile“ sale, deliricizeaza dar si poetizeaza, dupa caz, erosul, analizeaza virstele feminitatii, deconstruieste si recompune umanul cu raceala /caldura. Iveta Ducáková ipostaziaza sincopat, prin foto-montaj, o lume „nebuna, nebuna“, simtindu-i pulsul accelerat, hibridizind sexe si situatii, asimilind postmodern ecouri de suprarealism tirziu. Elen Rádová (video) codifica in reprezentarea de tip body in pieces ritualuri intime, ale „infrumusetarii“, pe care le detabuizeaza. Ivana Lomová propune o pictura autoreferentiala, hiperrealista in detalierea portretistica, monocronia sau dualismul cromatic exaltind straniu expresia. Erika Bornová prefera pictura si colajul amintind de pattern and decoration, ceea ce adauga iconografiei identitar-feministe accentul tehnic specific unui artizanat casnic. Permutari fotografice ludic postmoderne ofera, intr-o galerie de portrete, Martina Klouzová. Doar vizitatorul atent, curios ce contributie are in expozitie un casetofon de mici dimensiuni, are acces la discursul sonor al Andréei Cooke – o confesiune discreta dar convingatoare, despre singuratate, nevoia de iubire si dorinta de comunicare.


Aurora Dediu: Melancholia
Fotogaleria GAD, aprilie-mai

In cladirea Teatrului National, care gazduieste Galeria Etaj 3/4, se afla si Fotogaleria GAD, promovind consecvent fotografia ca mediu specific in arta contemporana romaneasca (oferind publicului, uneori, si expozitii din strainatate) – programul acestui spatiu cultural este coordonat de Ruxandra Balaci. Simultan cu Girls Show. 2000, la GAD s-a deschis personala Aurorei Dediu, o tinara artista cu un backgound formativ complex: desigur, arta monumentala, fotografie, management cultural. Dincolo de dinamica optimala pe care o tradeaza aceste repere, ele se fertilizeaza reciproc in activitatea artistica a autoarei. Pictura, obiect, instalatie si fotografie, experiente de grup (2D, cu Mirela Dauceanu) in afara celor individuale, toate acestea marturisesc dorinta de investigare si exprimare vizuala diversificata. Nu stim daca Aurora Dediu isi va asuma si alte limbaje – deocamdata, cel favorit este fotografia; ea pare sa ii raspunda cel mai fidel, acum, intentiilor conceptuale si de instrumentare a acestora.

Aurora Dediu practica fotografia alb/negru, „directa“, fara a recurge la artificii de laborator, la efecte de computer... Simplitatea explicita se reflecta si in expunerea propriu-zisa, imaginile fiind fixate direct in perete, neincasetate in „obiectul“ fotografic cu rama. Exercitiul pictural anterior isi demonstreaza roadele tirzii, prin ricoseu, in specularea subtila, de catre autoare, a raporturilor naturale intre lumina si umbra, surprinse de obiectiv. Simtul monumentalitatii este si el prezent, in structurile ample de planuri ce ritmeaza uneori fundalul autoportretelor.
In expozitie, tema dominanta este autoportretul, secondata de instantanee ambientale si de „studii“ de natura statica. Aceste repere definesc personalitatea artistei, ii dezvaluie lumea interioara si modul cum si-o apropriaza sau apropie pe cea exterioara, cu ce detalii obiectuale isi populeaza mitologia personala.

Aurora Dediu se autoanalizeaza prin „poze“ construite si prin „decupaje“ din cotidian. Mimica faciala este pluri-ipostaziata, de la expresia discret surizatoare la cea impus serioasa, nuante (auto)ironice pindind adesea la colturile gurii. Corpul, reprezentat fragmentar sau integral, in compozitii centripete ori centrifuge, nu constituie pretextul unui discurs narcisist, ci de autodefinire nuantata. Nudul este depoetizat (exista si exceptii) dar nu anatemizat; trupul drapat, invesmintat, devine obiect de studiu plastic ori personifica situatii cotidiene. Interesante cu osebire ni se par variantele de racursiere fragmentara, a picioarelor – unghiul de vedere al autoarei, contopit cu al obiectivului, se identifica si cu cel a privitorului, astfel incit devenim partasii unei intimitati a reprezentarii. Circuitul se inchide aparent in cazul autofotografierilor in oglinda, aparent pentru ca exista un martor implicit si implicat: receptorul imaginii, in expozitie. Iata citeva din elementele de strategie postmoderna a Aurorii Dediu, al carei univers fotografic reprezinta o marturie identitara, tulburator autoreferentiala (din care nu lipseste, à propos de titlul personalei, o subtila componenta melancolica, in citeva lucrari), generos dar nu provocator oferita publicului.