La 28 iulie 1988, la Institutul „Nicolae Iorga“ a fost
programată Adunarea generală a oamenilor muncii. În loc de rutina unei
desfăşurări obişnuite, însă, cinci dintre istoricii care au participat la
întîlnire au avut curajul de a critica sistematizarea ceauşistă, dărîmarea
bisericilor şi a monumentelor istorice. „«Nicolae Stoicescu, într-un acces de
furie şi incitare, a denumit măsurile de sistematizare a satelor plan nesăbuit
de distrugere… acesta şi-a exprimat punctul de vedere într-un mod cu totul
necorespunzător» normelor regimului, informa sursa «Chris», în raportul
transmis de securista Florica Florea, care se ocupa direct de Institutul de
Istorie «Nicolae Iorga». Această notă a fost identificată, prin expertiză
grafologică, ca aparţinîndu-i lui Florin Constantiniu, important cercetător la
Institut, actualmente membru al Academiei Romane [...] Cele petrecute la
şedinţa de la 28 iulie au fost imediat raportate Ministrului de Interne Tudor
Postelnicu şi Elenei Ceauşescu, care a cerut închiderea Institutului. Carierele
cercetătorilor şi instituţia au fost salvate printr-o decizie a lui Nicolae
Ceauşescu, care fusese atenţionat că o astfel de măsură ar stîrni noi critici
din partea Occidentului“. (Ileana Racheru, „Institutul Iorga şi Securitatea“,
în Revista 22, 4 iunie 2008)
Dezvăluirile făcute de istoricul Şerban Rădulescu Zoner,
angajat la acelaşi institut, pun în lumină atît reacţia civică demnă, curajoasă
şi disperată a unui grup de cercetători, conştienţi de ceea ce riscau, cît şi
conduita de sicofant a unui alt coleg al lor, cercetător înzestrat şi
competent, dar colaborator al poliţiei secrete a dictatorului. Cartea acestuia,
Securitatea în Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“ (Bucureşti, Editura
Cavallioti, 2008) completează, prin mărturiile pe care le aduce la lumină,
jurnalul din ultimii ani ai dictaturii şi primele luni ale revoluţiei semnat de
un alt cercetător bucureştean, Apostol Stan. În Revoluţia română văzută din
stradă. Decembrie 1989 – iunie 1990 (Bucureşti, Editura Curtea Veche, 2007, p.
148-152), autorul amintea despre acelaşi istoric ca fiind unul „cu însărcinări
speciale în Institut“ (p. 150). Evocat ca om de carte, competent cunoscător al
relaţiilor agrare în secolul al XVIII-lea şi pasionat de epopeea celui de-al
Doilea Război Mondial, Constantinescu – se spune – „ ... a fost descoperit de
Ilie Ceauşescu, fratele conducătorului...“. Mediul diletant şi manipulativ al
istoriografiei practicate în jurul generalului frate cu dictatorul este descris
plastic şi convingător de Apostol Stan, care adaugă: „Într-o asemenea comuniune
de idei intra Florin Constantiniu, cel puţin pe teme de istorie militară, cu
deosebire în cadrul unor monografii destinate unui domeniu viciat profund de influenţa
politică, anume rolul armatei române în războiul antinazist. Ce primea în
schimb, Fl. Constantiniu? În afară de bani, mai erau călătoriile în
străinătate, cu deosebire în SUA, o tentaţie greu de stăvilit pentru orice
istoric sau om de cultură. // Pentru mine însă mai surprinzător era faptul în
care un om ca el, cu un larg bibliografic şi istoric, ajunsese să creadă în
marxism-leninism ca într-o dogmă“ (p. 150-151).
Apostol Stan evocă apoi o situaţie anecdotică, socotită
grăitoare: „O dată, la un învăţămînt politic, unde elogia excesiv pe Stalin şi
Mao, am încercat să-l ponderez. Replica lui a fost irefutabilă: cele două genii
au făcut din URSS şi China mari puteri industriale (se referea desigur la o
industrializare socialistă, cu pivotul ei principal pe industria grea,
constructoare de maşini!). Pentru Fl. Constantiniu însuşi N. Ceauşescu părea,
chiar în ultimii lui ani, un om providenţial pentru România“ (p. 151).
Faţă de asemenea contribuţii strict contemporane la mai buna
cunoaştere a mediului istoriografic românesc dinainte şi de după dictatura
personală a lui Ceauşescu, unele observaţii se impun. În primul rînd, concepţia
marxistă, chiar dezavuabilă în acele timpuri sau astăzi, a putut da opere
istoriografice consistente atît la noi (mă gîndesc la scrisul lui David Prodan,
de exemplu), cît şi în medii mai puţin înfeudate presiunilor dogmatismului de
extremă stîngă (precum în Franţa, unde o serie de istorici afirmaţi în cadrul
curentului „La nouvelle Histoire“ de pe lîngă revista Annales au preluat idei
marxiste şi le-au discutat critic, rămînînd, totuşi, ataşaţi de unele dintre
ele şi de orientarea parţial fundamentată pe gîndirea marxistă).
Pe de altă parte, istoricul Florin Constantiniu este autorul
unor cărţi dintre care unele sînt de un real interes şi succes (probabil cea
mai bine vîndută dintre acestea rămîne, deocamdată, O istorie sinceră a
poporului român).
În fine, atitudinea civică şi politică a istoricului
amintit, la locul de muncă şi printre colegi, dar şi în societate, rămîne în mod
decis dezavuabilă. Asocierea cu politica manipulativă a dictatorului şi a
fratelui său, cu supravegherea poliţienească pe care o afirmă cartea lui Şerban
Rădulescu-Zoner şi o susţin paginile lui Apostol Stan, dacă sînt probate, nu
pot însemna decît o scădere de prestigiu pe seama eruditului cercetător al
trecutului, îndemnînd la o recitire a autorului în lumina ultimelor dezvăluiri
ale colegilor săi de la Institutul Iorga.
Comentarii utilizatori
de bineConstantin Floriniu - Joi, 22 Octombrie 2009, 21:15
Ce-i drept, e drept: ati scris despre unii istorici de-ai nostri si laudativ - cu dreptate - si muscator (vezi eternul Dan Berindei), tot cinstit. Ma intreb, totusi: altii nu vad ce vedeti dvs.? Tace breasla, ceva de speriat!
De s-ar publicaRamona Pascu - Joi, 22 Octombrie 2009, 21:20
Dl. Constantiniu scrie fermecator. M-as bucura sa se tipareasca si rapoartele sale de Secu, pentru ca textele istorice i le stiu deja.
DezamagireProf. dr. Ilie Sarbu-Iancu - Joi, 22 Octombrie 2009, 21:24
Stimate autor, sunteti gelos pe notorietatea colegului dvs. Ati vrea, pesemne, sa fiti si dvs. in preajma puternicilor zilei si nu va iese. Mai incercati.
ma intrebCalin - Vineri, 23 Octombrie 2009, 06:09
Ce a scris dl Florin Constantiniu stie toata lumea! ... Ma intreb insa, cine sunt „apostolii„ si ce au produs ei, in calitate de cercetatori, inafara de „brosurica cu barfe” in care se dau mari victime.
Seherezada de la SecuIancu Jianu Zapciu - Sambata, 24 Octombrie 2009, 17:44
Se pare ca scrisele lui Fl. C-tiniu le stiu mai bine coloneii, decit cititorii obisnuiti de carte istorica. Pe cind operele aduse la zi, cu tot cu rapoartele de securitate?
Actualul «mediu manipulativ al istoriografiei»Horia C. Negut - Duminica, 25 Octombrie 2009, 03:37
Ovidiu Pecican victima colaterala …in diseminarea confuza a ideilor ...
Iata, va-sa-zica, ce fel de specimene cultiva la noi perpetua atmosfera de frustrare si de lupta nesabuita pentru egalizare dintre valori, pe de o parte, si oameni fara nici un merit, pe de alta parte, adica punerea tututor in aceeasi oala, in care nu se mai distinge nimeni prin nimic.
Ca de fiecare data, se ataseaza numele unui «agent de manipulare» la un nume de autor cu «credentiale» pentru opinia publica, fie prin faptul de e un autor cu opera recunoscuta, fie prin pozitie profesionala care-l acrediteaza ca persoana serioasa. Asfel asociate, cele doua nume se activeaza solidar in constiinta receptorului. Concret, in articolul de mai sus, se asociaza numele lui Radulescu-Zoner cu Apostol Stan !!!!! Adica, un om care a suferit cu un activist care inca dinainte de 89 pescuia in ape tulburi, cu diverse misiuni….! Odata asociate, cele doua nume actioneaza in «cuplu mecanic» si sunt, astfel, traznite drept in capul lui Florin Constantiniu, pentru ca, deh, asta este misiunea : «incurca-i Drace !», adica invrajbeste publicul cu cele cateva nume din elita, ca sa-i anihilezi reciproc, intru semanarea dusmaniei, invidiei, cu corolarul: contestarea ierarhiilor profesionale .... Bravos !
Dlui Horia C. NegutOvidiu Pecican - Duminica, 25 Octombrie 2009, 13:37
Stimate Domnule Negut,
Comentariul din articolul meu se intemeiaza pe pagini publicate, nu pe informatii de culise (pe care, din cite inteleg, dvs. le detineti despre cei doi istorici). Din ce spuneti dvs. nu rezulta cu claritate care dintre cei doi autori pe care i-am consultat si citat ar fi activistul si care istoricul autentic. Fiti amabil si precizati. Dupa aceasta ati putea avea amabilitatea de a preciza, poate, si pe ce surse va intemeiati calificarea unuia dintre cei doi (din nou: care?) drept "agent de manipulare".
In ce priveste tehnica manipulativa pe care o evocati cu aparenta excelenta cunoastere, marturisesc ca nu am urmarit-o metodic in metamorfozele sale postdecembriste, ca si dvs. Daca exista un studiu in domeniu - dintre cele care nu se transmit via circuit inchis -, aveti va rog amabilitatea de a-l aduce la cunostinta mea si a cititorilor Observatorului Cultural in mod deschis, cu necesarele detalii bibliografice. In acest fel vom sti cu totii despre ce vorbim, pe ce calificare se intemeiaza asertiunile dvs., si vom putea evita pe viitor capcanele pe care acest fel de necunoastere pare sa ni le intinda. Cordial, OP
un sfat prietenescConsilier - Luni, 26 Octombrie 2009, 09:39
Domnule Pecican, nu va legati de mafia astora, ca o sa va manince pe piine.
raspunsHoria C. Negut - Luni, 26 Octombrie 2009, 17:18
Nu, stimate domn, nu ma bazez pe nici o informatie de culise ! Credeti oare ca cei care ar avea asemenea informatii, s-ar apuca sa scrie mesaje in Obs. Cultural... ? !
Pur si simplu am citit articolul dvs., drapat intr-o morga de zile mari, cu citare de surse, inlantuire de imagini evocative, pentru a da, la sfarsit, peste o banala si sanguinara «executie» a reputatiei cuiva. Tocmai din aceasta tresarire finala, s-a iscat impulsul de a posta o opinie.
Asadar, am urmarit modul in care va articulati argumentatia, in raport cu cele 3 surse la care trimiteti: un articol / evocare in Rev. 22 si doua carti de memorialistica. M-a surpris punerea pe acelasi plan a memoriilor lui Apostol Stan, destul de glisante si ca stil si ca materie factologica (un jurnal-comentariu, intr-o retorica pe alocuri nedestelenita din rigiditati ideologice, un jurnal cu relatari care se opresc la inceputului anilor 90, si din care ce reiese clar este ca optiunea regalista ar sta la baza noii identitati de sine a autorului), cu cartea lui Radulescu-Zoner, un om cu traseu ideologic ferm, constant, si, mai ales, o victima a istoriei, nu doar a regimului.
Atacati direct, nu va mai luati, scolastic, drept sprijin, «surse» asa-zis documentare !
Sincer, ii prefer pe cei de la Catavencu, ei spun adevarul direct, fara atata «aparat critic», spre deliciul si deconectarea cititorului !
(din pacate, pentru cateva zile, nu stiu in ce masura voi mai putea raspunde, fiind plecat din Bucuresti - revin pe 4 nov.)
Dlui Negut, pe cind se intoarceOvidiu Pecican - Marti, 27 Octombrie 2009, 00:58
Stimate Domnule Negut,
Cu "atacul" se ocupa militarii, indeobste. Poate si autorii de scandal. In ce ma priveste, ma rezum sa coroborez trei izvoare narative, independente unul de celalalt, lasind cititorii sa mearga in ce directie vor. Va place, e in regula. Nu va place? Cu tot respectul, nu ma preocupa sa remediez aceasta receptare. Sunteti liber sa cititi "Academia Catavencu", o revista cu pamflete redutabile, sau sa cautati "atacuri" directe si brutale, asa cum par sa va mearga la inima.
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters