Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2010   |   Aprilie   |   Numarul 520   |   AVALON. Mozaic investigativ

AVALON. Mozaic investigativ

Autor: Ovidiu PECICAN | Categoria: Rubrici | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Americanistica s-a profilat ca opţiune de studiu, la noi, după iniţierea – pe cont propriu sau sub egida unor instituţii de cultură (centre de cercetare, programe universitare) – sondajelor în această direcţie. Era firesc să se petreacă astfel, dar nu era firesc să se întîmple atît de tîrziu. Rolul pe care au ajuns SUA să îl joace în bătrîna Europă după primul război mondial şi, încă şi mai tare, după cel de-al doilea trebuia să suscite interesul cît de devreme s-ar fi putut. Din nefericire, în România cultura instituţionalizată ţine de decizia politică, iar politica este rareori proactivă. Se preferă, de ere, menţinerea în siajul Marilor Puteri, într-o vasalitate perpetuă. Dacă, deci, Moscova a decis că America reprezintă inamicul, problematica americanistă a devenit un teritoriu tabu. Asta în pofida faptului că importanţa strategică a subiectului trebuia, ea însăşi, să împingă către o permanentă evaluare a lui cu mijloace ştiinţifice, măcar pentru a şti în orice moment ce se mai întîmplă „în tabăra cealaltă“. Erau însă vremuri de confruntare pentru hegemonie între două lumi adverse şi idiosincraziile au depăşit interesul real, prudenţa, inteligenţa şi pragmatismul benefic.
 
Chiar dacă după 1990 lucrurile s-au schimbat, conturînd, pe măsură ce iliescianismul (numesc astfel regimul de perestroika fără glastnost dintre 1990 şi 2004, cu excepţia anilor de început de deschidere dintre 1996 şi 2000, încununaţi de vizita clintoniană la Bucureşti) era lăsat în urmă, opţiuni mai decise pentru Vest, a trebuit ca inaugurarea studiilor americane să se producă în „breşele“ temporale dinainte şi de după secvenţele Iliescu: la nivel masteral în anii 1996 şi 1997, iar la nivelul licenţă să aştepte anul 2004, cel puţin la Cluj, pentru deplina afirmare. Ele au fost, de altfel, pe acest fundal istoric, rodul direct al climatului de autonomie universitară, şi nu iniţiative sosite din afara aulelor academice. Altminteri, cine ştie cît mai era de aşteptat. Grupajele de texte savante şi articole culturale încadrate în rama studiilor americane au început, de acum, să devină vizibile în mai multe reviste de cultură şi, tot mai des, se regăsesc prin reviste specializate.
 
Volumul America, azi. Studii de americanistică (Cluj-Napoca, Editura Tribuna, 2010, 340 p.), coordonat de americanistul Marius Jucan, este însă primul dintr-o serie de contribuţii clujene care fructifică în format de carte cercetările aplicate arealului de interes în direcţia căruia au făcut primii paşi o serie de personalităţi interbelice şi de după război (Nicolae Roşu, Petru Comarnescu, Nicolae Mărgineanu, Dan Grigorescu etc.). El este ilustrativ nu doar pentru felul în care un decupaj tematic poate grupa filologi, antropologi, istorici, politologi şi filozofi, în tentativa de a contura imaginea complexităţii unei civilizaţii, ci şi pentru actualul stadiu al forţelor „din teren“, în ce priveşte vestul româniei. Evaluarea Europei de către nord-americani (Andrei Marga) şi a romanului american ca tradiţie ficţională substanţială şi triumfătoare în plan universal (Virgil Stanciu) deschide o discuţie bogată în reflecţii. O completează reflecţia asupra adevărului cuprins în ficţiune (Ştefan Olteanu), comparaţia excepţionalismului american cu acela european (Liliana Mihuţ) şi evaluarea de către coordonatorul culegerii a tentaţiilor americaniste versus cele anti americaniste, într-o privire particularizată de cazul intelectualului public american din vremea consumismului. Seducătoarea filozofie a lui R. Rorty beneficiază de o analiză ca „etică fără principii“ (Vlad Mureşan), în timp ce filozofia artei din SUA, în dezvoltările ei din ultimul secol, fac obiectul retrospectivei critice a lui Gabriel Gherman. Evident, chestiunea drepturilor omului în megastatul campion al democraţiei nu putea lipsi, Doina Micu dedicîndu-se desluşirii ei, în timp ce controversele legate de politicile administraţiei Roosevelt pentru combaterea Marii Crize – aluzie şi la dificultăţile acestui moment – ori cele referitoare la reflectarea Shoah într-un roman de marcă al ultimelor decenii, Alegerea Sophiei de William Styron, îi preocupă pe Lucian Bogdan şi, respectiv, Raluca Moldovan. În fine, cum nici transformările din societatea SUA nu puteau lăsa indiferentă atenţia cercetătorilor, Şerban Văetişi urmăreşte unele transformări din cadrul comunităţilor şi culturilor urbane în ultimul veac de istorie americană. Cît despre actualitatea imediată, ea este evaluată de Georgiana Ciceo prin prisma încercării de a stabili dacă politica externă a administraţiei Obama presupune o restructurare sau numai schimbarea direcţiei.
 

Ceea ce rezultă este o privire colectivă, mozaicată, asupra unui complex tematic ofertant, materializată într-o serie de sondaje binevenite pentru cunoaşterea subiectului, dar şi pentru definirea unei „priviri româneşti“ asupra acestuia. Privite în complementaritatea lor, studiile din America, azi devin o pagină de istoriografie, în care recursul la diverse unghiuri de explorare, pachete metodologice şi compartimente disciplinare ajunge să fie atuul unei monografieri sui generis, tot aşa cum echipele interbelice ale lui D. Gusti abordau satul românesc din an-gulaţii plurale şi diverse, pentru a obţine, în cele din urmă, o imagine sincronică şi diacronică, de natură dinamică (deci eliberată de statica disecţiilor de laborator) a comunităţilor respective.

Astfel de situări ar fi fericit să se înmulţească în anii care vin, nu numai în arealul americanisticii, dar şi aici, unde volumul discutat în articolul de faţă le evidenţiază succesul procedural. Interdisciplinaritatea este un deziderat ce se poate împlini şi astfel, prin alăturare, nu doar prin contopirea într-un discurs unic, uniformizant. Marius Jucan şi echipa lui demonstrează şi că, şi cum se poate proceda.

 

–––––––––––––

Erată: Titlul corect al articolului publicat de către dl Ovidiu Pecican în numărul 517, 18-24 martie 2010, era „Amnezii sau atitudini istoriografice“. (Redacţia)

 


 
 
 
Cele mai citite articole
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
BIFURCAŢII. Absolvenţii
La Timişoara, FEST-FDR – exerciţiu de virtuozitate
Endemicul plagiat în şcoala românească
Educaţia – o piatră de încercare
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire