AVALON. Istorie şi autoeducare

Autor: Ovidiu PECICAN | Categoria: Rubrici | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Succesul pe care îl cunosc autorii şi titlurile ţinînd de ceea ce se numeşte „literatură inspiraţională“, de producţia formativă inspirată din experienţa marketingului şi managementului nord-american nu pot lăsa indiferent pe nimeni dintre cei care urmăresc, oricît de distraţi, seismica pieţei de carte. Este clar că asistăm, din acest punct de vedere, la introducerea în circuitul universal a unui tip de experienţă cu consecinţe istorice semnificative şi cu impact vizibil chiar şi de la distanţă în universul de reprezentări şi de acţiune al oamenilor contemporani. În ultimă instanţă, prosperitatea şi succesul de viziune politică al oamenilor de peste Ocean trebuiau să derive – şi chiar au derivat – dintr-o anumită viziune asupra lumii. Şi chiar dacă rădăcinile acesteia sînt în general cunoscute şi analizate, fie că este vorba despre inspiraţia ateniană a părinţilor fondatori ai SUA, fie că se invocă etica protestantă evidenţiată critic şi analitic de Max Weber, în acest domeniu rămîn încă multe lucruri de discutat şi multe surprize de înregistrat.

O carte de mare succes a ultimilor ani – tradusă în optzeci şi ceva de limbi, printre care şi româna – este cea datorată lui T. Harv Eker, Secretele minţii de milionar. Stăpînirea jocului interior al bogăţiei (Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2007, 208 p.). Să gîndeşti ca un milionar poate însemna, pe lîngă a şti cum să te îmbogăţeşti, multe alte lucruri, mai ales dacă vine vorba despre „jocul interior“ al bunăstării. După Eker, „nu trăim pe un singur plan de existenţă. Trăim în cel puţin patru realităţi diferite, în acelaşi moment. Aceste patru cadrane sînt: lumea fizică, lumea mentală, lumea emoţională şi lumea spirituală. [...] Ceea ce majoritatea oamenilor nu realizează este că lumea fizică este, în mare măsură, doar o «rezultantă» a celorlalte trei“. Iată o teorie care face din pragmaticul Eker un idealist sui generis, care recomandă cititorilor săi modificarea realităţii pornind de la o declaraţie reluată asiduu, conform căreia „Lumea mea interioară îmi creează lumea exterioară“. Conduita aferentă este prinsă într-un lanţ de condiţionări ce fac din gînduri premisa sentimentelor, din sentimente, imboldul la acţiune, prin aceasta ajungîndu-se la rezultate. Şi aşa mai departe...

Ce consecinţe poate avea o asemenea filozofie de viaţă, încurajate – cel puţin în cazul autorului şi al fanilor săi – de rezultate substanţiale la nivelul modului propriu de viaţă, în modelarea istoriei? Întrebarea nu este deloc superfluă, cîtă vreme în evoluţiile terestre ale oamenilor, ale popoarelor şi ale macroentităţilor continentale ori transcontinentale fiecare traseu biografic, vizibil sau nu, influenţează, la nivel statistic, marea istorie. Întîi, convingerile lui Eker sînt în mod clar expresia unui alt tip de determinism, unul subiectiv. În al doilea rînd, acesta pune la bazele sale un anume tip de paideia, recomandîndu-se ca un demn de interes avatar contemporan al iluminismului. În exerciţiul diurn şi în pedagogia promovată de autorul american nu mai avem însă de-a face cu promovarea educaţiei aşa cum era gîndită de maeştrii secolului al XVIII-lea european sau de danezul Grundtvig în veacul următor. Ceea ce propune Eker nu ţine nici de erudiţie, nici de lectură, ci are în vedere formarea unui mod de gîndire şi de acţiune coerente, o practică a evaluărilor şi a corecţiilor permanente, stabilirea unor mize ambiţioase, toate la nivel personal. Un individualism care nu exclude generozitatea şi scopurile ideale, ci le presupune, chiar dacă a fost criticat pentru presupoziţia tacită că defavorizaţii vieţii sînt vinovaţi de situaţia lor prin... lipsă de metodă.

O asemenea filozofie, simplă, pe înţeles, jalonată de proceduri ce nu necesită pregătiri speciale – ci mai degrabă tenacitate, perseverenţă –, în principiu, la îndemîna oricui, nu este singulară. O poţi regăsi şi în volumul lui Jeffrey D. Smith, Urmează-ţi visul. Cum să-ţi transformi ţelurile şi visele în realitate (Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2008), şi la Michael Neill, Poţi avea tot ce îţi doreşti. Trebuie doar să vrei cu adevărat (Editura Amaltea, Bucureşti, 2007). Abordată şi aplicată persuasiv, ea poate deveni şi chiar a devenit – în SUA – o forţă capabilă să modifice istoria. O viziune activistă, mobilizatoare, de mare accesibilitate şi impactă, cu precepte precise ce jalonează, pînă la urmă, un anumit traseu mental, această proiecţie poate genera o filozofie a istoriei descentrată de pe cultul eroilor şi al patriei, recentrată pe insul uman cu nevoile şi visele lui speciale, prea îndelung cenzurate. Schimbarea de paradigmă pe care o propune are mari şanse de a modifica major discursul istoric încă dominant, propulsînd în miezul noii versiuni pe anonimul plasat undeva în josul piramidei sociale, dar energic, tenace şi capabil să îşi urmărească ţelurile himerice cu maximă vizualizare a detaliilor pînă cînd acestea devin dispuse să prindă concreteţe.

Recomanda articolul prin:

OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

AVALON. Istorie şi autoeducare

Autor: Ovidiu PECICAN | Categoria: Rubrici | 0 comentarii