Trecerea la editarea electronică a
început la noi mai demult, deşi istoria acestui tip de efort
de exploatare a depozitelor arhivistice în favoarea cercetării
nu are încă, el însuşi, o istorie scrisă. Nu cunosc
nici un coleg istoric român care să fi încercat pînă
acum să inventarieze sau să discute critic alcătuirea ediţiilor
de documente sau lucrări relevante pentru domeniu – sinteze,
repertorii de imagini, antologii etc. –, în versiunea lor
electronică (înregistrate pe CD, DVD ori chiar păstrate în
circuitul on-line, pe diverse site-uri). Reticenţa tradiţională a
generaţiilor mai vîrstnice în faţa noilor medii de
comunicare, datorată şi nepriceperii multora în utilizarea
acestora, este, din păcate, destul de răspîndită şi în
rîndul mai recent sosiţilor în meserie.
Din fericire, nu toată lumea
împărtăşeşte însă această prudenţă metodologică,
rămînînd la hîrtia tipărită, aşa încît,
deşi în România sîntem încă abia la
începutul exploatării resurselor în această mult mai
puţin costisitoare şi infinit mai accesibilă formulă, totuşi
instrumentele de lucru au început deja să apară. Stadiul
noului tip de demers este bine surprins, în linii generale, de
către universitarii albaiulieni Eva şi Iacob Mîrza în
cuvîntul înainte la dvd-ul Anei-Maria Roman-Negoi,
Laboratoarele istoriei. Notata ex variis authoribus per G. Gabrielem
Sinkay ordinis S. Basilii. M. Transylvanum şresursă electronicăţ:
bază de date (Editura Argonaut, 2006): „Acum, cînd în
Europa occidentală se salvează pe suport electronic marea moştenire
culturală medievală, codexuri, incunabule, documente de arhivă
ş.a., trecîndu-se de la depăşita microfilmare (atît de
greoaie pentru utilizatori), realizarea de faţă se aliniază
trendului cultural şi ştiinţific, care a păşit pe linie dreaptă
în Biblioteca şi Arhiva Vaticanului din Roma, Biblioteca
Naţională din Paris, Biblioteca Naţională Széchényi
de la Budapesta şi în multe alte instituţii, unde se
prezervează colecţii cu manuscrise, documente şi tipărituri ori
periodice rare“.
Beneficiind de un grant al CNCSIS
pentru tineri doctoranzi (2005-2007), cu tema Deconstrucţia
discursului istoric la Gheorghe Şincai: analiză sursologică,
autoarea principală a proiectului – căci i s-au alăturat, în
diverse faze ale realizării lui, şi Doru Sabău, Cristi Roman-Negoi
(procesare foto), Andreea Mîrza (transcriere texte), Irena
Vasiu (traducere) şi Ion Mihoc (concepere program prezentare) – a
salvat în format electronic una dintre cele două colecţii de
documente, inedite pînă acum, culese şi transcrise de
Gheorghe Şincai. Rod al strădaniei de ani, perseverente, a
savantului iluminist în ambianţa fondurilor documentare, a
arhivelor şi bibliotecilor particulare şi publice străine, Notata
ex variis authoribus este, ca şi culegerea rămasă încă
inedită, Rerum spectantiun ad universam gentem Daco-Romanum seu
Valachi cum summaria collectio ex diversis authoribus facta a Georgio
Sinkai de eadem secundum ordinem chronologicum, tom I-III, în
posesia Bibliotecii Academiei Române, filiala Cluj-Napoca.
Beneficiind de sprijinul istoricului Ion Chindriş, Ana-Maria
Roman-Negoi şi-a putut duce la bun sfîrşit planul restitutiv,
încadrîndu-se atît în termenele grantului,
cît şi în sumele prevăzute de acesta, nu excesiv de
generoase, dar nici insuficiente. După cum precizează prefaţatorii
citaţi mai sus, „Cele trei volume, organizate în XXVII de
tomuri, provin din fondul de manuscrise al Bibliotecii Episcopiei
greco-catolice de la Oradea. Ele se prezintă ca o sumă de fişe de
lucru, note de lectură, din diferite izvoare, transcrise de Gheorghe
Şincai din diferite limbi, latină, germană, italiană, franceză,
greacă, română, toate la un loc fiind dovada orizontului
istoriografic şi livresc al fostului director şi dascăl de la
şcoala normală din Blaj“.
Eruditul şi bine documentatul studiu
introductiv al Anei-Maria Roman-Negoi precizează rolul culegerilor
de documente în Europa secolelor XVII-XVIII, observînd că
„Istoriografia celei de-a doua jumătăţi a secolului al XVIII-lea
va purta, în cazul românesc, semnătura unei generaţii
formate în marile universităţi catolice ale Europei, care a
deschis progresiv canalele de comunicare cu ideile şi operele
autorizate ale timpului, care au contribuit la redimensionarea
viziunii despre istorie: Du Cange, Muratori, Mabillon, Fleury,
Moscheim, Wolff, Baumeister, Pufendorf. Necesitatea stringentă a
momentului o constituia mai întîi aplecarea critică
asupra izvoarelor“. Istoricului Şincai îi revine, printre
altele, meritul de a fi realizat – prin Rerum spectantium – şi
prima colecţie de izvoare sistematizată, privitoare la istoria
poporului român.
Desigur, scopul declarat încă
din titlul lucrării este acela de a pătrunde în intimitatea
laboratorului marelui nostru istoric de la cumpăna veacurilor al
XVIII-lea şi al XIX-lea. Ştim atît de puţine despre
strădania pregătitoare care precedă realizarea sintezelor noastre
istorice, încît orice pas în această direcţie de
cunoaştere este binevenit. Dar trebuie spus că grupul de
universitari şi cercetători de la Alba-Iulia, din care face parte
şi autoarea dvd-ului menţionat, intenţionează, într-o
durată de timp ceva mai întinsă, chiar „salvarea pe suport
electronic a manuscriselor reprezentanţilor Şcolii Ardelene Samuil
Micu, Gheorghe Şincai, Petru Maior, Ioan Budai-Deleanu“.
Simpla accesare a selecţiei Notata cu
ajutorul computerului personal arată ce consistent sprijin al
cercetării aduce un asemenea uşor de mînuit instrument.
Beneficiul posibilităţii de a-l parcurge pagină cu pagină, după
plac şi conform orarului propriu, în intimitatea camerei
personale şi cu ajutorul ori-cărui computer la îndemînă
nu cuprinde integral darurile pe care le aduce noua resursă. Ar
trebui menţionate şi posibilitatea de a descifra într-un
exerciţiu de diplomatică scriitura savantului, şi emoţia
familiarizării cu aspectul filei de secol al XVIII-lea, şi îndemnul
de a citi informaţia în paralel cu izvorul din care Şincai a
extras-o, devenit, în multe cazuri, accesibil între timp.
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters